Conferința LIVE – ”Fabrica de creiere”: Formarea competențelor pentru industriile cu valoare adăugată mare – de la școală, la universitate, la sistemul de formare continuă

Economia se transformă rapid iar structura PIB-ului este modificată de aportul diferențiat al unor noi sectoare cu valoare adăugată mare. Cum ține pasul sistemul de educație din România? Care sunt noile competențe necesare și cum sprijinim zona de excelență a școlii românești?

Decidenți, experți și jucători din industriile de vârf ale viitorului dezbat la Conferința CDG politicile publice, programele școlare și universitare și strategiile companiilor pentru a pregăti tinerii din România de a fi competitivi și versatili într-o economie bazată pe tehnologii și resurse noi, în schimbare. Te invităm să participi gratuit, live online, după înscrierea prin formular:

CONFERINȚA LIVE ONLINE

”Fabrica de creiere”:

Formarea competențelor pentru industriile cu valoare adăugată mare –

de la școală, la universitate, la sistemul de formare continuă

Marți, 27 februarie 2024, orele 9:30 – 14:00

live pe CursDeGuvernare.ro

Înregistrează-te aici

Mădălin Cristian VASILCOIU, Secretar de Stat, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

• Încercăm de câțiva ani să schimbăm, având la dispoziție și fonduri europene, și să interconectăm între ele bazele de date ale diverselor instituții din țara asta, astfel încât să ne putem face o imagine mult mai amplă despre cum trebuie să ne adaptăm în această continuă schimbare de pe piața educației și a forței de muncă.

• La finalul anului 2023, împreună cu Ministerul Educației, am reușit să operaționalizăm Proiectul Reconnect, proiect ce presupune interconectarea bazelor de date de absolvenți de învățământ universitar și preuniversitar cu bazele de date ale Agenției Naționale de Ocupare și Formare Profesională, astfel încât să vedem, din absolvenții unui an, câți dintre ei își de lucru, în ce domenii.

• Să vedem ce alte locuri de muncă se caută pe piața muncii și pentru care nu există ofertă educațională, astfel încât să adaptăm oferta educațională, ca și oferta de ocupare, formare și reformare profesională, de reskilling, upskilling, pentru a ne adapta schimbării de pe piața forței de muncă.

• În paralel, încercăm să introducem anul acesta, împreună cu partenerii sociali – asociațiile sindicale și patronale – și un sistem francez de reformare profesională, de introducere a unor vouchere electronice pe care angajații să le primească angajații, ca să poată dobândi noi competențe, în baza lor, în domenii cheie. Vorbim de digitalizare, energie verde și limbi străine, domenii de genul acesta.

• Este atât o preocupare națională, cât și o preocupare europeană. Am fost în toamna anului trecut la Barcelona, la o conferința organizată pentru serviciile publice de ocupare, de către președinția spaniolă a Consiliului Uniunii Europene. Un proaspăt numit ministru al Muncii în Suedia, care era și profesor universitar, spunea că în vreme ce noi încercăm să ne adaptăm Inteligenței Artificiale, niște băieți dintr-un laborator de cercetare de pe undeva, pe la Harvard, tocmai inventează ceva ce este cu mult peste IA și că aceasta este piața la care trebuie să ne adaptăm continuu.

• Evident că unele meserii vor dispărea, dar nu vedem în asta o tragedie. Prin revoluția tehnologică vedem faptul că munca noastră se va ușura și că va fi o muncă mai bine plătită. De exemplu, dacă cum acum 100 de ani existau niște coșari care frecau hornul, sau existau niște cetățeni care făceau pantofi, azi nu mai există. Ei bine, în viitorul apropiat, foarte apropiat, anumite meserii nu vor mai exista, în schimb acei oameni se vor putea califica pentru o muncă mai ușoară și mai bine plătită. Mă uit, de exemplu, spre fabricile ce produc de la trotinete electrice la automobile electrice, nu mai găsești mecanicul plin de ulei și unsoare, ci un angajat cu o tabletă care-i dictează unui robot ce piesă să monteze. Munca acelui om nu mai este una într-un mediu neprielnic ori care să presupună foarte mult efort, ci este mult mai ușoară și mult mai bine plătită.

• Studentul nu este specialist la finalizarea cursurilor, ci școala trebuie să-i permită să învețe să se adapteze foarte ușor, pentru că fiecare companie are softul ei, programul și aplicațiile ei. Ideea este să dobândești suficiente cunoștințe, astfel încât să poți să te adaptezi, să înveți foarte ușor să folosești aceste produse, să te adaptezi din nou atunci când ele își fac update.

• Probabil că în 10 ani de acum înainte o să ajungem și noi la nivelul la care sunt astăzi țări mai avansate din vestul Europei, deși, repet: există anumite regiuni din România, cum ai București, Ilfov, Cluj, care au depășit de mult regiuni din țări vestice. Există zone în care nivelul de trai este mai scăzut decât în România, în care chiar și veniturile sunt uneori mai scăzute, mai ales la job-urile bine plătite. Sau mai există zone unde salariul sau venitul poate fi puțin mai mare decât la noi, dar prețurile sunt și ele mai mari și atunci nivelul de trai nu este mai ridicat decât în România.

• Astăzi, salariile din România încep să fie competitive cel puțin cu cele din Ungaria. Există pe granița de vest a țării destul de mulți cetățeni maghiari care vin să lucreze în România, pentru că în acele orășele de graniță, localități de graniță din Ungaria, ele sunt mai mici decât pe zona de vest a României.

****

Întrebare: Aceste competențe moderne, ale viitorului apropiat, nu se pot materializa prin voință, ci este nevoie de planuri concrete în acest sens. Aducând conversație în zona pregătirii, de upskilling, poate ne spuneți despre viziunea sau strategia de viitor în creșterea nivelului de pregătire a forței de muncă pentru a face față acestor cerințe moderne?

Răspuns: Am adoptat Strategia de ocupare pe perioada 2021 – 2027, cu plan de acțiune. Dar, ne uităm în piață, la locurile de muncă ce se declară în mod repetat vacante de către companii și ne recalibrăm cursurile de formare și reformare către acele competențe care se cer în piață.

În paralel, în colaborare cu Ministerul Educației, ne uităm și pe piața educației, să vedem ce noi materii pot fi introduse în circulație.

Întrebare: Cum se va realiza pregătirea specialiștilor pentru domeniul energetic, în condițiile dezvoltării energiei din surse regenerabile? Se leagă cu faptul că au fost introduse niște joburi noi, de exemplu, specialist dezvoltare digitală. Nu le putem aplica, întrucât nu există standardele. Problema este că s-a dus o luptă foarte grea să ajungem să adoptăm codurile, după care nu avem încă standardele. Eu, degeaba fac un curs de transformare digitală, dar nu pot să ofer diplomă care să fie recunoscută. Avem aceeași situație cu operatorii de drone și instalatorii de panouri solare.

Răspuns: COR-ul se adaptează constant la cerere, iar ulterior se elaborează standardele ocupaționale. Avem cursuri organizate și de organizațiile sindicale și de cele patronale. Când am vrut să schimbăm standardele ocupaționale, a venit mediul privat și a cerut o perioadă tranzitorie, pentru că avem în derulare și rămânem cu ele așa. Este o chestiune pe care firmele trebuie să o aplice și nu vrem să le spunem noi cum să facă. Se pot face cursuri pentru ocupațiile de care ați spus și se pot da diplome.

Întrebare: Despre joburile din industria textilă…

Răspuns: Industria textilă și sistemul lohn începe să se descurce tot mai greu pe această piață în care salariile au crescut în ritm alert. Pe această piață cu costuri destul de ridicate cu forța de muncă, industria textilă întâmpină din ce în ce mai mari dificultăți. Rolul nostru de a genera joburi care să aducă plus valoare, nu de a menține niște joburi plătite la salariul minim pe economie. Tocmai vorbeam de formare și reformare profesională. Industria textilă, ori se adaptează și își negociază contractele, ori se mută pe alte piețe, unde forța de muncă este mai ieftină. Noi avem un deficit de forță de muncă. Este ilogic să ții niște angajați pe salarii minime, când poți să-i recalifici și să-i folosești în alte joburi, care sunt mai bine plătite și aduc mai multă plus valoare economiei.

Bogdan CRISTESCU, Secretar de stat, Ministerul Educației

• Dacă amintim aici de limbajul Fortran pe care l-am învățat noi în facultate, asta spune ceva despre cât suntem de obsolete, sau ce îi va aștepta pe cei tineri în viitor.

• Dacă vorbim despre sistemul de educație, ar trebui să avem o abordare multifațetată, sau pe mai multe straturi. De ce? Perspectiva angajatorului este imediat, acum, pentru că acum am nevoie de competențe că acum produc. Perfect adevărat. Sistemul de educație creează pentru un timp foarte foarte lung și voi da exemple, nu pe acela al dinozaurului care sunt eu, dar exemple apropo de concepte care acum, în educație, sunt extrem de actuale și de folosite și, dacă ne gândim când au fost ele introduse și cum, probabil că iarăși voi vorbi despre istoria foarte îndepărtată pentru unii dintre voi.

• Ideea este cam așa: lupta dintre mereu ceea ce își cere angajatorul, și anume de de skill-uri actuale, folosibile acum și ceea ce își cere societatea, pentru că societatea își pune problema valorilor, echității, a cetățeniei active și așa mai departe.

• Cum le creează școala? Idee de bază pentru școală este, din punctul nostru de vedere, acea competență de transfer, pentru că, în mod cert, toate situațiile de învățare în care suntem sau sunteți supuși nu sunt niște situații reproductibile imediat. Deci școale nu trebuie să dea rețete. Clar.

• Pe de altă parte, școala creează situații de învățare. Întrebarea este ce faci cu acele situații de învățare. Dacă situațiile de învățare te conduc doar spre un repetitiv, te duci spre rețete. Dacă situațiile de învățare sunt înconjurate de o reflecție, de o întrebare – cum, de ce, care-i diferența de la – de la, vum ai putea transfera, deja pui persoana care învață într-un context în care poate învăța și poate transfera cunoștințele. Pentru că clar că, în viitor, fie că e la facultate, fie că e la locul de muncă, va trebui să fie capabil ca, pe baza a ceea ce are, core foundations, să-și poată adapta și duce dintr-o parte în cealaltă ceea ce știe.

