Jamie Shea – un veteran al Alianței, a fost timp de 38 de ani funcționar public internațional și membru al staffului tehnic al NATO, actualmente profesor de studii strategice la Universitatea Exeter din Marea Britanie. Ultima poziție ocupată a fost cea de Deputy Assistant Secretary General for Emerging Security Challenges.
Trei sunt ideile asupra cărora insistă Jamie Shea:
- -Cum se vor așeza, military, lucrurile în UE după Brexit;
- -Sudul Europei e responsabilitatea doar a NATO sau și a UE? Distanța dintre Libia și Sicilia e de doar 170 de mile;
- -Neintervenția în zonele de conflict e un mit. Dacă nu intervii, mereu se implică ceilalți
Textul de mai jos reprezintă fragmente din interviul acordat de Jamie Shea revistei CRONICILE Curs de Guvernare, numărul 95- ediție apărută sub coverul ”Istoria nu iartă proștii: intrăm în deceniul decisiv”.
Mai departe, câteva întrebări și spicuiri din răspunsuri:
***
CRONICILE:
Cum vedeți implicațiile Brexit-ului pentru securitatea europeană?
Jamie Shea:
UK nu părăsește NATO. De fapt, în mod paradoxal, în timp ce UK se retrage din UE, Londra și-a crescut susținerea și prezența în NATO. Are un batalion în Estonia, a comandat forța de reacție rapidă (VJTF) are angajamente aeriene în Marea Neagră. Și dacă ne uităm la cartierul general al NATO multe dintre pozițiile de top sunt ocupate de britanici. În ciuda plecării mele, NATO păstreaza un puternic caracter britanic.
(……………………………………..)
Marea întrebare pentru mine este dacă UK se va ocupa doar de apărare convențională în NATO – acele amenințări high-end aflate în partea extremă a spectrului, lăsând orice altceva în grija UE, sau Londra va percepe că toate problemele Europei (migrația necontrolata, rețelele de crimă transfrontalieră, celulele jihadiste) sunt și probleme de securitate britanice.
Va putea Londra să participe în planificarea comună, în operațiunile desfășurate sub umbrela PESCO? Pragmatic vorbind acest lucru este în interesul ambelor părți.
Dar acum în Londra există un grup de oameni care vede în BREXIT o reorientare radicală dinspre Europa spre Statele Unite și spre proiectul Global Britain.
Să nu uităm că Libia e la 170 mile distanță de Sicilia
CRONICILE:
Ați participat la schimbarea NATO în diverse momente istorice. Ați făcut parte din echipa care a pregătit cateva summit-uri, cum ar fi cel din Țara Galilor, Varșovia, Bruxelles – esențiale pentru transformarea Alinței la mediul de securitate post’Crimeea. Care sunt capitolele neîncheiate (the unfinished businesses) pe care încă trebuie să le bifeze NATO?
Jamie Shea:
Primul aspect ține de apărarea convențională. Capacitatea de a lupta astazi este foarte importantă, dar la fel de importantă este capacitatea de a lupta mâine.
Treaba NATO acum este sa demonstreze că poate să lupte mâine.
(……………………………………….)
Al doilea lucru pe care îl consider important ține de dezvoltarea unui cadru adecvat pentru a gestiona amenințările din Sud.
Să nu uităm că Libia este la 170 mile distanță de Sicilia. Trebuie să lucrăm la dezvoltarea unor strategii cuprinzatoare. Nu o putem face singuri. Trebuie să lucrăm cu ONU, cu Uniunea Africană.
În același timp cred că o să fie mai ușor pentru state precum Estonia și Polonia să trimită trupe în Africa dacă Statele Unite vor semnala un angajament total pentru articolul 5 și apararea teritorială în Est. Vorbim de un trade-off aici: dacă securizezi angajamentul american acasă este mult mai probabil să-ți trimiți soldații pentru a-i ajuta pe americani în Orient sau pentru francezi în Africa.
(Citiți și: ””Îți cer un singur lucru: dă Europa Rusiei.” Atunci s-a tranșat și soarta României”)
Al treilea aspect ține de războiul hibrid.
Să ne amintim de capacitatea rușilor de jamming a semnalului de GPS. NATO trebuie să lucreze pe toate aceste aspecte. Iar actorii sunt foarte diferiți.
(……………………………………….)
Ne-intervenția e un mit: dacă tu nu intervii, se vor implica ceilalți
CRONICILE:
Ce lecții trebuie să învățăm din intervențiile pe care NATO le-a desfășurat după Războiul Rece? Asistăm la sfârșitul intervenționismului? Dezbaterea este puțin populară în Europa dar rămâne necesară într-o lume în care securitatea continentului continuă să fie afectată de instabilitățile din MENA.
