Vladimir Putin încearcă să șteargă istoria Ucrainei prin distrugerea culturii, scriu, într-o analiză, jurnaliștii de la The Guardian, după ce din mai multe muzee aflate în orașe afectate de război, soldații ruși au furat peste 2.000 de piese istorice și de artă.
O mare bucată din istoria Ucrainei a fost furată, la propriu, după declanșarea invaziei de către armata lui Putin. La câteva zile după ce soldații ruși au intrat în Melitopol, una dintre țintele lor a fost Muzeul de Istorie din acest oraș. Directorul instituției, Leila Ibrahimova, a decis să protejeze tezaurul de aur din Sciția antică și l-a ascuns. Rușii au răpit-o și au încercat să afle unde e ascuns aurul scitic. Aceasta refuzat să coopereze.
Mai târziu, și curatoarea muzeului, Galina Andriivna Kucher, a fost răpită și amenințată de ruși să spună unde e aurul. De pe 30 aprilie nu se mai știe nimic despre ea. Jurnaliștii de la The New York Times spun că rușii au reușit să găsească tezaurul de aur, care datează din secolul IV BC, ascuns în cutii, în subsolul instituției. Toate obiectele au fost luate și duse în Donețk, într-o zonă controlată de ruși. Apoi rușii l-au instalat ca director pe Evgheni Gorlacev, care a declarat pentru presă că tezaurul nu este doar al ucrainenilor, ci are o valoare mai mare și aparține întregii foste Uniuni Sovietice.
Și nu e prima dată când liderii de la Kremlin încearcă să pună mâna pe aurul scitic. În timpul invaziei din Crimeea, în 2014, la muzeul Allard Pierson din Amsterdam erau împrumutate de către ucraineni mai multe piese din aur scitic. Patru dintre muzeele care au împrumutat piese erau în Crimeea. După ce Rusia a anexat peninsula, oamenii lui Vladimir Putin au cerut toate piesele să-i revină țării sale. După un lung proces, în 2021, s-a decis că obiectele aparțin Fondului Muzeului de Stat al Ucrainei și nu muzeelor din Crimeea anexată de Rusia.
Începuturile
Regiuni din teritoriul de astăzi al Ucrainei au fost sub războaie și invadate în primiul mileniu î.e.n de cimerieni, sciți și sarmați. Apoi, în primul mileniu e.n. pământurile de astăzi ale ucrainenilor au fost ocupate de goți, huni, bulgari, avari, khazari și maghiari.
Un alt moment important în istoria Ucrainei este între secolele IV și VII, când au început să se instaleze și triburi de slavi, dar care au fost sub ocupație. De exemplu, în secolul al IX-lea, slavii au fost eliberați de sub ocupația khazară de către o dinastie varangiană din Scandinavia. În perioada următoare a luat naștere, la Kiev, Rusia Kieveană. Apoi, în următoarele secole au urmat o serie de lupte pentru putere, iar din cauza conflictelor Rusia Kieveană a început un lung proces de destrămare.
În timpul secolului al XIV-lea, Polonia și Lituania au dus mai multe războaie împotriva mongolilor, care ocupau cea mai mare parte a Ucrainei. Astfel, o mare pate din teritoriul de astăzi al Ucrainei a ajuns sub controlul celor două țări.
Din 1569, după Uniunea de la Lublin, când s-a format Uniunea plono-lituaniană, Ucraina trece sub administrarea poloneză. Țăranii polonezi au fost colonizați în regiune și s-au amestecat repede cu populația locală. Ucrainenii care au fugit ca să nu ajungă iobagi au devenit cunoscuți cu numele de cazaci.
Aceștia aveau să pornească o revoltă masivă în 1648, care s-a transformat într-un război de independeță. După un război sângeros cu Polonia, tânărul stat ucrainean a căutat protecția Rusiei și a semnat un tratat în 1654 prin care cazacilor le era recunoscută autonomia internă. Însă, în 1667, prin Tratatul de la Andrusovo, Polonia și Rusia au decis să împartă teritoriul ucrainean.
În a doua parte a secolului al XVIII-lea, „Împărțirile Poloniei”, care au făcut să dispară statul suveran polono-lituanian, au afectat și actualul teritoriu al Ucrainei. Mai exact, Galiția a trecut sub administrația Imperiului Habsburgic, iar restul Ucrainei a revenit Rusiei. De asemenea, turcii și tătarii au fost alungați din sudul Ucrainei în urma unui șir lung de războaie, iar Ungaria a păstrat controlul asupra zonei Transcarpatiei.