• Dacă vorbim de core foundations, de competențe fundamentale, nju trebuie să ne referim doar la … (deși cu ele începem), partea de alfabetizare matematică, alfabetizare digitală, alfabetizare din punct de vedere înțelegere de text, trebuie să vorbim un pic și de etică, de competențe sociale, de lucru împreună, de parteneriat, de a ști să asculți părerea celuilalt, toate lucrurile care nu sunt specifice unei discipline.

• Dacă aș fi acum într-o sală de profesori și aș vorbi despre un exemplu destul de banal, dureros (dar nu o să vă explic contextul de ce dureros) și anume o întrebare simplă: pot justifica printr-un exemplu un adevăr general? Toată lumea îmi va spune că nu. Adică dacă eu văd că acuma afară este soare,  nu pot presupune că toată săptămâna va fi soare. Și-atuncea, profesorul de geografie va spune că el îi învață asta, cel de matematică va spune că el îi învață asta dar se gândește la demonstrația aia prin reducere la absurd, apăsată din clasa a VI-a, cel de logică spune A, dar asta e la mine… Și știți cum este, copilul cu multe moașe… rămâne…. neschimbat.

• Ceea ce trebuie să schimbe cu adevărat educația și drumul pe care am pornit este această abordare prin care să ne dăm seama că tot ceea ce înseamnă competența de bază pentru viitor, această competență de transfer,  ține de noi toți și de toate disciplinele.

• Pe de altă parte, ca să poți clădi mai departe – de astea le-am spus fundații, ai nevoie de…. ideea de bază la care vreau să mă refer este ceea ce se numește creative thinking, pentru că valoarea adăugată vine într-o zonă creativă. Diferența dintre noi și mașin ă va veni din zona creativă.

• Când a fost introdus conceptul de creative thinking și definit ca atare educațional? În anii 60! De asta spuneam că vorbesc de o istorie… Cel care a introdus-o se numește Csikszentmihalyi Mihaly, era la Harvard. Îl puteți relaționa pentru că a lucrat foarte foarte mult cu Howard Gardner – Teoria inteligențelor multiple. Avem și o carte tradusă în  2005 care se numește Munca bine făcută. Când excelența și etica își dau mâna. În engleză e mai frumos, pentru că spune when excellence and etics meet.

• Atunci când excelența și etica se întâlnesc, atunci ai creativitate.

• Conceptul acesta de gândire creativă este foarte interesant pentru că își pune problema care sunt lucrurile care ajută (enabler-ii) pentru gândirea creativă.  Ai două tipuri: cei individuali și cei sociali. Foarte interesanți, cei sociali intră tot la educație: abordările educaționale, climatul din sălile de clasă, nevoile culturale și educaționale și de business și cum sunt ele exprimate.

• Nu fac acuma o teorie de susținere a colegilor profesori dar gândiți-vă că toate aceste lucruri, social enablers, sunt în clasă, în mâna profesorilor. Trebuie să le dăm puțin puterea, trebuie să le dăm puțin încrederea. Pentru că, în realitate, chiar le-o dăm. Ei sunt cu voi în clasă. Întrebarea este dacă își și susținem mental sau îi trimitem la luptă continuu criticați în fața voastră și voi veți fi continuu neîncrezători în ceea ce vă spun și veți avea abordarea dar la ce îmi folosește chestia asta…

• Sigur dacă îți pui problema nevoilor imediate, atunci te întrebi la ce îți folosește chestia asta. Dacă îți pui problema excelenței… Hm! Cred că trebuie să ai o abordare completă.

• De ce am făcut trimiterea la creative thinking. Pentru că, interesant, a fost unul dintre domeniile de testare PISA 2022. Opțional, dar România l-a luat. Datele sunt prelucrate, au fost primele rapoarte, așteptăm și informațiile pe creative thinking.

• Sunt foarte multe lucruri care ajută: cunoștințele preexistente, modul de abordare, faptul că au un țel, că vrei să faci ceva care contează, ceva cu sens, cu relevanță. Și atunci toate aceste lucruri nu se evaluează… Ai un țel? Da / Nu… Este ca vântul. Manifestările tale externe arată dacă ai un țel, dacă îți pui problema dacă toată activitatea ta mentală merge  într-o anumită direcție.

• Și atunci, școala are un rol foarte ușor – după cum vă dați seama… trebuie să vă dea meaning,  cunoștințe, context, valori. Încercăm să facem asta. Și prin noul profil al absolventului, și prin planurile cadru pe care le pregătim și prin toate mesajele pe care le dăm, inclusiv formarea profesorilor, și nevoia de susținere. Nu pentru că fac întotdeauna o treabă ideală, dar în realitate, dacă întotdeauna ești cu spatele la zid, preocuparea ta este mai mult să te aperi decât să faci treabă.

• Mergând mai departe, vorbind de digital… Asta trebuie să creeze școala. Învățarea are foarte mult loc în your own pace , deci în ritmul tău – este o învățare foarte individualizată, învățarea pentru voi se petrece foarte mult într-un mediu digital, și acolo abordările trebuie să fie la fel.

• Cum ar fi dacă eu, ca profesor de matematică, aș pleca de la un joc. Assanssins Creed a fost  creat de niște băieți francezi pentru că le plăcea istoria și n-au găsit nici un curs de istorie care să-i învețe cum vor ei. Nu vorbesc de gamefication, vorbesc de această abordare, dacă eu, atunci când încerc să rezolv o problemă plictisitoare de geometrie, am eu toate ipotezele din teorema catetei ca să demonstrez cutare problemă – atunci vă pierd. Dar dacă îmi pun problema am destule artefacte ca să mă duc să mă lupt cu boss-ul?

• Deci diferența este de abordare. Asta trebuie să facă educația. Trebuie să transfere tipul de învățare, astfel încât să vă împuternicească (iertați-mă sunt multe traduceri, dar englezismele sunt în viața noastră) să învățați singuri, să învățați  în ritmul vostru și într-un mediu digital.

• Tot ceea ce putem noi face este să vă dăm cunoștințele și contextul.

• Revenind la digital, vorbim de formarea și de nevoile digitale, de competențele digitale, unde știm foarte mult și va fi o luptă foarte importantă pentru profesori, să facem – din PNRR, această formare în pedagogia digitală.,

• De ce va fi dificil. În perioada pandemiei, foarte mulți dintre colegii mei au învățat și s-au adaptat. Atunci când înveți în ritmul tău, ai senzația că știi mai multe decât știi. Ai doar piese dintr-un puzzle.

• Cursurile vor fi foarte importante încât să le dăm răbdarea să  vadă ce le lipsește și să restul, În special pe partea de pedagogie, pentru că este important cum… cum vă dăm ocazia, fără a face un milion de lucruri, să vă gândiți la modul vostru de reacție, la „cu ce seamănă și prin ce se deosebește”. Pot să fac asta la orice disciplină, dar trebuie să am deschiderea să-l văd pe profesorul ăla când face povestea asta.

• Dacă profesorul va furniza rețete și dacă voi vă gândiți… problema asta se face așa ă așa am făcut-o data trecută… iertați-mă dar nu sunteți pe drumul cel bun de a vă transfera cunoștințele ca să puteți să faceți up-scaling și re-scaling.

• Întrebare: Ați vorbit despre context de învățare și despre faptul că trebuie să experimentezi și să înveți în ritmul tău. Și acum avem rezultatele de la mate și toată lumea știe care au fost procentele. Întrebarea este cum să le creăm noi contextul și să învețe în ritmul lor, când totul este sacadat, se predă, ia temă, ne mutăm la următoarea…

• Răspuns: Se pune problema despre ce au învățat profesorii și despre ce și cum fac profesorii, despre felul în care noi îi ajutăm să facă ce fac. În secunda în care… iar eu revin, sunt un apărător al programei de matematică,…. diferența este cum se face. Un exemplu: Unul dintre exercițiile de anul ăsta, la care s-a făcut cel mai puțin, era o proporție și se cerea o relație. Mă uitam la abordările din jurul meu. Toate au început cu mezii și cu extremii și formula…. ok… și x și y… ok, asta e o abordare, algoritmică. Pentru ce vârstă. Am încercat să le dau colegilor un exemplu pe care îl dau mult în cursurile de formare, pe care le făceam înainte să ajung în minister. O relație, un egal, pentru a o prezenta unui copil la mintea lui de clasa a doua clasa a treia, este o balanță. Egalul ăla e o balanță. Dacă într-o balanță în echilibru am două bile negre și trei bile albe, și o bilă neagră și 5 bile albe, și cer unul copil să spună care e relația dintre bile albe și bile negre, el dă deoparte ce-i la fel, și îmi spune unu-i de două ori mai mare decât celălalt.

• Asta face copilul. Eu, dacă sunt profesor de matematică sau un învățător inspirat, îi explica cum am explicat acum. Dacă nju sunt inspirat, încep: recem în partea cealaltă cu semn schimbat… bilele albe și le tăiem. Gândiți-vă ce înțelege copilul…

• Deci unul dintre lucrurile pe care le putem face fără a schimba programa este ca, înainte să ajungem să notăm cu x și y, să le vizualizăm. Cum, de ce – contextul de învățare. Ține de pedagogie. Inclusiv de digital. Dar nu să arăt definițiile într-un power-point în loc să scriu pe tablă. Nu folosesc tehnologiile pentru învățare. Cel mult pentru transmitere.

• Diferența stă în context. Aici se ajunge prin formarea profesorilor, prin acordarea încrederii profesorilor. Când a început pandemia făceam niște la o universitate franceză și aveam colegi din multe țări. Toți spuneau, Doamne, ce greu e să fii profesor. Odată rămași acasă cu copiii lor, auzeau pe niște device-uri deschise  cum arată clasa, ce se întâmplă, cum trebuie să reacționezi. În România, din păcate, n-am văzut admirația asta pentru profesori. Abordarea era aaa, uite cum nu face, a uite cum nu știu ce…  Cum va învăța copilul meu cu plăcere dacă eu îi spun te trimit undeva și ăla nu știe nimic…

• Noi facem un context ca și minister dar toți trebuie să tragem în direcția asta.

