Invazia rusească despre care nimeni nu vorbește

Vladimir Putin a reușit deja să extindă de facto teritoriul rusesc într-un fost stat sovietic, sub ochii Statelor Unite și ai Europei, fără să tragă nici măcar un foc de armă. Acest lucru nu se întâmplă în Ucraina, ci în Belarus, care acum servește drept casă a trupelor și echipamentelor militare ruse de la începutul anului, scrie publicația americană The Atlantic.

În weekend, guvernul bielorus a anunțat că cei 30.000 de militari ruși aflați pe teritoriul său – cea mai mare desfășurare a Moscovei pe teritoriul Belarus de la sfârșitul Războiului Rece – pot rămâne acolo pe termen nedefinit.

Indiferent de ce se va întâmpla în Ucraina, aceasta este o victorie majoră a lui Putin în războiul său cu Occidentul.

Belarus, de la independență la vasalitate

Mișcarea reprezintă o provocare semnificativă pentru NATO ca garant al securității în Țările Baltice: Belarus are graniță comună cu trei membri NATO – Polonia, Lituania și Letonia. Cu toate acestea, puțini lideri din afara regiunii baltice au reacționat la evoluțiile din Belarus. Iar costul inacțiunii ar putea fi enorm.

Belarus nu a fost întotdeauna ușor de ignorat. În 2020, țara a captat atenția lumii după ce alegeri prezidențiale trucate au asigurat continuitatea la putere a lui Alexander Lukașenko. Rezultatul alegerilor a declanșat unele dintre cele mai mari proteste prodemocrație din istoria Belarusului.

Regimul Lukașenko supraviețuit cu ajutorul Rusiei, care i-a pus la dispoziție forțe de poliție, pentru a opri demonstrațiile, și finanțare, pentru a depăși sancțiunile Occidentului.

Dintr-o dată, o națiune care se pretindea a fi neutră (neutralitatea militară este încorporată în constituția bielorusă), cu un lider se plângea adesea de presiuni rusești, a ajuns un stat vasal.

Investiția Rusiei dă roade

Putin nu doar că are un avanpost strategic în conflictul său în escaladare cu Ucraina (Kievul se află la doar 140 de mile distanță de granița cu Belarus), dar a reușit și să securizeze poziția Belarus în sfera de influență a Moscovei.

În ultimele luni, Lukașenko a recunoscut Crimeea drept teritoriu rusesc și s-a angajat să sprijine Moscova în orice conflict cu Ucraina. Se așteaptă ca un viitor referendum constituțional să anuleze în mod oficial clauzele care garantează neutralitatea Belarus, precum și obligația acesteia de a rămâne liberă de arme nucleare.

(Citește și: ”Belarus își schimbă Constituția ca să devină țară nucleară și să renunțe la neutralitate”)

Pentru opoziția din Belarus, aflată în exil în Lituania, situația cs-a deteriorat mai repede decât ar fi putut anticipa cineva. Franak Viačorka, consilier al liderului opoziției Svetlana Tihanovskaia, afirmă: „Singura diferență este că în Ucraina statul se opune ocupației; în Belarus, o îmbrățișează.”

Prin cedarea teritoriului său Moscovei, Belarus a invitat efectiv trupele ruse pe pragul Poloniei și balticelor și acces facil la o zonă strategică: o fâșie de pământ de-a lungul graniței polono-lituaniene cunoscută sub numele de Coridorul Suwalki, care leagă Belarusul de enclava Rusiei, Kaliningrad.

Amenințarea Coridorului Suwalki nu mai este un exercițiu academic. „Aceasta este acum o vulnerabilitate semnificativă”, afirmă Ben Hodges, fost comandant al Armatei SUA în Europa. După cum spune Ben Hodges, chiar dacă provocările rusești în Ucraina s-ar termina, controlul Moscovei asupra Belarusului ar rămâne probabil permanent și ar putea fi chiar oficializat.

Acest lucru nu numai că ar distruge autonomia Belarusului, pe care Lukașenko a pierdut-o, dar ar reprezenta și o amenințare permanentă pentru NATO: ceea ce începe în Belarus s-ar putea să nu se termine neapărat acolo.