LIVE online – Conferința CDG: Speranța de viață sănătoasă și productivitatea în economie – problema României

România continuă să înregistreze o speranță de viață sănătoasă cu circa 5 ani sub media la nivelul Uniunii Europene iar asta înseamnă două lucruri care ne dezavantajează: 

• oameni ieșiți din sfera activă cu 5 ani mai devreme decât competitorii noștri și 
• cheltuieli suplimentare și presiunea asupra bugetelor publice. 

Contrapondere la aceste surse de pierdere, două soluții pot fi pornite cu energie și pot fi implementate: 

• folosirea celor mai noi, eficiente și inovative măsuri de a readuce în economie pe cei care se îmbolnăvesc și 
• un sistem de prevenție și de depistare precoce a afecțiunilor grave, astfel încât acestea să poată fi rezolvate înainte de-a deveni ireversibile. 

Cinci ani diferență la speranța de viață sănătoasă: uneori ei fac diferența în ceea ce privește competitivitatea economiei. Ce măsuri și politici întreprindem pentru a șterge această diferență? Care sunt programele publice – ale ministerului și ale CNAS – de creștere a speranței de viață sănătoasă? 

Experți în Sănătate și din sectorul producător de inovație în domeniu, oficiali decidenți din Guvern, reprezentanți din sistem – cel public și cel privat -, reprezentanți ai pacienților și medicilor aflați în prima linie a luptei pentru speranța de viață sănătoasă – vor dezbate și se vor concentra pe articularea unui sistem de soluții concrete și implementabile rapid. Te invităm să participi gratuit, online, la:

Principalele declarații ale participanților:

Ionuț DUMITRU, economist-șef, Raiffeisen Bank

Resurse vs. Rezultate în Sănătate

• M-am uitat pe cifre, din perspectiva unui economist neavând pregătire medicală. Ne uităm cum stăm la nivel european la nivel de resurse pe care le alocăm și la nivel de rezultate cu resursele pe care le-am alocat.
• Dacă ne uităm la cheltuielile publice cu sănătatea ca procent din PIB, și m-am uite la medii multianuale, ca să avem o imagine mai relevantă în perioada 1995 – 2021, în România am alocat 3,8% din PIB, în medie, de la buget, versus o medie europeană de 6,6% din PIB. Adică, am alocat aproape jumătatea decât se alocă în Europa. Dacă ne uităm la anul 2021 sau anii mai recenți, de pandemie, o să vedem că aceste cheltuieli au crescut peste tot în Europa.
• De remarcat că România este la coada clasamentului la nivel european, doar Ciprul are o alocare mai mică decât România, suntem și sub toate țările din Europa Centrală și de Est, în privința alocărilor din resurse publice.
• În ceea ce privește cheltuielile per capita, am folosit PPS, prețuri comparabile, și vedem că suntem din nou sub media UE. La noi avem 1.310 PPS în România, versus 2.636  media europeană, exact la jumătate. Doar Bulgaria este sub România, din perspectiva aceasta.
• Cineva ar putea spune că România alocă puțin pentru sănătate pentru că avem resurse puține, să ne uităm și la cât de importantă este sănătatea ca domeniu în bugetul public. O să vedem că, dacă raportăm aceste cheltuieli în total chletuieli publice sunt din nou la coada clasamentului. Pe o medie multianuală, doar Letonia, Polonia și Ciprul sunt sub noi.
• Cheltuielile publice cu sănătatea nu reprezintă o prioritate nici măcar dacă ne raportăm la total cheltuieli publice și, în comparație cu mediile europene, o să vedem că în România am alocat, în perioada 1995 – 2021, 10,4% din total cheltuieli publice versus o medie europeană de 13,9%. Avem, cu excepția Poloniei, care e un pic mai jos decât noi, cea mai mică alocare ca procent din total cheltuieli publice din statele UE.
• România alocă mai mult pentru Apărare și ordine publică și siguranță publică, în timp ce pentru Sănătate și Educație, România alocă mai puțin decât țările europene, nu numai ca procent din PIB și per capita, dar și ca procent din total cheltuieli publice.
• Dacă ne uităm la dinamica în timp o să vedem că Sănătatea reprezintă o prioritate din ce în ce mai mare pentru statele europene, alocarea ca procent din cheltuieli publcie a crescut de-a lungul timpului. Vestea bună este că a crescut și în România, ca procent din cheltuieli publice, însă rămâne sub mediile UE.
• Dacă ne uităm la categorii de cheltuieli din interiorul cheltuielilor pentru Sănătate, o să vedem că România, după creșterile de salarii din domeniu, alocă 21,1% din bugetul Sănătății acestora. Media europeană este de 17,1%. Pentru investiții alocăm doar 4,4% din total cheltuieli publice cu sănătatea, față de o medie europeană aproape dublă, de 7,5%. Alocăm o pondere mai mare pentru salarii și mai mică pentru investiții.
• Dacă lărgim un pic lupa și ne uităm la cheltuielile totale cu Sănătatea, și includem și cheltuielile private, o să observăm că, de asemenea, suntem la coada clasamentului, doar Luxemburgul este sub noi. România a alocat în 2019 5,7% din PIB, public plus privat, față de o medie europeană  care era la 9,9% din PIB.
• Pe structură o să vedem că cea mai mare parte a cheltuielilor cu sănătatea vine din fonduri publice, scheme obligatorii, iar partea voluntară este aproape inexistentă, iar partea din surse private, din partea cetățeanului, e pe la 1,1% din PIB, aproape de media europeană.
• La cheltuieli per capita, publice și private, avem o medie europeană de 3.271 euro versus 1.428 euro (cei mai puțini bani din toată UE), media UE fiind la mai mult decât dublu.
• Dacă ne uităm pe structură o să vedem că partea pe care o plătim din buzunar, din resurse private, România este pe la mijloc cu contribuția out of pocket. Cetățenii români alocă din buzunar pentru Sănătate cât media europeană. Dacă ne uităm la procentele din PIB pe aceste subcomponente alocate chletuielile totale cu Sănătatea, România versus UE, o să vedem că, în 2019 alocam 5,7%, în 2020 – 6,3%, cheltuieli totale versus media UE – 9,9, respectiv 10,9% din PIB, în 2019 și 2020.
• O să vedem cu diferim semnificativ de media europeană. La partea de alocare guvernamentală – 5%, în 2020 vs. 8,8%, media europeană. Diferim major și la partea de alocări voluntare, unde alocăm doar 0,04% din PIB vs. 0,48% din PIB (de vreo 10 ori mai mult). La ceea ce oferă cetățeanul din propriul buzunar: 1,1 – 1,2% din PIB, în timp ce media europeană este de 1,6% din PIB. În termeni de structură alocăm cu media europeană, dar în termeni de procent din PIB, din sume efective, alocăm semnificativ din buzunar mai puțin. Deci și cetățeanul și statul contribuie mai puțin și, în final, per total cheltuieli cu sănătatea avem mult mai puțin decât media europeană.
• Dacă ne uităm la furnizorul de servicii, unde se fac servicii de sănătate, o să vedem că România iese în relief prin faptul că serviciile de sănătate sunt realizate în special în spitale. Avem servicii de sănătate mai puține decât mediile europene în zona altor furnizori, în special în zona de ambulatoriu, la residential long term facilities. Noi facem servicii medicale preponderent în spitale.
• Dacă ne uităm la prevenție, ea este neglijată total. Ponderea acesteia în total cheltuieli cu sănătatea, în 2020, suntem pe la sub 2% din total, spre coada clasamentului UE. Rezultatul este cel pe care-l vedem – speranța de viață sănătoasă în România este undeva pe la coada clasamentului din Europa. Speranța de viață sănătoasă la naștere este de 57,8 ani în România, față de o medie europeană de 63,6 ani. La acești 57,8 ani adăugăm încă 15 ani de speranță de viață cu limitări de activitate, cu diverse boli pe care trebuie să le cărăm cu noi.
• Dacă ne uităm la speranța de viață sănătoasă la 65 de ani ea este de doar patru ani. Dacă ai apucat 65 de ani mai trăiești încă patru ani sănătoși și încă 10,6 ani cu probleme, cu limitări de activitate. Asta ne plasează la coada clasamentului european, media europeană de speranță de viață sănătoasă la 65 de ani fiind de aproape 10 ani, la care se mai adaugă alți 9,5 ani de limitări de activitate.
• Principalele cauze de mortalitate din România. În primul rând, dacă ne uităm la mortalitatea standardizată la 100.000 de locuitori, suntem în fruntea clasamentului UE, alături de Bulgaria. Se moare în România din cauza bolilor sistemului circulator, din cauza bolilor aparatului respirator, din cauza cancerului. În România se moare mult mai mult din accidente – avem o incidență mult mai mare decât media europeană.
• Avem și niște factori de risc care ne particularizează cumva, deteriorează cifrele. Dacă ne uităm la fumat, să zicem, o să vedem că în rândul tinerilor avem o problemă cu fumatul, suntem în fruntea clasamentului european. Procentul tinerilor de 15 – 16 ani care au fumat cel puțin o țigară în ultimele 30 de zile, conform datelor OECD, România conduce în clasament. Avem o problemă și cu alcoolul – la frecvența de cel puțin o dată pe săptămână a episoadelor severe de băut suntem în top. Ponderea populației care consumă fructe și legume în România este de asemenea cea mai mică – 70% din populație nu consumă deloc fructe și legume.
• Din bugetele familiilor se alocă doar 1,76% din consumul gospodăriilor, față de media europeană de 3%. Doar în pandemie s-a alocat mai mult.