• Întrebare: Pornind de la încrederea pe care trebuie să o oferim profesorilor… am ales să mă înscriu la un program doctoral în România. Subiectul este inteligența artificială și sunt surprins plăcut de calitatea actului profesoral într-un subiect  complicat. Absorbția și programa la care avem acces într-o instituție de stat absolut normală este de top. Ultimele noutăți. Metodologia de predare, însă, este arhaică. Discutăm despre concepte algoritmice care nu sunt la îndemâna oricui. Niște matematici avansate, niște statistici aplicate – nu poți să le predi cu un power-point. Copiii noștri nu învață cum am învățat noi. Își petrec marea majoritatea a timpului să spunem inteligent, în echipamente. Copilul meu vine la mine cu o problemă oarecare de matematică (și îi place matematica) de clasa a șasea și zice: nu o înțeleg. Mă uit la ea, nici eu nu o înțeleg. Hai să întrebăm inteligența artificială. Și îmi dă patru pagini: teoria jocurilor. Nu înțeleg. Spun: rezolvă problema ca pentru clasa a șasea. Cinci rânduri, încă destul de grele. Nu le înțeleg, zic: clasa a 5-a. A dat jumătate. Copilul a citit chestia respectivă și, într-un minut, Aha, a rezolvat. Cum s-ar putea activa, similar – a  fost doar un exemplu, se poate și altfel, metode moderne care să folosească și copiilor și să aducă și educația în timpurile moderne? Acum avem deficit de oameni în sectorul IT cu care ne lăudăm. Nu ar trebui făcut ceva pentru a ține creierele în țară și factorii de decizie să ia niște decizii, în tradiționalele parteneriate public-private, niște decizii care să fie aplicabile într-un interval de timp prezent, nu în nu știu câți ani de zile?  Industria e gata, copii noștri par că sunt gata, societatea  pare că este gata, aveți acces la tehnologii disponibile în limba română.

•  Răspuns: Bun. Mi-ați pus foarte multe întrebări. Mi-ați dat ocazia să reîntăresc niște părți de mesaj pe care am vrut să le transmit. Până s-a ajuns la soluția la care băiatul dumneavoastră a spus Aha!, ați avut o gândire creativă în ce ați urmărit, ați putut lua o decizie să cereți mai ușor, până când ați ajuns la un anumit nivel. Asta înseamnă niște pre-rechizite (prerequisites) pe care trebuie să ni le asigurăm. Și pe care nu le poți dezvolta fără o anumită zonă de repetitivitate. Repetitivitatea este bună, rețeta este proastă.

• Mai departe, de asta spuneam de o încurajare pentru profesor și pentru statutul de profesor. Avem nevoie să vină și alți oameni în sistem. Nu vin foarte mulți. Sigur, în lege avem programul național, în universități se dau un coeficient în plus pentru bani, încercăm să atragem oamenii. În perioada 2008 – 2009, când eram inspector în Iași, pierdeam anual cam 50 de profesorii tineri, care făceau CISCO Academy și mi-i lua cineva. Asta e, proți să folosește diferite instrumente, dar trebuie să creezi și o bază și profesorul care să facă asta. Vorbim despre introducerea inteligenmței artificiale în predare și despre cum s-a schimbat… OECD are  lansat de acum câțiva ani un learning compass , un  fel de busolă a învățării care schjimbă înbtr-o anumită măsură tipologia de abordare și acum este în pregătire un teaching compass, o busolă a predării unde se pune și problema folosirii inteligenței artificiale.

• La summit-ul global din decembrie de la București, am întins mâna și către prietenii noștri din industrie, ne-am oferit deschiderea și au fost și niște licee la care au mers 80 de experți din lume. A fost entuziasmant pentru mine că la Moisul în București, o profesoară de literatură, la începutul anului, le-a dat o listă colegilor ei, cu  10 generative AI gratis, cu metodele în care acel AI poate să le construiască activități de învățare. Și , până când am ajuns noi în decembrie, aveau deja niște proiecte trans-disciplinare extraordinare.

• Deci  atunci cînd ai un context în care oamenii se simt confortabil, este ok. La asata mă refer când spun să-i ajutăm pe profesori. Să le creăm un spațiu confortabil. Căci  dacă sunt atacat mă duc la rețetă. Dar trebuie creată baza. Nu poți să faci Chat GBT cu copii care nu rezolvă probleme forte simple de aritmetică. Și nu trebuie să căutăm vini, ci cauze pe care să le rezolvăm.

Andrei ALEXANDRU, Secretar de Stat, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării

• Ministerul, acum 1 an, a adoptat o strategie cadru prin care ne-am stabilit obiectivele pe următorii 5 ani. Vrem să investim în infrastructură și în resursă umană- este extrem de important să păstrăm resursa umană înalt specializată aici, în România.

• Un alt obiectiv a fost să stimulăm colaborarea între organizațiile de cercetare de drept public și sectorul privat, doar așa rezultatele cercetării se pot regăsi aplicate în economia reală. De asemenea, vom stimula și parteneriatele internaționale, adică vom cofinanța acele proiecte pe care România le câștigă în cadrul competețiilor europene.

• Acestea au fost obiectivele, în linii mari, ale strategiei noastre pe partea de cercetare. Sigur, mai avem și partea de specializare inteligentă, aceasta este corelată cu una dintre condiționalitățile favorizante pe care România trebuie să le îndeplinească pentru a accesa fonduri de coeziune. Mai exact, de strategia pe care noi am adoptat-o depindeau 8 miliarde de euro prin programele de coeziune, programele de creștere inteligentă, digitalizare, instrumente financiare, programul Sănătate și programele regionale.

• În cadrul strategiei noastre ne-am setat și instrumentele de implementare ale strategiei. Pe scurt: Planul Național de Cercetare, Inovare 2022-2027, prin care sunt finanțate competiții de proiecte din bugetul național. Aici avem mai multe paliere: finanțări în cercetare fundamentală prin două programe- programul Idei și programul Resurse umane.

• De asemenea, finanțăm instituțional organizațiile de cercetare performante, infrastructurile de cercetare, finanțăm cercetarea în domenii asociate principalelor provocări societale ale României setate în Agenda strategică de cercetare, finanțăm parteneriatele între sectorul public și sectorul privat, setând o serie de domenii strategice de finanțare- IA, tehnologii cuantice, sisteme autonome. Acestea sunt zone în care vom băga cei mai mulți bani pe partea de cercetare din fonduri naționale.

• La aceste programe finanțate prin fonduri naționale se adaugă și fonduri europene. Avem fondurile de coeziune, POCIDIF și POS, câteva miliarde de euro care vin în sistemul de cercetare prin fonduri de coeziune. Prin POCIDIF vom finanța un hub de IA, o platformă de semiconductori, un hub de hidrogen- două proiecte strategice, Danubius și Alfred. În zona de sănătate, cu precădere partea de genomică și tratamentul cancerului cu ajutorul laserului.

• Asta ar fi pe fonduri de coeziune, mai avem și PNRR. Noi gestionăm Componenta 9. Am reușit să lansăm aproape toate investițiile din cadrul componentei. Poate că cea mai importantă este investiția 8, cu un buget de 168 milioane euro, prin care urmărim atragerea în sistemul românesc de cercetare a resursei umane înalt specializate din exteriorul țării. Adică, cercetători de top vin și își desfășoară activitatea lor de cercetare în România, cează grupuri de cercetare mixte, români și străini, aduc practic plusvaloare pentru țara noastră. Vor fi finanțate 120 de astfel de proiecte, pentru 100 deja s-au semnat contracte, urmează să fie contractate și celelalte 20 în cursul următoarelor 2 săptămâni. Fiecare proiect a avut un buget cuprins între 6 și 7 mil lei.

• O altă investiție importantă este investiția 5 prin care operaționalizăm 5 centre de competență în domenii de cercetare asociate celor 5 misiuni ale Horizon Europe. E vorba de cancer, adaptarea la schimbări climatice, sănătatea apei, sănătatea solului și orașe inteligente. Fiecare centru de competență a reunit 5 parteneri de drept public, organizații de cercetare, și 5 IMM-uri. Plus posibil o intreprindere mare. Bugetul pe fiecare proiect a fost 5 mil de euro.

• Pe scurt, acesta este planul de investiții din fonduri de coeziune și PNRR. Amintesc acum cea mai importantă investiție din Planul național, care s-a lansat în ianuarie, când am dat drumul la competiții în cercetare de 2 mld lei. O dată e vorba de proiect experimental demonstrativ și proiect de transfer la operatorul economic prin care se stimulează parteneriatul între organizații de certetare de drept public și organizații private, astfel încât rezultatele cercetării să fie aplicate în economia reală și să aducă o creștere economică sustenabilă. De asemenea, o competiție de soluții, prin care ne propunem să găsim soluții la probleme concere ale societății.

• Dar cea mai importantă este cea a Centrelor de excelență. Fiecare cu un buget între 50 și 100 mil lei, 20 de astfel de centre, bugetul se situează undeva la 1,6 mld lei. Este cea mai generoasă competiție pe care am lansat-o în România. Aceste centre de excelență se operaționalizează în domenii de cercetare asociate principalelor provocări societale, setate în Agenda strategică de cercetare, care urmăresc aplicarea concretă a rezultatelor cercetării în societate.

• Domeniile în care operaționalizăm aceste centre sunt domenii de vârf: Digitalizare, industrie, spațiu, unde vom operaționaliza 5 centre. Energie, schimbări climatice, mobilitate, operaționalizăm maxim 3 centre. Avem și Hrană, mediu, bioresurse, biodiversitate, și, nu în ultimul rând, Sănătate, unde vom avea cel puțin 4 astfel de centre de excelență. Chiar și în domeniul Cultură și patrimoniu vom avea 2 centre. În fine, zona de Securitate civilă și societate, cu precădere securitate cibernetică.

• În ultimii ani, fondurile în cercetare au cunoscut creștere. Poate nu e la nivelul neapărat dorit, de a ajunge să depășim 1% din PIB. E clar că cercetarea și inovarea sunt motoare de creștere economică sustenabilă. Trebuie alocați mai mulți bani, suntem conștienți de asta, problema e să îi și putem cheltui. Creșterea nu poate fi bruscă, ci trebuie realizată gradual. În 2022 și 2023 a existat o creștere, în 2023 bugetul a fost mai mare cu 70% față de 2022. Anul acesta e o creștere în jur de 30% față de execuția din 2023. An de an, depinde sigur și de resursele bugetare, avem creștere și ne dorim să ducem acești bani în poli de cercetare, în proiecte mari, care să aducă plusvaloare pentru economie și societate.

Întrebări:

Aș vrea să văs mai multe parteneriate. Cum sprijină ministerul această dezvoltare absolut pragmatică, absolut evidentă, a sectorului de care vă ocupați, pentru a ajunge la obiectivul de 10%?