Istoria Ucrainei. Perioadă de după 1900
Marile imperii europene au fost cutremurate puternic după Primul Răznoi Mondial, dar și din cauza unor revoluții care au avut loc în mai multe teritorii. Teritoriul de astăzi al Ucrainei a fost influențat cel mai puternic de „Revoluția din Octombrie”, prin care, în toamna lui 1917, bolșevicii au preluat puterea cu forța în Rusia. Apoi, între 1917 și 1918 au apărut mai multe republici ucrainene pentru perioade scurte de timp.
Apoi, mai multe evenimente și conflicte au zădărnicit încercările ucrainenilor să-și păstreze independența. Unul dintre ele a fost înfrângerea suferită în timpul războiului cu Polonia. În 1920, prin Tratatul de la Varșovia din 1920, au încercat să-i alunge pe bolșevici, însă nu au reușit să înfrângă Gărzile Roșii. Conflictul dintre Polonia și sovietici a modificat din nou planurile ucrainenilor. Prin Tratatul de pace de la Riga, semnat în martie 1921, teritoriile ucrainene de la vest de râul Zbruci au fost încorporate în Polonia, iar restul a devenit parte a URSS, ca RSS Ucraineană.
Ideea de națiune ucrainenă a supravețuit și chiar s-a întărit în perioada dintre cele două războaie mondiale. Bolșevicii au avut o politică permisivă și chiar au încurajat cultura ucraineană, limba și publicarea în limba lor.
Însă, apoi a urmat o perioadă extrem de grea în istoria Ucrainei. Stalin a hotărât schimbarea politicilor economice și introducerea industrializării rapide. Industrializarea a făcut ca o mare parte a țăranilor să migreze către orașe. Țăranii, care erau coloana vertebrală a Ucrainei, au fost forțați să satisfacă nevoie crescută de alimente. A urmat, începând cu 1929, colectivizarea forțată a agriculturii, prin care pământurile și fermele agricole au trecut la stat.
Mulți s-au opus colectivizării. Zeci de mii de țărani, oponenți ai regimului, au fost executați, iar aproximativ 100.000 de familii au fost deportate în Siberia și Kazahstan. Sovieticii au crescut cota de producție, în ciuda faptului că nu putea fi îndeplinite. Au fost colectate cantități atât de mari din hambarele fermelor colective încât foametea a devenit un fenomen răspândit în toată Ucraina. Arhivele KGB și lucrări ale istoricilor aproximează că în jur de 7 milioane de oameni au murit în perioada respectivă.
Perioada de după Al Doilea Război Mondial și independența
După ce Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au invadat Polonia, teritoriul polonez a fost împărțit între cele două puteri. Sovieticilor le-au revenit Galiția și Volâna, care au fost alipite Ucrainei. De asemenea, după capitularea Franței în fața Germaniei, România, în urma unui ultimatum al sovieticilor, a cedat Basarabia și nordul Bucovinei în iunie 1940. RSS Ucraineană a luat în stăpânire nordul și sudul Basarabiei și nordul Bucovinei.
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Ucraina a început să aibă un rol important în Uniunea Sovietică. Aici au fost construite unele dintre cele mai importante unități industriale și militare, precum și numeroase institute de cercetare științifică și tehnologică. Însă, dară producția industrială și militară pentru Uniunea Sovietică erau încurajate, producția de bunuri de larg consum era neglijată.
Un alt moment foarte important în istoria Ucrainei este pe 24 august 1991, când și-a proclamat independența ca urmare a procesului de disoluție a Uniunii Sovietice. Ucrainenii au aprobat cu o majoritatea uriașă referendumul cu privire la proclamarea independenței față de Uniunea Sovietică.
În 1996, Ucraina a renunțat la statul de putere nucleară și a trimis cele 1.900 de capete nucleare moștenite din Uniunea Sovietică, către Rusia. După independență, au fost mai multe episoade tensionate cu Rusia. Primul a fost în 2005, atunci când Ucraina a avut divergențe cu partea rusă pe subiectul prețurilor gazelor naturale rusești tranzitate prin Ucraina. Apoi, în 2013, refuzul președintelui Ianukovici de a semna acordul de asociere la UE a scos în stradă mulți manifestanți pro europeni. La Kiev, statuia lui Lenin a fost distrusă și decapitată. Protestele au dus la demiterea lui Ianukovici.
Președintele Volodimir Zelenski a câștigat alegerile prezidențiale pe 21 aprilie 2019, după ce l-a învins în turul al doilea pe Petro Poroșenko. Novice în politică, Zelenski a obținut 70% din voturi.