Tiberius BRĂDĂȚAN, secretar de stat, Ministerul Sănătății

• Cred că împreună cu cei de față putem să facem un grup de lucru pentru a vedea cum să facem ca să scoatem România din coada clasamentului pe Sănătate….
• Aduc în atenție un concept al OMS, acela de sănătate în toate politicile. Poate părea abstract, dar dacă intrăm în amănunte realizăm că nu se poate fără acest concept să ieșim din zona în care ne aflăm acum. Cu alte cuvinte, trebuie să recunoaștem că sănătatea populației nu este doar produsul unor programe de sănătate, ci este determinat în mare parte și de politicile care ghidează acțiunile din alte domenii.
• Vorbim de agricultură, transport, urbanism, mediu, educație, bineînțeles și partea financiară – toate acestea sunt domenii în care trebuie să se reflecte, să lucreze în paralel cu politicile de sănătate.
• Un exemplu simplu: vorbim de agricultură, vorbim de sănătatea alimentației. Nu mâncăm sănătos, avem probleme de sănătate și rezultă o incapacitate de a presta pe piața forței de muncă. Dacă vorbim de locuire, la fel- de multe ori în România nu se respectă standardele de locuire de la nivel european, iar asta generează stres al organismului uman care poate duce la alterarea stării de sănătate.
• Politicile trebuie să fie interconectate, nu mai putem vorbi doar de politica națională de sănătate. Avem un plan articulat acum pe sănătate- strategia până în 2030 – și în aceasta avem inclusă în premieră problema politicilor publice în general, nu numai a sănătății.
• Știm asta, a apărut în spațiul public, putem fi considerați o națiune foarte bolnavă. Numărul de zile de concedii medicale ce trebuie decontate de casă a depășit 8 milioane de zile anul trecut. Vă dați seama, cât înseamnă asta pentru economie, pentru productivitate – vorbim de concedii medicale ale celor care lucrează în sistemul public sau în cel privat. Sunt bani care sunt decontați din Fondul Național, deci din banii fiecăruia, care pleacă de la finanțarea programelor de sănătate, de la finanțarea moleculelor noi…
• Suntem într-un soi de cerc vicios, aici trebuie să vedem, ca autorități, ca societate, de ce românii se îmbolnăvesc atât de des. Nu încercăm să găsim vinovați, ci doar să vedem care sunt cauzele. Fără a face multă filosofie, să încercăm să reducem aceste cauze, că nu le putem eradica. Dincolo de ce gândim prima dată, posibile aranjamente cu medicul pentru a ne putea rezolva niște probleme, trebuie să ne uităm la cauze.

Întrebări:

S-a vorbit despre lipsa unor analize detaliate legate de speranța de viață sănătoasă, pentru asta ne trebuie baze de date solide și actualizate. Ce se întâmplă cu monitorizarea stării de sănătate a populației?

• Este în sine o temă de discuție. A existat în trecut un asemenea program care viza depistarea unor afecțiuni cronice cu impact asupra sănătății publice- diabet, boala tuberculoasă… În mod categoric, au fost surprize relevate de acest program în care au fost implicați medicii de familie. Exact în direcția asta vrem să venim și noi. Prin normele contractului cadru intrat în vigoare de la 1 iulie ne dorim să avem cât mai multe informații de la nivelul medicinei pimare. Categoric, aceste informații vor fi apoi prelucrate, în principal la Institutul Național de Sănătate Publică. Voi încerca să merg și mai departe, pentru că există dorința la nivelul Ministerului Sănătății, prin PNRR putem primi fonduri cu care să dezvoltăm sistemul informatic, avem un proiect național SEGIS. Acesta va cuprinde o platformă de date, foarte multe, foarte  importante, legate de activitatea spitalelor dar și legat de costurile din Sănătate. În final, când vom avea platforma, metadatele vor putea fi prelucrate în folosul celor care lucrează în sănătate. Desigur, accesul nu este liber, va fi ierarhizat. Dar la nivelul MS toate aceste date vor putea fi prelucrate și vor putea fi extrase informațiile importante. Digitalizarea nu e un slogan, e o necesitate. Dificultățile cele mai mari sunt legate de securitatea acestor baze de date, vorbim de date sensibile, de importanță foarte mare ce trebuie protejate corespunzător.

Banii din PNRR sunt suficienți pentru a produce o versiune nouă a SIUI?

• Sunt bani suficienți. Noi încercăm să integrăm mai multe baze de date pentru a avea o imagine cât mai completă. Provocarea pentru noi este să avem și baza legislativă necesară. Programul Casei este vechi, e clar că trebuie să se treacă la alt nivel, dar mai importantă este interconectarea lui cu viitoarea platformă. Avem și bani, repet.