• Atât pe fonduri europene dar și în Planul național ne-am setat 2 programe care urmăresc să stimuleze parteneriatele între organizațiile publice și sectorul privat. Unul dintre ele este Programul Provocări, al doilea este Programul Parteneriate pentru inovare. În toate competițiile lansate în ianuarie antreprenorii sunt eligibili. Și pentru Centrele de excelență, în Centrele de competențe, lansat prin PNRR, care a avut buget de 25 mil euro, am pus 5 parteneri de drept public, 5 parteneri de drept privat. Sigur, acolo e un buget destul de mic, 125 mil lei, însă competiția pentru Centrele de excelență e o competiție mare, de 1,6 mld lei. Prin urmare, antreprenorii, IMM vor putea să meargă pe diverse consorții și, împreună cu parteneri publici, să câștige astfel de proiecte. Am precizat, un proiect are buget între 50 li 100 mil lei, sunt proiecte mari, foarte importante. Avem și celelalte 2 competiții- cu bugete un pic mai mici, dar importante pentru Strat-Up-uri în general. E vorba de Proiect experimental demonstrativ, cu buget de 750 mii lei fiecare proiect, și Proiect de transfer economic, în care un IMM prezintă produsele unei organizații de cercetare și împreună reușesc să pună pe piață acele produse, iar fiecare proiect va avea buget de 1,5 mil lei. De asemenea, de îndată ce ne vom înțelege cu Consiliul Concurenței pe o schemă de minimis, știți cum e, birocrația în România e destul de complicată, dar sper ca în martie să lansăm și câteva vouchere de inovare, în total de 40 mil lei. Toate acestea sunt dedicate micilor intreprinderi. Nu e nici mult, nici puțin. E un pas. Să vedem că putem cheltui acești bani bine și apoi ne putem gândi să investim mai mult. Potențial există, trendul de creștere se va menține și proiectele care vor fi finanțate vor fi cele care pun în valoare rezultatele cercetării

În Strategia elaborată anul trecut există prevederea că institute de cercetare pot fi comasate. Aveți o situație?

• E un jalon PNRR, strategia e corelată cu PNRR, unul dintre aceste jaloane a vizat reducerea gradului de fragmentare în institutele de cercetare. Scopul reformei e să-i facem pe oameni să coalaboreze, nu să-i dăm afară. Să stimulăm colaboarea, inclusiv financiar. Fie prin formarea de consorții, fie prin fuziuni… Săptămâna trecută am adoptat normele de aplicare ale Legii 25, a fost o discuție complexă, dar am reușit. Vom avea o evaluare a întregului sistem realizată de experți independenți, ca să știm unde ne aflăm și, cred, că evaluarea va fi operaționalizată în această primăvară.  În vară vom avea și primele asocieri, vor fi multe avantaje să te asociezi. Chiar și fără norme legea a funcționat, deja există diverse comasări, inclusiv aici, la Politehnică.

Mircea BIȚOIU, Fondator și președinte AIEE – Asociația Inginerilor Energeticieni și Electricieni

• Domeniul energetic nu se oprește la subiectele la modă precum energia regenerabilă și digitalizarea. Domeniul pleacă de la partea de resursă primară, la partea de producere a energiei electrice și modul de gestiune și consum al ei.

• Da, sunt oameni pregătiți în domeniul energetic – unul care are nevoie de resursă umană atât cu studii medii, cât de personal specializat pentru dezvoltare. Este o provocare continuă. Au fost proiecte în care s-a încercat reconversia profesională mai ales al personalului cu studii medii și s-a și reușit, pentru diverse meserii.

• Știm că s-au închis foarte multe mine, și mulți au fost pregătiți pentru sectorul regenerabilelor. România este la nivel european unul dintre furnizorii de personal calificat în domeniul regenerabilelor.    

• Dacă vorbim de competențe în domeniul energetic și resursă umană, avem nevoie de competențe tehnice care pot fi dobândite în mediul universitar, dar și de competențe sociale. Este nevoie să lucrăm în echipe, pentru că proiectele din domeniul energetic sunt complexe. Este nevoie să gestionăm proiecte pe termen lung.

• Avem și proiecte energetice pe resurse clasice. Pentru centrala de la Ișalnița s-a anunțat de curând că s-a obținut finanțarea. Sunt proiectele nucleare, reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă. Mai este și proiectul nuclear al reactoarelor mici modulare (SMR) de la Doicești.

• Pentru competențe tehnice mediul universitar creează baza și permite absolvenților să se adapteze diverselor subdomenii ale energiei. Dar pregătirea lor pentru a deveni direct productivi – ca să zic așa, poate dura de la 3 luni până la opt ani – dacă vorbim de centrala nucleară.

• Și, privința reconversiei, una este să pornești de la zero la 24 de ani și alta de la 40 sau 50 de ani. De aceea este nevoie de dezvoltarea în mediul universitar.

• Un subiect pe care vreau să-l mai deschid este legătura dintre mediul economic și resursa umană tânără. Am avut posibilitatea să lucrez și cu Politehnica și cu tinerii prin diversele proiect care au încercat să pună împreună tinerii cu mediul economic.  Fac asta de prin 2016 doar în Politehnică.

• E clar că au evoluat. Sunt companii care au încercat să identifice cât mai bine profilul absolventului de politehnică și să se adapteze și ei și să-și creeze programele proprii prin  care să-și câștige, să-și atragă cea mai bună resursă umană, cu care sî-și implementeze proiectele.

•     Poate că ar trebui ca aceste companii, care au programe interne de dezvoltare, să lucreze mai bine împreună, să transmită un mesaj împreună și să ajungă să dezvolte mai mult partea de legătură cu mediul universitar. Nu doar să comunice ci să și facă… vorbeam mai devreme că multe companii vin și-și prezintă nevoile de personal, nevoile de competențe. Ok, le prezintă. Trebuie să facă un pic mai mult.

• Trebuie să se implice, să vină alături de mediul universitar și împreună, de ce nu, să dezvolte laboratoare, să dea feed-back constructiv pe programele de studii, nu doar să spună problemele.

• Problemele le-am spus, le știm, trebuie să și facem ceva. Mai este de lucru, dar direcția este bună.

Bogdan PUTINICĂ, Country Manager Microsoft România & Moldova, MICROSOFT

• Din rolul pe care-l am și din poziția în Microsoft, pot să vă spun că viitorul arată foarte bine, cum se spunea și într-o reclamă. Microsoft încearcă să contribuie și să ofere societății o platformă pe care societatea, companiile, cetățenii, oamenii, elevii, studenții, să o folosească pentru a-și accelera sau pentru a-și descoperi, crește potențialul. Mă refer la subiecte de genul: Care este eficiența economică a unui mediu de business care nu folosește tehnologia? Care este eficiența sau calitatea unui act de educație care nu folosește tehnologia aplicată? Care este potențialul salarial al unui angajat care nu este pregătit în skillurile moderne?

• Această platformă, pe care noi o construim și o dezvoltăm în fiecare zi, are componente necunoscute pentru zona de educație.  Există resurse nenumărate de educație și de pregătire pe care noi el punem al dispoziția oricui, în mod absolut gratuit. Pentru că văd în sală în mulți studenți există portalul Learn de la Microsoft. Sunt, cred, peste 15.000 de cursuri de pregătire cu finalitate în certificare, nu doar pentru plăcerea conversației, care reprezintă o resursă minunată. O folosesc și eu, mai rar, dar pentru interesul meu personal în Inteligență Artificială, pentru a te pregăti în linie cu ceea ce solicită economia în acest moment. Dacă suprapui asta peste AI, lucrurile capătă o dimensiune de o valoare absolut deosebită.

• România produce în fiecare an în jur de 200 de doctoranzi AI. Germania are alte cifre, alte realități. Acești 200 de oameni pe care reușim să-i formăm în fiecare an sunt oameni care au trecut prin sistemul educațional românesc, lucrează în companii din mediul privat, se ocupă de o zonă absolut avansată în aceste momente. Tranziția de la un cercetător britanic, care generează filosofii, până la aplicabilitate, este însă mare. Aici, aș vrea să las subiectul deschis, pentru că suntem b uni teoreticieni, avem exemple nenumărate, inclusiv de politici guvernamentale ce teoretizează pe baza diverselor abordări. Dar, cum sunt ele aplicate? Ce-l învățăm pe un student care se pregătește în machine learning? Ce-l învățăm efectiv?

• Cred că, pentru viitor, trebuie să ne întrebăm Cum punem tehnologia în slujba oamenilor? Un exemplu pe care îmi place să-l dau: noi, la Microsoft, avem date despre orice. Suntem o companie extrem de analitică. Am creat un model statistico-matematic care a adus împreună surse de date statistice la nivelul Europei. Vorbim de Eurostat, institute de statistică din UE. Le-am analizat și am descoperit niște corelații directe. De exemplu: nivelul de competențe digitale duce la un nivel de salarizare al populației respective. Țările care au competențe digitalizate avansate sunt mult mai bine din punct de vedere al nivelului de trai. Nu o să vă zic unde e România, pentru că e păcat. Dar, sunt niște lecții care nu sunt foarte complicat de tras. Sunt bazate pe date, corelațiile sunt directe, nu trebuie să ne gândim la apa caldă, sunt lucruri care stau în fața noastră. Iar viitorul, despre asta mi-ar plăcea să fie.

• La final, ne uităm cu toții la eficiența economică, la profitabilitate, la un salariu mai mare, și, de ce nu, poate o viață un pic mai bună și un nivel de trai mai frumos în țara noastră. Viitorul ăsta nu se construiește doar vorbind. Sunt foarte mulți povestitori în România, și foarte puțini făcători. Cred că este important să și facem, nu doar să vorbim. Nu întotdeauna avem drumul desenat cu claritate în față… se schimbă guvernul, miniștrii, totul se schimbă și noi o luăm din nou de la zero. Noi vorbim mult de impact, care-i rezultatul? De ce te-ai apucat de un lucru.

• Sunt foarte multe exemple pozitive România, cercetători care apar pe prima pagină a revistelor de specialitate, sunt foarte multe lucruri bune care se întâmplă. Iar viitorul cred că are nevoie, dincolo de viziunea politică, de abordarea pragmatică, de a face.

• Vreau să închei cu un exemplu. Republica Moldova, este o țară mult mai mic, cu un potențial economic incomparabil cu al României, dar în câțiva ani a reușit niște politici coerente la nivel de țară – să digitalizeze toată interfața dintre stat și cetățean. Sunt peste șase sute și ceva de servicii pe care statul moldovean le oferă în momentul de față și în model digital 100%. Asta se întâmplă din 2013. Nu este foarte complicat. Dacă se vrea, evident că se și poate. Dintr-un punct de vedere, rezultatul pe care această transformare digitală palpabilă îl aduce în viața bunăstarea și calitatea vieții din Republica Moldova este unul semnificativ. Evident că putem să facem și noi asta, dacă ne dorim să sărim peste spațiul dintre viziune și declarații, și lucrurile concrete.

