Anul trecut pe vremea asta, cele mai mari bănci centrale ale lumii subestimau, colectiv, forța inflației care își făcea loc pe piețele inundate de banii tipăriți la nivel global.
Acum, decidenții politicii monetare să îndreaptă din nou către Wyoming, unde va avea loc simpozionul anual emblematic al Rezervei Federale (Fed). Iar dacă banca centrală a Statelor Unite poate răsufla relativ ușurată, datele preliminare indicând că ar fi reușit să asigure o ”aterizare înceată” a economiei, perspectivele pentru Europa sunt semnificativ mai îngrijorătoare, notează Reuters.
O mare parte din lume se confruntă cu cea mai rapidă creștere a prețurilor de la începutul anilor 1980, stârnind temeri cu privire la o repetare a fenomenului spirală salarii-preț din acea epocă, care a necesitat rate ale dobânzilor de două cifre – și recesiuni dureroase – pentru a restabili stabilitatea prețurilor.
Marile bănci centrale ale lumii au demarat ciclul de întărire a politicii monetare pentru a opri avansul prețurilor, Fed fiind în fața Băncii Centrale Europene (BCE) în privința ritmului de creștere a dobânzilor. În general, creșterea dobânzilor poate arunca o economie în recesiune. Marea temere a europenilor este că slăbiciunile cu care se confruntă deja economia vor genera o recesiune înainte ca dobânzile BCE să tragă inflația în jos (generând un fenomen periculos, numit stagflație). Majorarea semnificativ mai accelerată a dobânzilor din SUA mai pune presiune pe piața europeană și prin prisma faptului că investitorii renunță la activele în euro în favoarea celor în dolari.
Aceste perspective complicate îi determină pe mulți dintre bancherii centrali care se îndreaptă săptămâna aceasta spre munții Grand Teton să spere că presiunile inflaționiste se vor diminua suficient de repede pentru a le permite să contracareze recesiunile anticipate în economiile din întreaga lume.
„Sunt prinși între o recesiune viitoare și o inflație vertiginoasă. Prima lor preocupare este să reacționeze la o inflație ridicată”, a declarat Holger Schmieding, economist șef la Berenberg. „Odată ce recesiunea se materializează, preocupările se vor schimba”.
Această schimbare ar putea fi însă asimetrică, Rezerva Federală semnalând că nu dorește să-și inverseze politica prea curând.
Anul trecut, președintele Fed, Jerome Powell spunea, la conferința de la Jackson Hole, că inflația este tranzitorie. Pe măsură ce realitatea l-a contrazis, Powell a devenit forța motrice din spatele celui mai rapid ritm de înăsprire monetară din SUA din ultimele patru decenii. Mai mult decât atât, el și alții oficiali Fed au dat de înțeles că vor tolera o anumită măsură de contracție a economiei americane, dacă aceasta este ceea ce este necesar pentru a controla inflația.
Rata inflației din SUA s-a temperat în iulie la 8,5%, de la 9,1% cu o lună înainte, însă aceasta se menține la cel mai ridicat nivel al ultimilor 40 de ani.
Perspectivele sunt semnificativ mai proaste pentru Europa, puternic dependentă de importurile de energie din Rusia, care au generat o criză a prețurilor, ce nu pare a se atenua prea curând.
Rata inflației din zona euro va fi de două cifre pe măsură ce măsurile adoptate de guvernele regiunii pentru atenuarea efectelor sale asupra consumatorilor vor fi eliminate, a avertizat Bundesbank.
Previziunile BCE arată că inflația din zona euro va scădea la 3,5% în 2023, dar cifrele sale au fost revizuite în mod constant în sus, iar Germania se așteaptă acum la o inflație peste 6%, sugerând că următoarele prognoze ale BCE, din septembrie, vor fi, de asemenea, revizuite în sus.
„Este probabil ca aceste presiuni inflaționiste să rămână cu noi un timp”, a declarat într-un interviu Reuters Isabel Schnabel, membru al consiliului de administrație al BCE, care va vorbi la simpozionul de la Jackson Hole. „Nu vor dispărea prea repede. Chiar și cu normalizarea politicii monetare, va dura ceva timp până când inflația va reveni la 2%.”
BCE a majorat luna trecută ratele dobânzilor pentru prima dată în ultimii 11 ani.
***