Adela COJAN, Președinte, Casa Națională de Asigurări de Sănătate – CNAS

• Aș vrea să punctez că studiile internaționale relevă că sistemul de sănătate, în determinismul acesta plurifactorial, poate contribui cu cel mult 10% – 12% în starea de sănătate a unei populații. Prin urmare, oricât de mulți bani am investi în Sănătate, până nu ne modificăm stilul de viață, până nu ne modificăm comportamentul alimentar, modul de petrecere a timpului și diverși factori de risc, starea de sănătate a populației, vorbind la nivel macro, nu se va putea îmbunătăți.
• Iar argumentul cel mai plauzibil în legătură cu aceste rezultate ale studiilor internaționale făcute de OMS este SUA, care alocă 18% din PIB pentru funcționarea sistemului de sănătate, iar rezultatele sunt destul de scăzute. Este țara, dintre statele bogate ale lumii, cu cel mai mare procent de populație obeză, de populație diabetică, cu acces destul de redus la serviciile preventive curative. 40 de milioane de americani nu au acces la serviciile de sănătate. Cu speranță de viață la naștere mai redusă decât în celelalte state dezvoltate din UE, unde s-a ajuns la 85 de ani. În SUA, speranța de viață este aproape de 79 de ani.
• Prin urmare, vreau să subliniez că, deși la nivelul Ministerului Sănătății s-au făcut în ultima perioadă eforturi considerabile pentru asigurarea accesului populației la servicii de sănătate, până nu modificăm comportamentul uman în legătură cu menținerea sănătății, să știți că mortalitalitatea din țara noastră nu poate cunoaște îmbunătățiri.
• Ceea ce am făcut este modificarea paradigmei asistenței primare, a primului nivel de contact al pacientului cu sistemul de sănătate. Începând de anul acesta, cu noul Contract – cadru, s-a atribuit asistenței primare acel rol foarte important de prevenție și de depistare precoce a principalelor boli cronice, cu impact major în sănătatea publică, dar și de identificare și consiliere asupra principalilor factori de risc individuali la nivelul medicului de familie. Este vorba despre introducerea unor mecanisme de plată a medicilor de familie care să stimuleze aceste consultații de prevenție, în sensul prețului per serviciu.
• Medicul poate afla și motivele pentru care un pacient bea prea mult sau fumează, are un comportament sedentar sau care sunt problemele familiale ce favorizează aceste comportamente cu risc mare pentru sănătate. Medicul trebuie să acorde sfaturi pentru aceste comportamente ori consiliere, astfel încât prin aceste discuții, pe care noi le recomandăm a fi făcute cel puțin o dată pe an, conștientizarea noastră, a populației, asupra propriei sănătăți să crească, astfel încât să ducă și la orientarea către comportamente sănătoase.
• Totodată, includerea acelor pachete de analize gratuite oferite pacienților aflați pe lista medicului de familie îl poate ajuta pe acest medic să selecteze persoanele eligibile și să trimită persoanele cu risc ridicat pentru evaluare și monitorizare de specialitate.
• După cum știți, au fost introduse diferențiat, în funcție de vârstă și sex, o serie de analize de laborator ce trebuie efectuate cel puțin o dată pe an. Medicul de familie va putea depista astfel devreme deteriorarea sănătății pacientului.
• Medicul de familie va fi îndreptat astfel mai mult spre medicina omului sănătos, decât spre medicina curativă. Să lăsăm specialiștilor medicina de organ și să-i revină medicului de familie, în principal, aceste activități de prevenție.
• Programe naționale de sănătate derulate de CNAS. Finanțăm 15 programe naționale de sănătate curative. Aceste programe au fost introduse acum 10 – 15 ani pentru a putea sprijini din punct de vedere financiar și a ajuta la decontarea medicamentelor și materialelor sanitare pentru care decontarea asistenței în spitale nu acoperea acele servicii, costisitoare. Anul trecut, 20 – 22% din banii Sănătății s-au orientat către decontarea acestor medicamente și materiale sanitare care ajută tratamentul curativ al pacienților incluși în programul de boli cardiovasculare. Peste 32.000 de persoane au beneficiat de aceste materiale. Noi decontăm o serie de device-uri, servicii, cu costuri cuprinse între 2.000 și 100.000 de lei pentru fiecare pacient. De exemplu stenturi, endoproteze aortice.
• Tot anul trecut, în cadrul Programului Național de Sănătate pentru tratamentul cancerelor am avut incluși 183.000 de pacienți. Pe lângă că decontăm toate acele molecule noi despre care se vorbea anterior, nou introduse, decontăm și serviciile de radioterapie. A fost o creștere și o îmbunătățire a accesului la serviciile de radioterapie. Am reușit să  contractăm servicii cu 37 de centre de radioterapie din toată țara, dintre care 21 de centre se află în mediul privat și 16 în sectorul public.
• De asemenea, derulăm acel program amplu de decontare a medicamentelor pentru pacienții cu diabet zaharat. Sunt incluși 1,5 milioane de pacienți. Programul de dializă, în care sunt incluși 16.000 de pacienți. Pentru că vorbeam de recuperarea pacienților și de reintegrarea lor, să știți că și în cadrul Programului de ortopedie decontăm endoproteze ortopedice. Anul trecut au beneficiat de acestea în jur de 22.000 de pacienți.
• Mai avem programe pentru boli rare, pentru scleroza multiplă, pentru sănătatea mintală, endocrinologie. Legislația prevede că persoanele care au aceste patologii devin persoane asigurate, având acces la serviciile medicale chiar și fără plata contribuției.  
• Sunt 6,5 milioane de persoane asigurate, dar datorită faptului că legislația a permis includerea tot mai multor categorii de persoane ca având calitatea de asigurat fără plata contribuției a condus ca aceste procente din PIB alocate Sănătății să fie unele dintre cele mai mici. Se vorbea de 5,7% din PIB anul trecut. Nu mai vorbim că și nivelul de contribuție din veniturile realizate de cei care plătesc această contribuție este unul dintre cele mai mici din Europa – 10%, față de media UE de peste 14%.
• Eforturile Ministerului Sănătății și ale Casei Naționale pentru acoperirea serviciilor medicale și distribuirea echitabilă sunt unele consistente. Ne dorim foarte mult ca în anii următori, după ce își vor arăta roadele aceste servicii de prevenție nou introduse, să scadă cât se poate de mult presiunea asupra sectorului spitalicesc, întrucât pentru sistemul asigurărilor de sănătate sistemul spitalicesc reprezintă aproape jumătate din cheltuielile Fondului. Este cel mai mare consumator de resurse. Prin prevenția, după câțiva ani de aplicare a acestor programe, de activitate nouă la cabinetele medicilor de familie, lucrurile vor căpăta o altă turnură.
• Este adevărat, rezultatele programelor de profilaxie și de prevenție nu se arată într-un an sau doi. În niciun caz. De obicei, implementarea acestor programe trebuie evaluată după cinci sau 10 ani de desfășurare a acestor activități. Dacă consultațiile de prevenție au reprezentat 2% anul trecut din totalul consultaților, targetul pentru primul an de implementare a acestor măsuri de dezvoltare a asistenței medicale primare este să se ajungă măcar la 20% din totalul consultațiilor destinate acestor servicii de medicină preventivă.