****

Întrebare: Dacă vedeți diferențe între competențele pe care universitățile le oferă studenților și competențele din economia reală?

Răspuns: Ați ridicat subiectul cu soft skills. Nu suntem buni la asta, nu știm să pregătim studenții să pregătim pentru soft skill, nu doar cum să-și gestioneze timpul și, mai mult, inteligența emoțională. Lucru pe care, într-un mediu non-profesionist de lucru, inteligența nativă nu te ajută. Trebuie să le ai pe toate. Ceea ce se cere acum este o construcție complexul. Și cred că gap-ul între ce ne învață facultatea și ce se cere este mare. Aplicația teoretică a programei nu are nicio valoare dacă studentul nu poate să ia chestia respectivă și să o ducă mai departe în viață, în „câmpul muncii”. Ridic la fileu parteneriatul public – privat. Companiile nu sunt discrete și nici modeste și strigă în gura mare ce le trebuie – manager, programator etc. Dacă un student nu este pasionat de jobul respectiv, nu a citit etc. ajunge într-o companie care spune că-l învață ea ce-i mai trebuie. Dar, de ce să-l învăț eu ce-i mai trebuie? De ce compania nu trebuie să se concentreze pe cum să producă calitatea utilizând această forță de muncă? Sigur, există și reversul cinic, pe care puțină lume îl mai discută, faptul că studentul nu are, în realitate, o bază. După ce pleacă de la facultate, ce știe să facă? Această fundație reprezintă, în realitate, o structură găurită, care nu are niște stâlpi, nu are niște grinzi. Le câștigi în timp. Compania te trimite la cursuri, dar poate ar fi bine ca și mediul educațional să privească spre aceste realități. Nu vrem să producem teoreticienii care iau 5 și 6 pe linie, după care vin în industrie și o iau de la zero. Să ne uităm la ce înseamnă un curs de project management pe care o companie de IT îl dezvoltă și să le dăm studenților niște noțiuni de bază care-i vor ajuta în economia reală.

Bogdan COSTINESCU, Director Inginerie Software, NXP Semiconductors România

• Suntem într-un context bun în România în acești ani. Suntem în PNRR ca parte a unui program de sprijin a industriei de semiconductoare, o investiție strategică de peste 400 mil euro care se desfășoară deja, până în 2028. Este un prim pas pentru industria de semiconductoare și este necesat ca acest prim pas să fie urmat de alții, nu este o industrie care se poate porni instant, peste noapre, dar împreună cu noi, firmele care suntem beneficiari principali ai acestor investiții, plus partenerii noștrii, putem să facem toți acești pași nu doar să ajungem la ceea ce făceam în anii 90 în industria de semiconductoare în România, ci să și depășim acest prag.

• Ca firmă, ca participant în acest ecosistem, NXP se ocupă în principal de zona de harware-software codesign, crearea unei soluții integrate dintr-un procesor, software-ul care rulează pe respectivul procesor și instrumentele de dezvoltare care ajută la punerea întregii soluții împreună. Care sunt aplicațiile? S-a vorbit aici de investiții în zona de IA, da, sprijinim acest domeniu, s-a vorbit de sisteme autonome, da, sprijinim acest domeniu. Comunicații, este o altă zonă pe care o sprijinim.

• Când am văzut prima oară titlul conferinței m-am gândit că trebuie să vedem lucrurile care țin de o calitate garantată. O fabrică îți garantează o anumită calitate, nu este un simplu întreprinzător care nu are o bandă de asamblare, nu are o producție clar definită- cred că asta ne dorim de la sistemul educațional: să existe o calitate garantată pentru toți absolvenții, pentru toți cei implicați în proces, inclusiv pentru profesori. Când ne gândim la o fabrică trebuie să ne gândim și la volum. Am menționat de multe ori că în industrie avem nevoie de câți mai mulți absolvenți, avem nevoie de câți mai mulți programatori, de project manageri, de tot felul de roluri noi care apar – data-scientist- să vedem cum le integrăm în COR la momentul respectiv.

• Este important să preluăm de la o fabrică conceptul de structură eficientă și eficace. O fabrică poate să erziste atunci când produce ce e necesar pieței și într-un mod viabil economic. Trebuie să transpunem toate aceste lucruri către sistemul educațional, să avem asta în vedere.

• Apoi, ideea de creiere… biologic, creierul mic este cel care asigură execuția autonomă, partea de gestiune a resurselor interne, fără mare din punctul nostru de vedere lucrurile se întâmplă. Dar discutăm de valoare adăugată mare, atunci discutăm de nevoia de dezvoltare a creierului creativ, partea de personalitate. Vedeți din ce în ce mai mult fabrica în ideea de produse standard, dispare nevoia de personalizare a produselor care ies din fabrică. Nevoia de creativitate este din ce în ce mai mare.

• Dincolo de ceea ce facem noi în NXP și planurile noastre de dezvoltare ale angajaților, un lucru care mă preocupă constant este: care sunt competențele necesare pe care trebuie să le dezvoltăm cu copii, cu angajații, cu studenții? Trebuie să ne uităm unde vom ajunge, care sunt skill-urile de care voi, ca studenți, veți avea nevoie. Trebuie ca industria, ministerele să discutăm, să stabilim împreună cum vă asigurăm să obțineți ce aveți nevoie.

• Cred că sunteți într-o situație foarte aproape, ca studenți actuali, cânt terminați facultatea să ajungeți din prima aproape de meserii foarte râvnite- profesori, arhitecți, directori, manageri de echipă. Nu atât din prima poate cu o echipă de oameni dar cu o echipă de roboți, o echipă de boți. Veți fi în situația în care va trebui să învățați acel robot ce e bine, ce nu e bine. Ce să facă, ce să nu facă. Va trebui să evaluați munca pe care o face respectivul robot, va trebui să corectați, să aveți un plan cum să faceți asta- sunt activități din zona rofesorală. Din zona conducătorilor de echipe, va trebui să vedeți care sunt acei boți pe care să-i puneți în echipă, cum îi faceți să colaboreșe astfel încât să obțineți un rezultat cât mai bun din colaborare. Va trebui să vedeți eficiența, eficacitatea muncii realizat împreună. Evident, veți fi responsabili de rezultatul final. Toarte aceste activități, la ora actuală, să ajungi profesor, să ajungi manager, durează ceva. În spațiul acesta virtual, cu roboți, veți avea acestă șansă, cred în câțiva ani.

• Câteva propuneri concrete. Ne dorim mai multă colaborare în zona de doctorate- 200 de doctoranzi în zona de IA s-a menționat… Nu îmi este clar câți dintre ei au legătură clară cu ceea ce se întâmplă în industrie. Îmi doresc ca doctoratele să aibă și o componentă de implicare a doctorandului în ceea ce înseamnă activitățile din industrie pentru tot felul de beneficii. Este o ancorare în probleme reale, existente, transfer de cunoștințe de ambele părți și este o bază extraordinară pentru colaborări ulterioare. Vă imaginați cât de util este să cunăști pe cineva, să poți să îl suni, în loc să stai în fața unei pagimi web să te întrebi cu cine poți vorbi să capeți un răspuns…

• Cred că trebuie lucrat și la flexibilizarea programelor de studii, avem la ora actuală programe acreditate, certificate, s-a vorbit despre acest lucru. Întrebarea pe care mi-o pun, pe care o lansez: nu cumva ar trebui să trecem la un nivel de granularitate mai mică, dacă nu ar trebui să acredităm anumite centre de competențe și un anumit set de cursuri pentru a permite, în primul rând, și altor institute să creeze centre de competențe și, în al doilea rând, pentru a permite studenților să își aleagă programe mult mai flexibil. Sunt un fan al experimentării, în acest context aș sugera să fie mult mai multă experimentare în anii mici, pentru a înțelege care este nevoia de teorie, de matematică, de fizică ulterior și pentru a înțelege, de asemenea, dacă facultatea la care intrați este și ceea ce vreți să terminați, sau ce anume vreți să studiați în respectiva facultate. Știu că există flexibiliate, știu că este considerată, de asemenea, limitaată, probabil că aici ar fi de lucru. Scopul final este ca voi să fiți pasionați, să faceți ce vă place și să descoperiți cât mai repede ce vă place să faceți pentru a avea un curs cât mai relevant în facultate.

• Cred că fiecare țară trebuie să aibe și o ”ștampilă”, o ”etichetă”. S-a menționat IT, la modul general. OK, probabil că va mai duce asta un timp dar, o zonă de securitate, o zonă de siguranță, cred că ar fi ”etichete” utile pentru România. M-am bucureat să aflu de olimpiada de cibersecurity, ca domeniu practic, dincolo de a rezolva probleme dematemaică prin programare, un viitor clar. Crearea unei zone de competențe astfel încât România să nu fie asociată cu hackerii dintr-un anumit oraș, ci cu ideea de experți în securitate, asta poate să ajute la dezvoltări ulterioare pe mai multe planuri.

• Evident, formarea continuă este ceva ce se întâmplă în NXP. Odată ce preluăm absolveți îi primim fie la internship, fie în programe de profiling, o analiză a ce știe, ce nu știe, înțelegem care este profilul fiecăruia, care sunt dorințele și aplicăm un plan de dezvolatre personalizată.

• Putem să consumăm toți acești bani care sunt la dispoziție, sperăm că vom obține încererea pentru a face investiții ulterioare, dar câteodată nu e chiar atât de ușor…

Întrebări:

Poate fi revigorată tradiția în semiconductor,i din ce vedeți în industrie în general, nu doar din ce faceți dvs?

