(în teoria marxistă) diferenţa dintre valoarea de întrebuinţare a forţei de muncă (determinată de timpul de muncă cheltuit de salariat) şi valoarea de schimb a forţei de muncă (determinată de valoarea-muncă a mărfurilor necesare pentru asigurarea reproducţiei forţei de muncă a salariatului şi a familiei sale). P. este deci forma pe care o ia supramunca în sistemul capitalist (v. Sistem economic capitalist).