Răzvan Mihai PRISADA, Președinte, Agenția Națională a Medicamentului – ANM

• În privința accesului la medicamente inovative sunt destul de multe nuanțe, încerc să vorbesc cât se poate de deschis. Tema oficială azi este despre impactul în economie al măsurilor pe care urmează să le luăm sau chiar le-am luat. În ceea ce privește accesul la medicamente inovative, ne gândim în primul rând la cele ce pot duce la scurtarea perioadei de boală sau la recuperare sau prevenire.
• Există o diferență ce trebuie subliniată când discutăm de acces la terapii inovative sau clasice- există diferență importantă între acces și disponibilitate. Sunt 2 noțiuni pe care le amestecăm.
• Dacă vorbim de acces primar, disponibilitatea e un pic altceva. Accesul înseamnă de fapt autorizarea, fie ea prin procedură centralizată, cum de altfel majoritatea inovației este în aceste zile și, probabil, după 2030, vom vorbi aproape exclusiv de autorizații centralizate la nivelul Agenției Europene a Medicamentului,și, la nivel național, aprobarea prețului. Din acel punct, medicamentele pot fi accesate.
• Problema e că cele mai multe dintre ele au prețuri foarte mari. Și atunci faptul că ele pot fi accesate nu este în realitate de folos pacienților români, vorbim de disponibilitate. După parcurgerea acestor două etape de autorizare și aprobarea prețului înseamnă rambursarea efectivă. Asta presupune trecerea prin evaluarea HTA și mai important, sau mai lung, mai degrabă, introducerea în lista medicamentelor compensate. Să nu uităm de protocoalele terapeutice ce trebuie elaborate ulterior.
• Acest drum ce intră sub umbrela disponibilității efective este unul lung. Mai lung decât ar trebui. Nu sunt neapărat un susținător al celor 900 de zile de întârziere- să folosim această cifră din raportul pe care îl știm cu toții… Chiar mi-am propus ca uitându-mă la cifrele anului 2023, în 2024 cînd cu siguranță ne vom mai întâlni să putem să detaliem puțin ce înseamnă acele 900 de zile, care este de fapt o sumă a unor termene. Unele termene sunt date de piedici birocratice, altele vin dintr-o insuficientă capacitate administrativă, altele însă nici măcar nu țin de noi. Cred că ar fi interesant să analizăm și să vedem care este de fapt termenul real de întârzieri, accesul întârziat, pentru anumite molecule la care producătorii vin și aplică pentru preț în România după un interval de timp rezonabil și care este timpul întârziat al unor molecule pentru care nici măcar nu se vine în România pentru aplicare de preț.
• Strategia pe care am propus-o autorităților acum un an și câteva luni când am preluat mandatul la Agenție, care a fost discutată și aprobată de conducerea MS, a avut o privire de ansamblu legată de accesul pacienților la inovația terapeutică. Din punctul meu de vedere, accesul trebuie să înceapă înaintea autorizării. De fapt, segmentul pe care îl privim ca acces la terapie inovativă pentru pacienții români trebuie să fie similar cu disponibilitatea pacienților din alte țări europene. Și ne uităm ce înseamnă acces timpuriu. Înseamnă disponibilitatea unor tratamente pentru pacientul român înainte ca acestea să fie autorizate formal. De fapt, acel segment e reprezentat de studiile clinice. E logic.
• Vorbim apoi despre proceduri de autorizare, respectiv evaluare, care sunt desfășurate de Agenția Europeană a medicamentului sau de către Agenția națională. Din ce în ce mai mult în anii care vor urma, cel puțin pentru categoriile de boli rare, pentru cele care se referă la anumite nevoi medicale nesatisfăcute, autorizările vor fi făcute centralizat, sunt pași pe care eu unul îi aștept.
• O următoare etapă – vorbesc doar ce ține de Agenția Națională a Medicamentului – inițierea modificării HG 720 pe care cu toții ne-o dorim mai predictibilă, atât pentru industrie cât și pentru autorități. Pentru industrie e vorba de calcule economice, înțelegem aspectul acesta absolut necesar, dar și pentru autorități predictibilitatea financiară este foarte importantă. Altfel, am avut ani în care nu s-a făcut nicio actualizare a HG 720 și am avut ani, ca anul trecut, când s-a actualizat de 3 ori.
• Și regularitatea ar trebui, din punctul nostru de vedere, să fie avută în vedere. Eu am propus anul trecut ca de 2 ori pe an să tragem o linie, să adunăm toate moleculele care au primit decizii- condiționate sau necondiționate, astfel încât de la Agenție, până la finalul lunii iulie să pornească pe circuit inițierea procedurii de actualizare a HG. Același lucru să se întâmple în ianuarie. Așa se întâmplă în alte țări. Noi am făcut deja asta și vom continua să o facem, numai că asta ar trebui întărit de o prevedere legală.
• Mai departe, există etapa la care eu țin mult- urmărirea rezultatelor post autorizare. Avem nevoie să facem asta. Vorbim despre colectarea de date, vorbim despre studii post autorizare care să permită Agenției o evaluare periodică a moleculelor nou introduse.
• Dincolo de nevoia de reevaluare la 2-3 ani, vorbim și de o grijă suplimentară asupra pacienților cu implicarea companiilor producătoare și a medicilor curanți. Vorbim nu doar de tratament ci și de investigații, de eventuale analize.
• Această strategie agreata fix la jumătatea anului trecut a demarat, din punctul nostru de vedere. Suntem într-o situație favorabilă, vorbim azi nu doar de intenții ci de lucruri care le-am făcut. Accesul pre autorizare a fost deblocat, a fost rezolvat. E o construcție mai amplă, dar folosind și unelte la rândul lor inovative la nivel legislativ, am fluidizat o chestiune care trena de prea mulți ani.
• Urmează o construcție ulterioară, pentru că nu doar etapa de autorizare a studiilor clinice face diferența. Pentru mine, dincolo de cifrele economice, de valori, taxe etc., pe mine mă interesează numărul de pacienți români care vor fi înrolați în studii clinice desfășurate în România. Acesta e un indicator pe care îl vizez. În această construcție suntem parteneri cu universitățile de medicină și farmacie, suntem parteneri cu reprezentanți ai industriei și ai asociațiilor de pacienți.
• Acum am demarat discuțiile pentru metodologia de evaluare a tehnologiilor de sănătate. Aici lucrurile s-au tot demarat, ciclic demarăm acest tip de discuții… Mi-aș dori ca să avem o perspectivă comună a modului în care evaluarea tehnologiilor de sănătate poate duce la un acces comparativ cu cel din alte state membre dar sustenabil financiar.
• Trebuie să avem în vedere: avem un ordin de ministru pe care lucrăm acum pentru că e destul de vechi și nu mai corespunde realităților momentului, avem o serie de propuneri, dar avem și un regulament care urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2025, astfel încât tot ce modificăm la nivel de legislație națională trebuie să aibe în vedere că va trebui să ne adaptăm ușor prevederilor acestui regulament.

Florentina PĂNCESCU, vicepreședinte ARPIM, Director General UCB România

• Anul viitor este o șansă foarte mare, pentru că este un an electoral mai special, probabil va fi foarte intens și important. Și, dacă nu prioritizăm Sănătatea și accesul la medicamente de ultimă generație și nu găsim soluții pe termen mediu și lung, cred că ratăm o șansă importantă de a crește speranța de viață a românilor și nu numai speranța de viață, ci și accesul la un sistem de sănătate corect și eficient, ca să ne apropiem de acele standarde europene de sănătate de care vorbea atât de detaliat domnul Ionuț Dumitru.
• Prin Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), cele 28 de companii membre acoperă peste 75% din valoarea pieței farmaceutice românești. Viziunea Asociației este de a contribui la un viitor mai sănătos pentru România, având misiunea de a contribui la un ecosistem românesc de sănătate mai solid și acces la inovația medicală la standarde europene, acesta fiind rolul nostru.
• Asociația este un partener strategic și constant în discuții pentru găsirea unor soluții. Cu toate acestea, ne-am confruntat întotdeauna cu provocări. Pentru a putea servi pacientul român este nevoie de predictibilitate și de recunoașterea valorii inovației în sănătate.
• Riscul de îmbătrânire a populației. Dacă ne uităm la statistici sunt semne că până în 2050, populația României va îmbătrâni și populația peste 65 de ani va reprezenta 30%. Asta înseamnă o presiune și mai mare asupra sistemului și a cheltuielilor de sănătate, pentru că o populație îmbătrânită necesită cheltuieli mai mari.
• Cum putem noi, industria farmaceutică, ajuta la îmbunătățirea acestor indicatori? Cu toții ne dorim să ne tratăm corect și bine în țara noastră și aș putea să spun că impactul industriei farmaceutice se poate vedea în câteva aspecte: 1. În îmbunătățirea anilor de viață câștigați. 2. Un om sănătos sau care s-a vindecat de boală necesită costuri reduse de spitalizare și se întoarce la serviciu, contribuie la economia României și își plătește taxele, ceea ce ne dorim cu toții. Inovația merge spre tratamente cu accent pe a-i da omului posibilitatea de a se întoarce în câmpul muncii și de a fi activ, astfel încât cheltuielile cu sănătatea să fie reduse. Sunt mulți indicatori care arată contribuția industriei farmaceutice la îmbunătățirea calității vieții și a speranței de viață în Europa.
• Dacă am reduce inactivitatea cauzată de boală și dizabilitate cu 10%, veniturile suplimentare pentru România ar fi de 2,8 miliarde de euro. Este foarte important dacă ne concentrăm pe lucrurile acestea, eu spun că putem să măsurăm clar impactul în economia românească.
• Industria farmaceutică în Europa. Este cel mai dinamic sector de cercetare și de dezvoltare din UE, chiar mai dinamic decât industria IT. Sunt 865.000 de angajați în această industrie. S-au investit în R&D 44,5 de miliarde de euro, în 2022. O moleculă necesită, în medie, aproximativ 2 miliarde de euro pentru a fi dezvoltată și a ajunge pe piață. Doar una din două molecule reușește să ajungă pe piață.
• În ziua de azi nicio companie nu își permite să aducă pe piață o moleculă ce nu este eficientă și nu are o valoare adăugată, pentru că nicio autoritate nu dorește să finanțeze o astfel de moleculă.
• În ceea ce privește investiția în R&D, media este de 12,4% și este un procent mai mare decât în industria IT. Cele mai inovative dintre companii investesc însă, în cercetare și dezvoltare, între 18 și 25% din veniturile anuale.
• Există o legislație europeană în domeniu care este momentan discutată (reforma pharma – n.red.). Dacă ea va fi implementată ca atare, rezultatul net va fi unul negativ pentru Europa, pentru că inovația medicală va avea loc, însă riscul este ca ea să plece mai mult spre SUA și Asia. Între 1990 și 2019, investițiile în cercetare au crescut în Europa de aproximativ 5 ori, iar în SUA, de 10 ori. Asia, China, preiau foarte mult din aceste investiții și ar fi păcat să nu contribuie și Europa în mod semnificativ.
• În România, contribuția industriei pe care o reprezint aici este de aproximativ un miliard de euro, dar ceea ce este important este că 600 – 700 de milioane de euro sunt plăți specifice sectorului. Industria contribuie cu o taxă de clawback de 25%, în condițiile în care prețul din România este minimul dintr-un coș de prețuri din alte țări.
• Investițiile industriei sunt modeste în România – 70 de milioane de euro (2019 – 2020). 33 de milioane de euro sunt studii clinice. Dacă ne uităm la date, suntem și în urma Bulgariei.
• O creștere a investițiilor în sănătate ar trebui să îmbunătățească rezultatele, gândindu-ne și la performanța economică și la sustenabilitatea fiscală pe care aceasta ar trebui să o aducă. Accesul la terapii inovatoare are un impact pozitiv, social și economic, și lucrul acesta este deja dovedit. Stimularea cercetării și dezvoltarea industriei farmaceutice în România ar fi pozitivă nu doar pentru sănătatea pacienților, dar și pentru bugetul țării.
• Noi considerăm că 9% din PIB ar fi o finanțare corectă pentru sănătate. E foarte important să finanțăm corect sănătatea. Anul trecut s-a actualizat de 3 ori lista de medicamente rambursate. Anul acesta a fost actualizată o singură dată și parțial – s-au pus doar șase molecule – și din ce observăm nu există niciun semn ca anul acesta să fie o altă listă de rambursare. Ceea ce este grav și, în niciun caz, nu va duce la îmbunătățire.
• O predictibilitatea ne-ar folosi și nouă, pentru că suntem companii cu planuri, cu producții, trebuie să știm clar cum stau lucrurile. Nu cred că există o altă țară care nu are o actualizare predictibilă a listei. Lucrez pe 7 țări și sunt parte dintr-o companie europeană și pot să spun că nu mai există așa ceva.
• Și protocoalele… propunerea noastră este ca ele să fie actualizate în maximum 15 zile și vrem termene clare.
• Există un Pact pe sănătate, semnat de către noi și toți factorii de decizie, totul este să trecem și la acțiune și să facem lucruri concrete.