• Șansă există, depinde de coerența noastră în investiții. Vorbim de investiții de miliarde, nu dau exemple de alte state care au făcut astfel de investiții, au sprijinit firme… Există deschidere din partea firmelor, există un plan, această Platformă națională pentru tehnologii semiconductoare, care pune împreună institute de cercetare, firme, pentru a avea o linie de fabricație, de prototipuri. Trebuie să avem dincolo de cunoștințe teoretice și cunoștințe practice. Contează, repet, coaerența- fără continuarea investițiilor toate liniile experimentale se vor opri la un moment dat. Evident, toți experții care îi vom crea vor trebui să își găsească alteva de lucru… Este o moară, trebuie angrenată și menținută în mișcare. Potențial există, trebuie însă să fim conștienți de nivelul investițiilor necesare, de nivelul de resurse, nu doar umane- infrastructură, energie, apă, sunt multe lucruri. Da, primul pas a fost făcut, incepem să mergem înainte de a alerga…

Octavian BUIU, Director științific, Institutul Național de cercetare-dezvoltare pentru Microtehnologie

• Sunt absolvent de Fizică, dar am decis să fac inginerie. Am lucrat în mediul academic, în Marea Britanie, am fost profesor conducător de doctorat, am lucrat în mediul privat, într-o multinațională. Problema sună în modul următor. Eram la liceu și doream să merg la facultate, mama m-a întrebat: De ce vrei să mergi la Fizică? Eu i-am răspuns candid: Vreau să fiu profesor, pentru că îmi place să transmit cunoștințe. Mama s-a uitat la mine: Nu vrei să te faci inginer, pentru că va fi mult mai de folos? Când am predat, a fost în Marea Britanie, pot să spun că a fost o experiență deosebită, pe care nu am mai repetat-o și nu cred că o voi repeta în România.

• Să revenim la subiectul nostru. Întâmplător, cariera mea se leagă d eun domeniu menționat în discuțiile anterioare, respectiv tehnologiile semiconductoare. Atunci, în anii 80, ca și acum, România avea două mari priorități: energia, în particular energia nucleară, și partea de semiconductori. Pe platforma de semiconductori de atunci lucrau aproximativ 10.000 de oameni. În zona de inginerie nucleară erau vreo trei institute de cercetări și o fabrică de combustibili nucleari. Asta, ac să aveți o perspectivă, pentru că, cumva, istoria se repetă, din alte motive. La momentul respectiv, conducerea țării dorea să fie independentă de vecinii din est și de aceea utiliza tehnologie din vest. Acum, din alte motive, avem aceleași probleme. De independență. Și pe partea de energie și pe partea de semiconductori.

• Voi puncta foarte pe scurt unde suntem noi, ca societate, la nivel mondial. Suntem la tranziția de la Industria 4.0 la Industria 5.0. 5.0 înseamnă o mai bună colaborare între oameni și mașini – roboți. Nu este vorba despre înlocuirea oamenilor, ci despre o creștere a productivității și o creștere a rezilienței sistemelor de producție față de costurile care sunt puse în discuție. Înseamnă o împărțire a activităților – în care oamenilor le va reveni partea creativă, pe când mașinilor, roboților, le pot reveni lucrurile mai rele. Exemplul dat anterior de reprezentatul de la Renault despre montarea acelor piese în spatele panoului de bord e un exemplu foarte bun. Sunt multe altele, care susțin această idee.

• Sunt câteva tehnologii care susțin tranziția de la 4.0. Vreau să punctez câteva legate de tehnologii și vreau să spun cum înțeleg eu ideea de tehnologie. Sunt câteva lucruri importante. 1. Hai să încercăm să separăm ideea de tehnologie de aplicații. De exemplu, tehnologia de transmisie care poate fi folosită aici pentru transmiterea de imagini sau într-un sistem de securizare a unui perimetru. Tehnologia poate deservi mai multe aplicații. Este important să ținem seama de viața unei tehnologii. O tehnologie apare în urma unei activități de cercetare în laborator, ani de zile, până când au ajuns la un nivel de maturitate și de relevanță pentru industrie, astfel încât ele să poată fi preluate și testate ca să ajungă în producția de serie. Multe lucruri care se fac în laborator nu ajung în tehnologia din viața reală pentru că există dificultăți tehnice sau pentru că, companiile consideră că nu e momentul să le lanseze. Lansarea lor înseamnă cheltuieli și fiecare companie care a investit în această cercetare trebuie să decidă: este piața suficient de matură și fac bani, până la urmă?

• România își permite o dezvoltare tehnologică, dar își permite într-un context geopolitic. E vorba de toate documentele oficiale la care Româia a aderat și pe care trebuie să le respecte – Agenda digitală și Agenda verde, de exemplu. Pe de altă parte, există un document aprobat în Guvernul României, care se numește Strategia națională pentru dezvoltare durabilă. Acolo există obiective și acțiuni propuse. În ce măsură va exista dorința și putința ca lucrurile de acolo să se întâmple efectiv rămâne de văzut. Dar știm că sunt niște lucruri pe care trebuie să ni le asumăm.

• Mergând la partea de tehnologii. Am o listă lungă, printre care: Biga data analytics, Internet of things, roboții colaborativi, tehnologia de blockchain, sistemele 6G de comunicare, partea de Inteligență Artificială, calculul cognitiv și cuantum cognitiv.

• Tehnologiile de mâine sunt testate azi. Toți actorii trebuie să realizeze că timpul nu stă în loc și orice clipă în care se stă pe loc generează întârzieri de ani. Dezvoltarea de tehnologii performante se bazează în primul rând pe resursa umană educată, iar formarea unei resurse umane este un proces ce durează ani de zile pentru cercetare.

• România trebuie să decidă ce vrea să facă. Vrea sau nu să se poziționeze așa cum trebuie și să devină relevantă?

Radu RACOVIȚĂ, Director Inginerie Sisteme la Renault Technologie Roumanie (RTR)

• Este important să ne adaptăm tot timpul, asta este ceea ce cerem inginerilor astăzi- nu să știe să facă cevam ci să știe, să aibă un mod de gândire care să le permită să se adapteze oricărei situații. În octombrie 2022 când am mai vorbit la o conferință a dvs spuneam că una dintre necesitățile Grupului Renault pe parte de meserii este dezvoltarea de softskills, insistâns asupra faptului că recuperăm profile foarte interesane din punct de vedere tehnic, pe parte de inginerie electrică, electronică, telecomunicații din cadrul Politehnicii, dar că pe partea de softskills nu suntem neapărat acolo unde ne-am dori.

• Ați dat un exemplu, cu studentul căruia i-ați cerut să vă pună în CC și care nu a știut ce este. Cred că primul răspuns este un lucru- o colaborare mult mai strânsă între mediul educațional, respectiv cel de business în care toți studenții, începând de la o vârstă timpurie să aibă oportunitatea, să nu zic obligativitatea, de a fi într-un mediu industrial și de business.

• Cred că stagiile la sfârșitul perioadei de studii, vara, începând cu anul 1, acolo unde un student nu știe să facă multe lucruri, dar să ia un contact cu un dediu de inginerie, să vadă cu ce își ocupă ziua un inginer este foarte important. Îi va trezi curiozitatea să își dezvolte cele skill-uri pe care poate Universitatea, sau orice alt sistem educațional din România, nu i le dă, dar pe care știe că le va folosi. Cred că azi pentru orice absolvent nu e clar, transparent, să facă legătură între ceea ce învață și ce va aplica.

• Mă simt norocos la Grup Renault deoarece, cum a spus și dl. Putinică, lucrăm cu capital uman. Suntem o firmă orientată către a lua oamenii și a-i învăța. În medie, orice angajat din cadrul Renault Technologie România are în jur de 40-45 de ore de formare pe an. Bineânțeles, cei care intră la început au mult mai mult- se duc până la 100-150 de ore pe an. Cei care au o senioritate- 5-10-15 ani- probabil mai puțin. Ceea ce e cert e că fiecare are dreptul la formare, fiecare poate adresa ce îl interesează. Fiecare e făuritorul propriului destin, nu ținem pe nimeni să facă ceva obligatoriu, le dăm posibilitatea să aleagă.

• Suntem o industrie în care lucrurile se mișcă foarte repede. Am să fac o legătură cu mediul universitar- vorbeam despre meserii noi, spuneam de cibersecurity, meserii foarte la modă acum. Aici cred că avem niște lacune în mediul universitar. Spuneam acum un an și jumătate că vom demara activități pe cibersecurity- că au demarat pe mediul corporate în Franța și că, ușor, ușor, le vom demara și în România. Avem azi 10 posturi deschise, căutăm colaboratori. Lucrăm cu firme de recrutare care ne-au spus că dacă vrem acele profile trebuie să recrutăm din piață, din domenii care au aplicat înaintea domeniului auto-moto: bancar sau IT. Vorbim de salarii foarte mari, ceea ce nu este neapărat compatibil cu dorința noastră, vorbim și de profile care sunt, au anumită senioritate care nu corespund necesităților noastre. Am căuta poziții entry level, să recrutăm de pe băncile facultății, asta ar fi un atu pentru noi, cât și pentru absolvenți.

• Polivalența în meserie o privilegiem în cadrul Grupului Renault. Activitățile Renault Technologie au demarat în România în toamna anului 2007. Avem deja 17 ani. La acel moment, industria și producția au urmat producția din România. Am avut foarte mulți fabricanți de cablaje, care au venit și au implantat uzine. Faptul de a fi cu Centrul de inginerie cu competențe în cablaj, cu competențe mecanice lână furnizorul de cablaj a fost un mare atu, atât pentru noi, pentru Dacăa, cât și pentru celelalte proiecte din Grupul Renault Word Wide.

• După 17 ani, cu evoluția pieței de muncă din România, anumite meserii au începu să nu mai fie sustenabile economic. Au ănceput vecinii noștri, bulgarii, sau marocanii să fie pe anumite job-uri, cum ar fi fabricația de cablaj, care este o muncă majoritar manuală, foarte puțin automatizată, să fie mai performanți economic decât noi iar fabricanții să își mute liniile de producție în aceste țări. Aici vorbim de un ajutor care ar trebui să vină dn partea guvernului pentru a ne menține competitivitatea ca țară.

• Ce am făcut noi, Renault? Acum 17 ani am început să alcătuim echipe să avem oameni cu competențe de cablaj. Ne-am dat seama de fenomen și am început un plan de conversie al competențelor acestor oameni, astfel încât atunci când nu vom mai avea producție de cablaj în România să nu le spunem nu mai avem nevoie de voi, ci să le spunem: aveți experiență în domeniul automotive, vă puteți respecializa în domenii apropiate care vor continua în România.

• Azi, ingineria, vorbim de Renault, dar bănuiesc că se aplică și în alte zone, nu mai este concentrată într-un singur loc, ci este world wide. Ni se întâmplă să lucrăm cu colegi de pe continentul african, de pe continentul asiatic, chiar de pe continentul american. Aici vorbim de softskills, de foarte multe ori constatăm că oamenii, pentru a face lucrurile să avanseze, nu au nevoie neapărat să fie un specialist, un expert, ci să știe să facă legături, să știe să aibe o rețea de corespondenți, de oameni pe care să îi pună în legătură, în jurul mesei, să facă să avanseze un subiect.