Jamie Shea:
Când vine vorba despre aceste crize primul lucru de care trebuie să ținem cont este că ne-intervenția este un mit. Să ne amintim de Războiul Civil Spaniol dintre 1931-1936. La acel moment, francezii și britanicii au declarat în Liga Națiunilor o politică de non-intervenție. Dar desigur italienii lui Mussolini și germanii au intervenit semnificativ. Luftwaffe s-a antrenat în timpul Războiului Civil Spaniol.
Dacă tu nu intervii asta nu oprește restul lumii să se implice. În Siria am avut o politică de non-intervenție. Și ce am văzut? Iranul este prezent în Siria, Turcia a trimis trupe în diverse momente, și am asistat desigur la intervenția Rusiei de partea lui Assad. În Libia la fel avem mercenari ruși, forțe sudaneze, statele Golfului susținând un actor sau altul. Neintervenția este un mit. Alte state vor interveni în cazul absenteismului occidental și de cele mai multe ori cu consecințe negative.
Rezultatul este rareori în avantajul nostru. Nu am intervenit în Siria dar pierderile de vieți omenești, criza umanitară, populația dislocată sunt cu mult mai mari decât am văzut în cazul Afganistanului sau al Irakului. Opinia mea este că intervenționismul nu trebuie exclus în viitor doar pentru că unele misiuni de stabilizare au avut mai puțin succes decât altele. Întotdeauna va exista un rezultat mixt, trebuie să fim realiști fără a uita și de aspectele pozitive.
(……………………………………….)
CRONICILE:
Există lecții care au fost sau ar putea fi învățate din intervențiile eșuate?
Jamie Shea:
Da. Sunt câteva lecții pe care trebuie să le învățăm pentru viitor.
Prima ar fi aceea că unitatea transatlantică este esențială și nu vom avea succes dacă Europa și Statele Unite sunt pe poziții divergente.
A doua este că trebuie generat un anumit grad de susținere internațională care a existat în Libia, Afganistan, Balcani și care conferă o formă de legitimitate.
A treia lecție este să nu abandonăm țara după executarea campaniei militare. Eroarea majoră în Libia a fost să desfășori campania aeriană și apoi să te aștepți că libienii care nu aveau experiența democrației, a pluralismului politic să fie capabili să umple vidul de putere lăsat de căderea regimului, să se reconcilieze și să conducă țara. Generalul Colin Powel obișnuia să vorbească despre următoarea regulă: “if you break it you own it”. Și are dreptate.
Dacă intervii trebuie să accepți că trebuie să păstrezi o forță în teren și să planifici în acest sens.
(…………………………………………….)
CRONICILE:
Inteligența artificială se află în centrul competiției strategice emergente. Care este impactul noile tehnologii, inclusiv AI, pentru NATO?
Jamie Shea:
NATO a adoptat toamna trecută un Roadmap tehnologic cuprinzând 7 tehnologii esențiale. Astfel aliații trebuie să lucreze împreună pentru a înțelege impactul acestora și cum pot fi utilizate.
În zona de cyber pe care am lucrat multă vreme, NATO a creat un Comitet Cyber Defense și programe de capabilități astfel încât cei mai avansați aliați pot să-și pună la dispoziție expertiza, informațiile, tehnologiile pentru ceilalți aliați atât defensiv cât și în utilizarea lor în câmpul de luptă. Cred că putem să folosim modelul dezvoltat pe dimensiunea cyber în privința inteligenței artificiale, a managementului de date și a roboticii.
(Citiți și: ”Germania, în criza psihologică dintre post-naționalism și ”Germany-first”: interviu cu Jan Techau”)
Un alt aspect important care trebuie lămurit este în ce măsură inteligența artificială este o tehnologie evoluționară (adaugam la ceea ce exista deja) sau revoluționară, un game-changer care ne va face să regândim cu totul natura conflictului și natura organizațiilor militare forțând o schimbare profundă. Experții sunt încă în dezacord.
Un alt aspect la care trebuie reflectat este raportul ofensiv/defensiv – va avantaja noua tehnologie apărarea sau dimpotrivă ofensiva? O alta consecință a inteligentei artificiale ține de faptul ca va muta războiul din spațiul consecințelor fizice către domeniul gestiunii de date.
Foarte probabil războaiele viitorului nu vor mai semăna cu modelul celui de-al Doilea Război Mondial, bombardamente în masă și campanii de uzură. Ele vor fi pierdute și câștigate nu atât la nivel cinetic cât în spațiul electronic, la nivelul tehnologiei informaționale, a awarnessului situațional.
***
Interviul integral poate fi citit în numărul 95 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare, la secțiunea ”Războiul timpurilor”
Despre sumarul, temele, autorii și intervievații numărului 95 al CRONICILOR, sintetizat sub titlul ”Istoria nu iartă proștii” – poate fi citit AICI-LINK-Detalii.
(CRONICILE Curs de guvernare: un ghid de navigare prin istoria vremii tale)