Claudiu CHELEȘ, General Manager, Gilead Sciences (GSR) Romania

•  Încerc să acopăr o perspectivă ce poate arăta cum inovația farmaceutică, accesul la tehnologii moderne pot avea impact major asupra sistemelor sanitare și modul în care dezvoltarea acestora produce impact direct asupra stării de sănătate, asupra speranței de viață și, nu în ultimul rând, asupra longevității.
• Alături de câțiva colegi am participat recent la unul dintre evenimentele majore organizate în București – Brand Minds, văzând anumite trenduri în tehnologiile moderne și asistând la prelegeri care au deschis orizonturi noi, o cale nouă pentru a înțelege cum vor evolua diferite profesii, forțele de muncă, prin prisma automatizărilor, dar și cum anume eforturile care se îndreaptă către creșterea educației au un impact asupra speranței de viață.
• Guvernul Japoniei a realizat design-ul a ceea ce se cheamă ”100 de ani de viață pentru societate”. Când auzim de 100 de ani ne gândim la excepții particulare, însă exemplele devin deja o regulă în anumite zone geografice. Anumite societăți deja încep să se plieze în sensul în care se pregătesc pentru activitate productivă continuă susținută de educație și de eforturile în dezvoltare medicală.
•  Într-un context reprezentat de un studiu recent publicat de o prestigioasă revistă s-a urmărit impactul inovației farmaceutice asupra longevității, tematica noastră de azi. Un studiu efectuat în Statele Unite și alte 26 de țări, rezultatele nu au fost deloc surprinzătoare – practic, pe durata acestui studiu de 10 ani s-a demonstrat că la nivel general că un an speranță de viață este determinat direct de inovația farmaceutică. Asta nu face decât să confirme studii ample efectuate încă din  anii 90, de peste 25 de ani, care demonstrează clar că o treime din creșterea speranței de viață se datorează strategiilor pe termen lung și implementării inovației farmaceutice.
• Recunoașterea inovației medicale, accesul la aceasta, în mod particular în anumite arii terapeutice, înseamnă o durată crescută de viață, înseamnă un contributor important nu doar pentru pacienți și familiilor acestora, ci și asupra societății în care își pot desfășura activitatea în continuare, fiind un factor care are impact major asupra stării economice în general. Nu în ultimul rând, la nivel global este recunoscut deja că această creștere a speranței de viață activă are o contribuție majoră și asupra creșterii PIB.
• În anumite arii terapeutice, îmi permit aici să citez bolile infecțioase sau anumite neoplasme, lucrurile sunt și mai clare. În contextul în care speranța de viață cu aceste afecțiuni este mai redusă decât în alte arii terapeutice, cu atât mai mult aceste arii terapeutice pot beneficia de o abordare prioritară pe termen lung în contextul în care discutăm de decalajul ce poate fi de 5-7 ani în cazul acestor populații afectate de condițiile menționate anterior.
• Gilead are o prezență activă, importantă, ca partener al lumii medicale și al diferitelor instituții care se preocupă de îmbunătățirea stării de sănătate. Am fost alături în contextul Covid. Inovația farmaceutică este demonstrat a fi cost eficientă.
• Gilead a fost alături de pacienții din România din primele zile ale pandemiei pe care ne-o amintim cu toții, Covid-19, prin disponibilitatea și accesul la primul antiviral aprobat în UE și care, prin extrapolarea unui model economic din Copenhagen Institute, a arătat că a salvat în mod direct peste 8.000 de vieți având sigur și un impact indirect asupra capacității, infrastructurii spitalicești, nu doar prin numărul de paturi pe care le-a putut disponibiliza, dar și prin impactul indirect al reintegrării pacienților- mulți cu condiții severe s-au putut întoarce la familiile lor, în societățile din care făceau parte.
• Un alt exemplu care ne este foarte aproape este în contextul hepatitelor virale. Salutăm eforturile autorităților, ale comunității medicale în contextul planurilor de eliminare până în 2030 a hepatitei C. Peste 50.000 de pacienți cu o boală considerată până recent cu evoluție lineară către mortalitate. Au fost tratați peste 50.000 de pacienți în România, fiind vindecați și putându-se întoarce în mediile din care fac parte.
• Alte exemple din zona pacienților care trăiesc cu HIV/SIDA. În contextul evoluțiilor farmaceutice, la o afecțiune considerată mortală până cu nu mulți ani în urmă asistăm la evoluții impresionante. Speranța de viață în exemplele menționate este azi, uimitor, egală ca la populația generală.
• Alte exemple pot veni din zona cancerului de sân, unde asistăm la o revoluție în ultimii ani, detectabile precoce tot felul de cancere pot fi perfect curabile. Chiar dacă, în anumite situații aceste cancere evoluează către malignitate în momentul actual asistăm la prezența și disponibilitatea, sperăm, în anumite tipuri de cancere, unei dublări a supraviețuirii generale.
• Sunt doar câteva exemple pe care le transmit, suntem în continuare preocupați nu doar de accesul la produsele din portofoliul nostru inovativ, dar și de continuarea și amplificarea unor parteneriate strategice cu autoritățile, cu comunitatea medicală, alți parteneri instituționali și asociațiile de pacienți. Împreună pot activa nu doar la nivel strategic și teoretic, ci și la nivel pragmatic prin acțiuni coerente, determinate și susținute de toți actorii sistemului sanitar.
• Recent, avem la dispoziție în România o strategie națională HIV/SIDA, un plan de eliminare al hepatitelor C, un plan de acțiune în controlul cancerelor. Toate acestea nu fac decât să ne arate modul în care noi, ca societate, privim sănătatea, investiția în sănătate, ca resursă, nu ca o cheltuială.
• Longevitatea este un dar, nu un privilegiu și putem să adăugăm ani vieții făcând ceea ce trebuie în acest moment și în România.