• Câteva cifre din planul nostru de formare. Vorbeam în 2022 că avem o entitate în cadrul Grupului Renault care se numește Școala de inginerie, practic responsabilă de formarea competențelor oricărui inginer Renault world wide. Pentru 2023 avem o rată de realizare a planului de formare de 130% pe axele de formare sau domeniile cu tag domenii de transformare. S-a făcut un plan, care se revede de 2 ori pe an, și au fost anumite axe tag-ate ”domeniu de transformare”. Vorbim de partea de arhitectură software, sisteme și componente software, data management, cibersecurity și tot ce ține de stocare de energie- baterii, vehicole hibride, elctrice, plug-in hibrid.

Întrebări:

Renault se robotizează accelerat, cum va schimba asta modul de recrutare al inginerilor?

• Subiectul de robotizare este de actualitate dar nu a fost niciun om concediat pentru că un robot i-a luat locul. Se introduc roboți în producție pentru a facilita, a simplifica munca oamenilor. În industria automotive clientul vede o mașină, dar procesul de fabricare este unul complex. Vă dau un exemplu, în spatele planșei de bord, în partea stângă cum ne uităm la volan, se introduce un computer. Din cauza constrângerilor de arhitectură fizică, de conectică se ajunsese ca persoana care îl monta trebuia să se așeze cu spatele arcuit pe pragul mașinii și nsă fizeze piesa în orb și să o conecteze la fel. Este un job penibil, să faci asta 8 ore pe zi te uzează. Acesta e exemplul de job care a fost înlocuit de către un robot. Iar acel om a fost realocat unui alt post. Pe parte de automatizare vă pot spune că ne uităm zilnic pe mediul de inginerie atunci când concepem un produs finit astfel încât să simplificăm munca fabricantului, astfel încât acesta să poată producă la nivel de calitate dorit, la cadența dorită. Vă reamintesc, de la Dacia iese o masină la 58 de secunde pe poarta uzinei, 1654 de mașini pe zi, 364.000, aproximativ, mașini fabricate în 2023, cu, cred, 8-9% din PIB- asta reprezintă Dacia astăzi. Automatizarea este un subiect pe care îl luăm în considerare pentru a ne optimiza forța de muncă, costurile, condițiile și viața tuturor colaboratorilor.

Alexandru AGATINEI, CEO, How to Web

• O să vă spun puțin despre How to Web, pentru că ceea ce urmează să vă transmit vin cu acest bias. Vă rog să fiți conștienți despre acest bias, să aveți un filtru despre ceea ce voi transmite, ca să decideți cum veți acționa cu informațiile de aici.

• Vreau să vă transmit niște informații, iar contextul este acela că fac parte din echipa How to Web. Noi construim, de aproximativ 15 ani, o conferință, care este cea mai mare conferință de tehnologie și inovație din Europa de Est și care contribuie, în spațiul ăsta – și geografic, dar și din punct de vedere tehnologie industrie – ca în București, să ajungă peste 2.500 de oameni dintre cei mai faini oameni care au roluri în tehnologie. Fie sunt fondatori de companii, fie sunt stakeholderi relevanți în ecosistem, în București, în România, și care colaborează între ei, pentru că ceea ce ajută conferința, în mod special, este ca ei să facă schimb de business, să aibă loc tot felul de tranzacții. Că e vorba de angajare sau de investiții ridicate din zona asta de capital de risc, toate astea sunt facilitate de un astfel de context.

• În contextul acesta, avem și noi niște observații. Și din ultimii 15 ani, și din conferință, dar și din alte proiecte. Pe de altă parte, am început să facem și alte acțiuni care se îndreaptă către zona de soluții. Pe lângă dezbaterile pe acre le avem, trebuie să fiți conștienți că fiecare dintre oamenii care au fost azi aici fac parte dintr-o soluție sau dintr-o serie de soluții. Vă spun cum reușim noi să construim soluții în spațiul ăsta.

• Afirmațiile erau următoarele: educația este o cărămidă de nelipsit în progresul din orice industrie și în orice domeniu; că este formală sau informală, trebuie să existe o formă de educație și nu există prea devreme pentru a interveni în procesul de educație al tinerilor. Pe de altă parte, și închei zona de afirmații, productivitatea poate să fie influențată de gradul de inovație pe care unele produse din industrie le au și viceversa. Inovația, dacă ajută cu ceva, și cercetarea poate să se transforme în inovație care să fie folosită în mediul de business sau poate să fie cercetare pur teoretică, care să avanseze și să ajute la niște break through de genul celor pe care le vedem azi – Inteligență artificială și cuantum computin – deși ele pornesc ca un endever pur teoretic, și este foarte bine că se întâmplă și așa. În definitiv, ele trebuie să aducă un progres semnificativ în productivitatea pe care o națiune, România în cazul ăsta o are. În toate sectoarele din țara respectivă, indiferent dacă sunt operate de companii internaționale, de stat sau antreprenoriale locale ș.a.m.d.

• Ce observăm noi are legătură cu zona în acre oamenii construiesc produse noi – start up-uri, în general, și start up în viziunea vestică, în sensul acestor echipe care dezvoltă produse de tehnologie, că sunt software, hardware sau un mix – și care ajung să fie niște pretendenți redutabili în industrii bine stabilite sau să deschidă noi industrii, noi piețe. Ele sunt un motor al economiei multor țări sau multor regiuni și ele au câteva avantaje. Anume că sunt globale – piața pe care o adresează este globală din ziua 1 sau chiar ziua zero. În spațiul în care ne aflăm, înțeleg că e necesar să adresezi o piață globală, pentru că piața internă, România, este nesemnificativă. Este semnificativă, dacă vrei să faci un business de lifestyle, dar pentru cele care influențează sau sunt game chalengeri în lume, ei au această mentalitate de global from Day 1, say Day 0. Și contribuie la progresul inovației, pentru că resursele pe care le au nu se compară cu cele din industriile consacrate, în care operează companiile de succes acum, acre de cele mai multe ori sunt corporații, sunt alt fel de animal în mediul de business, față de start up-uri, și sunt ceea ce se numește mai nou anti-fragile. Sunt reziliente. Sau, rezistența pe care o au poate să fie întinsă la extrem. Aceste echipe pot, cu foarte puțin eresurse, în foarte scurt timp, să arate că pot să concureze cu produse mult mai bine finanțate, cu o distribuție mult mai largă ș.a.m.d.

• Astfel de produse se nasc și din România și revin la ce se întâmplă aici, și cu filtrul de  start up și de tehnologie, ce vreau să vă transmit, informații acre pot să fie îmbucurătoare, dar sunt fapte. Noi, pe lângă alte conferințe, mai facem și niște rapoarte. Avem date pentru România, din punctul de vedere al investițiilor de capital de risc în start up-uri. Cu o nuanță aici – s-ar putea să nu opereze din România, să nu fie toți oamenii prezenți fizic în România – dar au acest ADN de echipe formatoare în care majoritari sunt românii sau sunt exclusiv formate din români. În ultimii trei ani au reușit să atragă investiții ce au depășit 100 de milioane de euro  anual. Companii ale căror nume poate că le știți.

• Pe de altă parte, din acești bani, sunt din ce în ce mai mult investiți de fonduri de investiții cu capital de risc ce operează din afara României. Peste jumătate din volumul acestor investiții a fost investit de fonduri care operează din afara României și vizează în mod special talentul. În etapa asta, în care construiești o companie de la zero, mai degrabă echipa este cel mai puternic asset, ea este capabilă să construiască niște produse care pot să schimbe o industrie și să câștige o industrie.

• Din ce în ce mai multe fonduri vizează acest talent de români, cu acest focus pe tehnologie, inginerie ș.a.m.d. Aceste companii, precum un Ui Path, dar și alte firme, care anul trecut au ridicat runde de investiții – Druid, FlowX, Veridion etc. – mai toate folosesc ceva ce implementează și tehnologii AI, multe dintre ele fac chestii super complexe din punct de vedere inginerie.

• Părerea unor astfel de investitori despre talentul care se găsește în România. I-am întrebat pe unii dintre ei și ei consideră că momentumul este în creștere. Adică, de acum încolo, se cam încheie un ciclu în care a avut loc curățarea unor business-uri și proiecte care nu erau fezabile din punct de vedere financiar, și de acum încolo lucrurile vor fi în creștere.

• Pe lângă aceste highlight-uri de care e bine să știți, și noi avem niște întrebări despre Cum arată colaborarea în interiorul unei țări? Trebuie să vizeze zona asta de educație de care vă ziceam inițial, de policy și regulation și care să încurajeze talentul să își găsească cât mai repede rolul cel mai potrivit într-un interval de timp, nu pe toată viața. Nu cred în commitmentul care depășește cinci – 10 ani, pentru cineva, într-o anumită etapă. Este bine să știi unde te potrivești cel mai bine în timpul facultății, imediat după facultate, după primul job, al doilea, al treilea, în tehnologia x sau y. Acesta este modul în care ne întrebăm noi: Cum arată colaborările dintre actorii dintr-un ecosistem, care implică nu doar zona de business, dar și lumea academică, guvernele și administrația locală?

• Despre soluții pe care le construim împreună cu astfel de actori, pe lângă conferința care atrage cei mai faini oameni din estul Europei cu care te poți întâlni și poți face business, există o altă inițiativă pe care am pornit-o acum câțiva ani și care are acțiuni pe tot parcursul anului și adresează inclusiv studenții, fondatorii și cercetătorii, în jurul cărora se alătură stakeholderi importanți pentru progresul lor. Astfel, toți au parte de workshop-uri sau sesiuni in person, și între ei, dar și cu oameni relevanți pentru ca ei să facă progres. Anul trecut am avut bootcamp-ul numit Leisure valley innovation bootcamp, în care cercetători de la institutele naționale de cerectare dezvoltare care fac parte din platforma Măgurele s-au întâlnit și cu fondatori și cu studenți și au creat sau au avansat cu proiecte la care acești cercetători lucrau. Sau, atenția pentru verticale. Am auzit câteva dintre ele – în zona de health, transfer tehnologic, fintech, cuantum ș.a.m.d.

Întrebare: Considerați că recrutarea studenților încă din timpul facultății, de către companii, pune în pericol creșterea lor?