Daciana TOMA, vicepreședinte Societății Naționale de Medicina Familie

• Dacă vorbim despre sănătatea populației trebuie să avem în minte prevenirea apariției bolilor. Vorbim de prevenția primordială, ca să nu apară acei factori de risc. Copilul să nu înceapă să fumeze, să nu consume alcool etc. Astea se fac cumva în afara sistemului sanitar.
•  Vorbim de prevenția primară și am vorbit despre faptul că în acest moment se pune accent în activitatea medicului de familie pe partea de prevenție. Ne dorim și avem nevoie de susținerea tuturor pentru a face cu adevărat această prevenție.
• Prin activitatea de screening se înțelege depistarea cât mai timpurie a bolilor ce pot fi rezolvate, ceea ce aduce beneficii pe durata de viață și pe calitatea vieții pacientului, dar și beneficii economice.
• Din nefericire, în România nu avem, niciun program național de screening. Suntem una dintre puține țări în această situație. În prezent sunt două proiecte de screening – proiectul pe depistare precoce a factorilor de risc cardiovascular (Totul pentru inima ta), care este la nivel național; proiectul de screening pentru leziunile precanceroase și cancerul colorectal, care se desfășoară în sudul țării. Avem rezultate impresionante, atât prin numărul de afecțiuni depistate, dar și prin rezultatele colaterale și mă refer la deschiderea populației de a se implica în aceste activități. Mi se pare absolut o lecție, nu mă așteptam ca un număr mare de pacienți să refuze să se înroleze. Pe de altă parte, există de multe ori, și asta vedem în programul de  screening pe cancerul colorectal, o reținere a medicilor de familie de a se implica în aceste proiecte și nu prea înțelegem de ce.
• Trebuie să muncim pentru schimbări comportamentale și de mentalități la toate nivelurile. Sper ca discutând și încercând să găsim soluții să reușim acest lucru.
• Este nevoie de programe naționale de screning, sperăm că aceste proiecte care sunt acum în derulare să convingă autoritățile asupra importanței acestor programe naționale.

Simin-Aysel FLORESCU, manager spitalul ”Victor Babeș” București, profesor U.M.F. „Carol Davila” București

• E foarte important să vorbim despre aceste subiecte cât mai sistematic, cât mai bine-auziți. Câteva aspecte legate de creșterea speranței de viață… Eu văd problema așa, dacă vorbesc din punctul de vedere al spitalului de boli infecțioase: când vorbim de probleme de sănătate avem mai mjulte componente și cea mai importantă este componenta reprezentată de pacienți, de populație. Duă care vine sistemul sanitar cu coate componentele lui și, bineânțeles, partea de autorități.
• Cred că trebuie să ne aplecăm atenția asupra componentei legate de oameni, de pacienți. Oricâte programe de screening am avea, oricât am investi în asta, dacă nu convingem oamenii că trebuie să le facă totul e în van. Aici este o mare problemă legată de educație medicală.
• Educația medicală suferă foarte mult, din ce în ce mai mult îndrăznesc să spun pentru că observăm stupefiați cum oamenii refuză ajutorul, refuză profilaxia, refuză vaccinurile, refuză testările- măcar așa, acelea aleatorii, ca să nu mai vorbesc că refuză sistematic screening-ul.
• Problema e dată de educația medicală și mai este, probabil, o trăsătură caracteristică poporului român- le e frică de ce vor afla. Le e frică să nu afle că sunt bolnavi. Noi trebuie să facem mari eforturi, să explicăm că dacă aflăm că sunt bolnavi înainte de a se manifesta boala respectivă îi putem ajuta mult mai rapid, eficient și definitiv decât dacă aflăm când deja vin cu complicații, în fază avansată a bolii.
• Mă refer la hepatite virale cronice, mă refer la infecția cu HIV, la multe alte tipuri de boli infecțioase.
• Vreau să întorc discuția către alte două componente populaționale – copiii și femeile însărcinate. În cazul copiilor există o dezbatere nesfârșită privind utilitatea, necesitatea, riscul unor măsuri profilactice- mă refer la vaccinare. Spun asta pentru că foarte multe dintre bolile vaccinabile dacă apar la copii nevaccinați evoluează grav, chiar dacă vorbim de copii, nu de cei din câmpul muncii, dar vorbim de speranța de viață, de o viață fără sechele.
• Din păcate, aceste măsuri sunt refuzate de o mare parte dintre părinți și, tot din păcate, consecințele asupra lor pe termen lung potențial grave. Lucrul acesta încercăm să îl explicăm părinților atunci când refuză vaccinurile fundamentale.
• A doua componentă este cea a femeilor tinere, fertile, care rămân însărcinate și care au o problemă cu testările. Prea multe cazuri ajung să fie depistate cu infecții cronice în stadiu avansat de sarcină, când nu mai poți să faci nimic pentru că afectezi copilul. Și totul poate fi prevenit prin testare în prima perioadă a sarcinii.
• Ce se poate face acum, pe termen scurt și mediu, pentru identificare precoce? Sunt măsuri care pot fi luate. Legea vaccinării, de exemplu, o măsură nepopulară dar foarte utilă. Am mai putea să luăm exemple de la alții unde, de exemplu, există măsuri coercitive legate de asigurările medicale, măsuri care impun program de screening anual fără de care se pierde calitatea de asigurat. Asta se poate face pe termen scurt cu beneficiu în totalitate în folosul pacienților, nu beneficiază nimeni altcineva de nimic.

Andreea MINUȚĂ, Director Executiv Divizia Abonamente, Rețeaua de sănătate Regina Maria

• Văd, din perspectiva mea, o implicare tot mai mare în a educa populația și angajații prin intermediul companiilor. Companiile mari și mici din țară sunt implicate și au pus sănătatea angajaților lor pe lista priorităților. Se preocupă pentru a menține angajații sănătoși și pentru a-i educa, pentru că și de acolo începe prevenția și trebuie să facem asta pe toate canalele. Suntem generația care își poate educa copiii, pe care-i putem învăța ce înseamnă să mănânci sănătos, să ai un stil de viață sănătos, ce înseamnă să faci mișcare, să ai grijă de calitatea somnului, să faci screeninguri.
• Abonamentul medical este pe piață de mai bine de 27 de ani și cred cu tărie că este un instrument care oferă acces la servicii medicale și ajută pacienții să economisească și, totodată, îi învață să facă screeninguri.cȘtim că România este pe ultimul loc din UE la capitolul prevenție și vedem de multe ori că unora le e frică să facă anumite screeninguri pentru că le este teamă de ce ar putea afla. Aici depunem eforturi de a-i educa și de a-i ajuta să înțeleagă faptul că, cu cât descoperi mai repede o anumită boală, cu atât ai șanse mai mari să o tratezi, cu costuri emoționale și financiare mai mici. Impactul emoțional poate fi devastator, atât pentru pacient, cât și pentru familie.
• Sistemul nostru medical de stat este clar orientat spre tratare și prevenția este secundară. În ultimii ani, odată cu creșterea veniturilor populației, serviciile de prevenție s-au dezvoltat. Un rol deosebit în educarea și conștientizarea importanței prevenției o are sistemul medical privat, prin faptul că oferă acces la serviciile medicale și prin campaniile pe care le desfășoară.
• Sistemul medical privat este complementar celui de stat și credem că împreună putem crea un sistem sanitar modern și eficient pentru toți pacienții din România.
• Principalul investitor în sistemul de sănătate a fost sistemul privat, în ultimii 30 de ani. Doar Regia Maria a investit peste 200 de milioane de euro în crearea de infrastructură, locații noi, policlinici, spitale, în digitalizare, în aparatură medicală și în pregătirea medicilor.
• Credem într-un sistem în care banii urmează pacientul, iar partenerii noștri (companiile) au înțeles că investițiile în abonamente medicale îi ajută să aibă angajați sănătoși, să dezvolte un comportament preventiv al acestora, să-i ajute să meargă proactiv la medic. Asta înseamnă că sunt sănătoși și, în același timp, degrevează sistemul public, din punct de vedere financiar și operațional.
• Toate fondurile pe care le reinvestim sunt din surse proprii, inclusiv sume din abonamente medicale. Deci, abonamentele medicale ajută la construirea sistemului medical din România.
• Piața abonamentelor medicale din România este estimată la aproximativ două milioane de abonamente, conform unui studiu de anul trecut. Noi, la Regina Maria, avem peste 800.000 de abonamente și un portofoliu de peste 11.000 de companii.
• Abonamentul nu mai este azi un produs exclusivist, oferit doar de companiile din industriile calificate și avem aproape 50% din portofoliu angajați din industrie, sute de mii de angajați care fac economia să se miște – lucrători în producție, în fabrici. Iată, azi creștem nivelul de alfabetizare medicală și în aceste categorii.
• Abonamentul medical facilitează accesul la servicii medicale, dezvoltă comportamente sănătoase și încurajează mersul proactiv la medic. Un abonat merge la medic, în medie, de șapte ori pe an. De trei ori mai mult decât un pacient neabonat. Asta ne arată clar că, având un abonament, ești mai educat în acesată privință, știi să accesezi aceste servicii, mergi mai des la medic. Acesta este cel mai apreciat beneficiu extrasalarial pe care companiile îl oferă. Pentru multe companii este un beneficiu obligatoriu, toți angajații îl solicită și este, în același timp, un instrument de loializare și retenție, pentru că aceștia apreciază și văd beneficiile unui astfel de instrument.
• Pentru abonații noștri, care pot accesa serviciile din toată rețeaua noastră (avem peste 400 de clinici proprii și partenere), am dezvoltat și construit și peste 80 de cabinete la sediul celor mai mari fabrici din România, pe platforme industriale. Am dus noi serviciile medicale la sediile angajaților, astfel încât să poată accesa mai ușor serviciile medicale. La unele companii avem chiar mini-policlinici cu câteva specialități, oferim inclusiv asistență medicală non-stop. Nu mai vorbim de serviciile obligatorii de medicina muncii care se fac acolo. Prin aceste parteneriate încheiate cu companiile ducem serviciile medicale la angajați.
• În același timp, abonamentul nu mai este un instrument pe care-l folosesc doar companiile foarte mari. În ultimii trei ani, probabil pe fondul pandemiei, popularitatea abonamentului a crescut și în rândul companiilor mai mici. Nevoia de a fi sănătos e cu atât mai mare într-o echipă mică. Dacă unul se îmbolnăvește, toată presiunea și toată munca trebuie împărțite între ceilalți membri ai echipei. Aici am văzut o creștere exponențială – numărul companiilor care au oferit astfel de beneficii în ultimii trei ani s-a triplat, ajungând să reprezinte 70% din portofoliul nostru.
• Beneficiile abonamentului se reflectă și asupra familiilor angajaților din companii, pentru că, dacă ești într-o companie și beneficiezi de un astfel de abonament, poți achiziționa pentru membrii familiei tale abonamente la prețuri preferențiale. Abonamentul susține o tendință socială sănătoasă și dezvoltă obiceiuri sănătoase, pornind chiar de la celula de bază a societății, familia.

Marinela DEBU, Președinte, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România, APAH-Ro

• Să știți că oamenilor le e frică ca angajatorii să afle că au o anumită boală și să își piardă locul de muncă. Îmi pare rău să spun, dar stigma există în continuare la locul de muncă și, cel puțin în domeniul în care eu activez, al hepatitelor virale, după pandemie situația s-a accentuat. Și din cauza asta unii dintre ei nu se duc- deși sunt foarte bucuroși că au abonamente medicale sunt în același timp foarte temători pentru că, dacă angajatorul află că am hepatită… încă sunt oameni care își pierd locul de muncă din această cauză.
• Pe de altă parte, abonamentele private nu sunt accesibile tocmai persoanelor care au cea mai mare nevoie de ele- cei din mediul rural. Vă garantez, niciun angajator care are un magazin sătesc, să spunem, nu va avea abonament la vreo rețea privată pentru angajați. Oamenii ăia, plătiți cu salariul minim pe economie, nu pot lipsi o zi pentru analize, nu au concediu medical, nu au concediu în general pentru că trebuie să fie în permanență la locul de muncă. Din păcate, există această prăpastie între mediul urban și mediul rural.
• Este aproape imposibil să convingem acest gen de oameni să meargă la investigații, sau să continue investigații- vorbesc de proiectul Livero 2 Sud, unde sunt specialist de comunicare. La fel ca în alte programe, cam 20-30% dintre oameni refuză continuarea investigației fie pentru că nu acceptă boala, fie din motive religioase, culturale, locale.
• Apropo de inechitățile cu care se confruntă pacientul hepatic, care aparent beneficiază de o legislație extraordinară. Toată lumea dă exemplul hepatitelor și spune că s-au făcut pași extraordinari pentru eliminarea hepatitelor virale în România. Avem un plan strategic, din care se pune în aplicare proiectul Livero. E extraordinar. Sunt medici de familie care au beneficiat de training, sunt medici de familie care testează. O să avem în curând, pe 24 de județe, date noi de prevalență și o să vedem cum stăm. Deja vedem niște date care sunt încurajatoare, deja vedem efectele vaccinării.
• Avem în continuare un program de tratament pe hepatita C, unde pe plan regional România este lider iar la nivel european suntem parcă pe locul 6 vizavi de numărul de pacienți tratați. Dar, aici începem să vorbim cu dar…
• Un pacient cu hepatită virală B sau C are acces pe spitalizare de zi la o mulțime de investigații. Pacienții, în realitate, aleargă după spitalele unde își pot face aceste investigația. Deci, avem legislație dar nu putem să o aplicăm. Este imposibil pentru că fiecare spital decide- e vorba de politica locală, apropo de finanțe. De fapt, pe termen scurt, mediu și lung, autoritățile și statul nu câștigă bani, vă garantez că pierd. De ce? Jumătate dintre acești pacienți nu își fac investigațiile la timp.
• Boala se accentuează și vom găsi pe secțiile de gastro-enterologie sau de boli infecțioase pacienți cu complicații.
• Avem o lege din decembrie anul trecut prin care pacienții neasigurați cu hepatită virală B și C ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca și pacienții asigurați. Legea este publicată în Monitorul Oficial. Din păcate, pentru că nu vine și legislația complementară, această prevedere nu poate fi încă aplicată.
• Dacă vorbim de boli infecțioase, pot să adaug că pentru un pacient cu hepatită este o stigmă în plus. De ce? Pentru că, conform OMS, tuberculoza, HIV, bolile cu transmitere sexuală și hepatita ar trebui să beneficieze cumva de aceleași măsuri. Adică, dacă ești depistat cu una dintre aceste boli nu ar trebui să îți mai pui problema dacă ești sau nu asigurat. Ar trebui automat, după depistare, pacientul să aibă acces la investigație și tratament. Lucrul acesta nu se întâmplă la noi.
• Apropo de faptul că avem legislație. Avem legislație care prevede că medicii de familie, în pachetul de bază, pot testa un pacient pentru virusul hepatitei B sau C. Minunat. Dar de cele mai multe ori laboratorul nu are fonduri și pacientul merge pe principiul ”mă simt bine” și legea nu se aplică.
• Mai avem o problemă: dreptul la viață. Vorbim de accesul la medicație. În acest moment situația cea mai gravă, și cu adevărat gravă, este pe hepatita B plus Delta, unde avem interferonul care când este, când nu este pe piață. Pacienții sunt obligați astfel la întrerupere de tratament iar medicii disperați, care s-au săturat de aceste întreruperi, preferă să aștepte noua terapie. Și ne întoarcem la cuvântul ”predictibilitate”. Ca pacienți nu avem predictibilitate. Știm că Agenția Medicamentului aprobă un medicament, dar nu știm când se întâmplă, când vom fi beneficiari de drept.
• Ne întoarcem la costuri. Statul român, vă spun, nu economisește nimic, în continuare pierde. Într-o patologie cum e infecția B plus Delta, văd de la pacienții care ne contactează, dacă ești ghinionist poți fi un pacient cu ciroză pentru că nu ți se acordă acest drept la viață.
• Avem o inechitate parcă și între pași, câte o dată am senzația că ne sabotăm singuri. La nivel internațional România este pusă sus, cu ce lucruri minunate am făcut în hepatitele virale și suntem dați exemplu pozitiv. Dar nimeni nu înțelegem de ce nu închidem odată cercul și să și salvăm vieți…
• Avem medici care vor să își facă treaba, rezultatele la tratament sunt foarte bune, dar nu reușim să închidem cercul.
• Dacă ne referim la investigații, ține clar de lipsa de fonduri. Vorbesc cu mulți manageri de spitale și spun că nu au fonduri. În ceea ce privește legislația și lipsa reglementărilor subsecvente, chiar nu înțeleg de ce se amână. Până la urmă, noi ne-am uitat pe datele Livero, efortul nu e prea mare să dai acces la tratament și celor neasigurați și să stopezi în acest fel boala.