Răspuns: Observăm că se întâmplă asta, dar nu știu pentru cine este neapărat sau nu benefic. Mai degrabă, ceea ce ne interesează pe noi, prin ceea ce dezvoltăm ca și soluții este ca acești studenți, împreună cu actorii relevanți să poată lucra din timp, să se poată cunoaște, să poată înțelege care poate să fie contribuția acelui student sau acelui grup de studenți în industria în acre operează compania respectivă. Fără să-i pună neapărat în pericol dezvoltarea academică, deși dezvoltarea academică trebuie să contribuie la modul în care el reușește să impacteze pozitiv acea productivitate în industrie.

Comentariu la întrebare: Nu vreau să emit o părere despre cât de bine este fie recrutați studenții. Până la urmă, pot să înțeleg foarte bine dificultățile financiare și nevoia studenților de a avea mai mulți bani. Dar, lucrurile care ar trebui să se întâmple la nivelul instituțiilor de învățământ superior este o minimă educație pentru ceea ce înseamnă antreprenoriat, business. Pentru că, până al urmă, trebuie să intri cumva în viața reală cu un bagaj de cunoștințe cât mai larg, pe lângă lucrurile specifice pe care le studiezi. Este bine să știi despre project management, ce înseamnă un plan de afaceri, ce înseamnă un return of investment ș.a.m.d.

Rudolf FEDOROVICI, general manager, ADVICE Executive Search

• Am auzit foarte multe azi, ministerele spun despre lucrurile pe care se străduie să facă și despre realizările pe care le pot dovedi. Vine vorba despre cum să facem să dezvoltăm creierele pe care Fedorovici să le vâneze ulterior. Cum facem să dezvoltăm competențe, abilități, toată bogăția asta care să ducă România acolo unde vrem să fie.

• Ministerele spun lucrurile astea, guvernul spune lucrurile astea, industria vine și întreabă despre viziuni de viitor, că , uite, noi încă avem probleme… Majoritatea vorbitorilor din industrie au semnalat probleme, că oamenii care ajung la noi ne cer să investim în ei, câteodată nu sunt chiar acolo unde ar trebui să fie. Câteodată noi investim și ei pleacă, avem nevoie de mai mult. Apoi vin asociațiile care spun da, se face, dar e nevoie de mai mult, în toate domeniile tehnice și nu numai.

• Ai senzația că asculți trei voci care cântă partituri diferite, care fac afirmații, toate partiturile sunt bune, nu cântă nimeni fals. Toți sunt bine intenționați, dar nu se întâlnesc niciodată.

• Și ne întâlnim peste ani și reluăm discuția din același punct de pornire. Alții au rezolvat asta, au găsit o modalitate, care nu e simplă, dar e clară, de a armoniza vocile stakeholderilor dintr-o industrie. Îi avem pe studenți, pe angajatori, avem ministerul, avem patronate, asociații. Nu e simplu, dar alții au rezolvat. Trebuie să ne uităm cum au făcut alții.

• Sunt de principiu 2 pălării care m-au ajutat să vorbesc astăzi.Una e aceea e cea de recrutor, fac asta de 24 de ani. Asta mi-a dat acces la multe lucruri, foarte multe informații. A doua pălărie pe care o port de 9 ani este aceea de membru în Consiliul de administrație, în board-ul de directori neexecutivi al uneia dintre cele mai mari organizații non-profit din România: World Vision România.

• Ca recrutor am văzut ce și cum fac colegii mei din Canada, din Statele Unite, din Anglia, din toată lumea. Câștigă foarte mulți bani recrutând membrii de Consilii de Administrație, membrii independenți. Intrați când aveți chef pe site-ul oricărei universități de la Viena spre vest și veți vedea în conducerea fiecăreia se află vocile din piață.

• Oameni ăia nu se întâlnesc la o masă, undeva, o dată la ceva vreme și unul spune un lucru, autroritățile spun alte lucruri… Nu, ei se întâlnesc într-un cadru formal, reglementat legal. Reprezentantul industriei de acolo – vă invit, verificați, marile universități au în consilii oameni veniți din afara sistemului educațional – nu doar că sunt onorați să fie acolo, nu doar că sunt recrutați cu mare atenție, ei sunt responsabili, semnează, au responsabilitate legală. Ei dau direcție universității, se asigură căuniversitatea aia se duce în direcția care trebuie, ei comunică nevoile industriei, este responsabilitate. Nu e doar responsabilitatea statului, a ministerului, sau doar a corporației, a investitorilor. E o responsabilitate dată de un element pe care noi îl avem: guvernanța corporativă.

• La ei funcționează, fiind responsabili îi face să nu mai vorbească în paralel, să aibe viziune pe 10-20 de ani. Nu sunt preocupați cu ce e de făcut în fiecare zi.

• Noi, ca recrutori, facem periodic studii de piață. Sunăm oameni de la toate nivelurile, de la enty level la senior director, le spunem cine suntem, le garantăm confidențialitate și îi întrebăm în ce condiții ar pleca la un alt angajator. Avem interviuri lungi. Am sunat peste 60 de oameni din domenii tehnice, IT, energie, din alte zone. Sunt 2 tipuri de motive. Unul este legat de chestiuni obișnuite: salarii, bonusuri, mediu de lucru mai bun, o cultură organizațională, siguranță… Astea sunt comune, de la vânzător la programator, de la contabil la șofer.

• Specifice zonei tehnice este a doua categorie: vreau să am acces la ultima tehnologie, vreau să lucrez într-o companie care face viitorul, vreau să mă asigur că oamenii cu care lucrez sunt oameni care au ce să mă învețe, să îmi crească competențele, vreau să fiu într-un loc în care mi se permite să învăț. Unul dintre motivele auzite frecvent a fost: vreu să dezvolt o carieră internațională.

• Asta înseamnă că, dacă nu facem asta rapid nu doar că companiile își vor pierde oamenii pentru competitori, ci România va pierde oameni.

Întrebări:

Cum putem face ca angajatorul să nu ma ceară experiență- e cazul absolvenților de facultate, ci să ajute la dobândirea de experiență? Ca să rămânem în țară…

• Primesc întrebarea asta de 24 de ani. Și eu am fost la vârsta la care nu am avut experiență. Experiența nu e ceva ce ai sau nu ai, e un gradient, un anumit tip de experiență, de anumită durată, într-un anumit context. De ce nu mă angajează nimeni fără experiență? E simplu: fiecare angajează la momentul respectiv ce are nevoie. Nici eu nu m-aș duce la un stomatolog căruia să îi permit să facă experiență pe dantura mea. Dar dacă intervenția nu necesită atât de multă experiență nu o să o cer nici eu. Probabil că problema e că absolvenții își doresc job-uri pentru care trebuie experiență.

Sonia MAER, Reprezentantul Studenților în Consiliul de Administrație at Universitatea Politehnica din București

• Cea mai mare problemă din universitar este, acum, preuniversitarul, astfel încât profesorii din facultăți trebuie să o ia de la început cu noțiuni care se studiază din clasa a IX-a. Implicarea după intrarea la liceu este tot mai scăzută, iar interesul scade cu fiecare etapă în acre avansăm. Ajungem la facultate și vedem că ne lipsesc niște lucruri de bază și profesorii încep să explice niște lucruri pe care tu trebuia deja să le știi.  

• Viața nu-i corectă și, din păcate, nu toți pornim pe picior egal. Lucrul ăsta l-am observat și la firme. Sunt foarte, foarte multe firme care vin la noi la universitate, pentru că studenții sunt pregătiți încă din momentul pe care au purtat pe poartă. Știi că materialul este unul bun. Înțeleg, pentru că provin dintr-un mediu antreprenorial, că vrei să mergi al sigur. Bătaia este pe oamenii în care deja au fost investiți niște bani. Ce ne facem cu tinerii în care nu s-a investit din primii ani de viață?

• Firmele vin și investesc în tineri deja educați, în care s-a investit deja și acre știu deja că or să reușească. Ce ne facem cu restul? Pentru că majoritatea sunt restul.

• Ne place să trăim într-o bulă, fără să vedem că realitatea din teren este alta. Ulterior, tot cu oamenii aceia trebuie să învățăm să lucrăm, fără să investim în niciun fel în ei. Nu mă refer numai la lucruri materiale, ci la multe altele. E vorba și de încrederea pe care le-o oferă elevilor profesorii și sistemul. Elevii nu mai au încredere, și nici studenții, nu mai au încredere în societate. Gândiți-vă la elevii care au prins pandemia și 15 miniștrii – astăzi învățăm asta, mâine nu mai învățăm asta, azi e important asta, mâine nu mai e important.

• Ce încredere să mai ai de la statul român? Sunt conștientă că se fac pași mici, dar explică unui om care n-a avut niciodată niciun beneficiu de la nimeni de ce să mai aibă încredere în lucrurile respective?

• Se promovează concurența. Este foarte bine să existe concurență, pentru că asta ne motivează. Dar, din păcate, în ultima perioadă se promovează o concurență pe principiul: Mă bucur că ăla este mai prost decât mine.

• Nu vreau să fiu prăpăstioasă, doar cred că e foarte important să investim în oamenii în care nu s-a investit până acum și să le oferim încredere.

****

Agenda:

1. Mihnea COSTOIU, rector, Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București – Cuvânt de deschidere
2. Mădălin Cristian VASILCOIU, Secretar de Stat, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale 
3. Bogdan CRISTESCU, Secretar de stat, Ministerul Educației
4. Andrei ALEXANDRU, Secretar de Stat, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării
5. Mircea BIȚOIU, Fondator și președinte AIEE – Asociația InginerilorEnergeticieni și Electricieni
6. Bogdan PUTINICĂ, Country Manager Microsoft România & Moldova, MICROSOFT
7. Bogdan COSTINESCU, Director Inginerie Software, NXP Semiconductors România
8. Octavian BUIU, Director științific, Institutul Național de cercetare-dezvoltare pentru Microtehnologie
9. Alexandru AGATINEI, CEO, How to Web
10. Reprezentant eMAG
11. Radu RACOVIȚĂ, Director Inginerie Sisteme la Renault Technologie Roumanie (RTR)
12. Rudolf FEDOROVICI, general manager, ADVICE Executive Search
13. Sonia MAER, Reprezentantul Studenților în Consiliul de Administrație at Universitatea Politehnica din București

Evenimentul va fi moderat de Ana-Maria STANCU, CEO Bucharest Robots și fondatoare RoboHub.

Parteneri:

• Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București
• eMAG
• InoovX BCR
• Factory 4.0
• NXP Semiconductors

Eveniment recomandat de ASPOLI: Asociația Studenților din Politehnica București și UNSR – Uniunea Națională a Studenților din România.