Adrian PANĂ, consultant, Center for Health Outcomes and Evaluation, coordonatorul procesului de elaborare a Strategiei Naționale de Sănătate 2022-2030

• La speranța de viață, România a înregistrat, cel puțin până în pandemie, o creșterea înceată, dar stabilă. Eu cred că nu este încă foarte clar căruia dintre factori i-am datorat mai mult în creșterea speranței de viață. Dacă vorbim de speranță de viață sănătoasă avem o mare problemă, pentru că România face parte din categoria țărilor cu o multi-morbiditate foarte ridicată. Cel puțin în Europa, noi suntem fruntași la boli cronice. Nu la una, ci la mai multe. Ceea ce face să trăim un paradox extrem de nefast: să trăiești mai mult și să trăiești prost. Lucru care, după o anumită vârstă, cuplat și cu lipsa independenței, pentru că nu mai ești autonom, când ai multi-morbidități și o multitudine de boli dizabilizante, te face să te gândești uneori dacă nu este mai bine să sfârșești mai repede, acut, decât să te chinui. Eventual, și într-o comunitate care nu-ți oferă nicio formă de suport, pentru că marea majoritate a populației vârstnice face față, în prezent, și unei lipse acute de vectori sociali, rețea socială. Lucru pe care-l vedem atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Cred că fiecare avem o multitudine de cunoscuți care discută zilnic: Unde aș putea să duc un părinte, o rudă etc., pentru a-l ajuta?
• Strategia Națională de Sănătate 2022 – 2030 a încercat să se uite la absolut toate aceste lucruri și să propună niște modalități inovative de a aborda lucrurile. Ar trebui să înțelegem înainte câteva axiome: 1. Sănătatea unei comunități nu este suma sănătății indivizilor ei. E un pic mai mult. Aici este exact ca la sinergii. Sănătatea unei comunități poate să dea cu minus chiar dacă sănătatea cumulată a indivizilor ei dă un pic cu plus. Ceea ce ne face să ne punem următoarea întrebare: Oare ceea ce ne lipsește într-un sistem în acre furnizăm din ce în ce mai multă sănătate? Nu putem să spunem că nu există acces mai bun la anumite medicamente, că n-au apărut anumite tehnologii, că România nu a avansat în anumite privințe. Ce facem totuși de nu se văd rezultatele? Una dintre problemele este că noi nu cuantificăm rezultatele. Avem o fobie majoră în a cuantifica rezultate. Suntem încă în perioada în care noi facem și ne mulțumim spunând că facem. Procesul de reflecție ar trebui să fie normal, mai ales într-un sistem care investește din ce în ce mai mult.
• Avem o altă problemă legată de modul în care furnizăm intervențiile în sănătate sau serviciile de sănătate. Lucrurile astea, dacă le iei una câte una, par că e ok. Când încerci să le pui împreună, nu e deloc ok. Strategia a încercat, din această perspectivă, să facă lucruri frumoase. Ideea e că, dacă vom rămâne în paradigma în care aplicăm sau implementăm Strategia aceasta așa cum am implementat-o pe cea din 2014 – 2020, o să ne revedem în 2031 aici și o să discutăm aceleași probleme. Pe scurt, noua strategie și-a propus o abordare centrată pe cetățean, nu pe pacient. Hai să nu mai avem atât de mulți pacienți în centru, ci mai mulți cetățeni implicați, ca să avem mai puțin pacienți.
• Strategia și-a propus să găsească niște instrumente prin care să responsabilizeze atât cetățeanul, cât și autoritățile publice locale. O mare din tot ceea ce ține de sănătatea unei comunități ține de cu totul alte sectoare: de drumuri bune, de iluminat public, de siguranță, de hrană sănătoasă, de posibilitatea de a face activitate fizică, de a avea mai puține accidente de circulație și multe altele. Strategia a țintit lucrurile astea, care sunt extrem de importante pentru economie, întrucât ele au un impact în productivitatea populației active.
• Strategia și-a propus o componentă extrem de puternică de rentabilizare a sănătății publice, care este aproape inexistentă în momentul de față. Din păcate, partea de sănătate populațională a rămas într-o foarte mare urmă, comparativ cu  pentru populație. O populație sănătoasă nu poate fi ținută doar cu doctori și asistente, ci și cu alte tipuri de profesioniști. Noi am încercat să regândim și această componentă, extrem de importantă.
• Identificarea și prioritizarea unor patologii majore, care sunt probleme importante cu dizabilitate și mortabilitate evitabilă prevenibilă într-o oarecare măsură. Aici am gândit posibilitatea furnizării unor servicii sub forma unor rețele de management a bolilor respective. A nu se confunda cu managementul integrat al cazului. Ai un palier vertical și orizontal de furnizori care nu sunt neapărat doar medici și asistente medicale, ai un suport informațional corespunzător, care să-ți ofere posibilitatea de a naviga și ai niște persoane care pot să coordoneze această navigare. Nu o facem pentru absolut toate patologiile, pentru că, cu siguranță, chiar dacă o rinofaringită sau o alergie e o problemă de sănătate individuală, nu este neapărat o problemă de sănătate publică.
• Nu în ultimul rând ne-am uitat către sectoarele care consumă foarte mult și am propus niște măsuri care sunt, cumva, transformaționale. Am propus trecerea de normarea la mobilă, la normarea la activitate în cadrul spitalelor, ceea ce ar echilibra modul în care furnizăm serviciile de sănătate. O regândire a spitalizării de acuți și a altor tipuri de spitalizare și, desigur, am scris o componentă de servicii de post – spital, lucruri care nu prea există în momentul de față.
• Când am început să scriu (strategia), împreună cu echipa, cred că am fost foarte pozitiv legat de faptul că am putea face lucruri. O naștere atât de grea a documentului strategic acre, am înțeles, din cauza schimbării guvernului, a reluat traseul ministerelor și așteaptă semnăturile. Probabil că în septembrie vom avea o hotărâre de guvern cu Strategia, dar asta nu înseamnă că am câștigat lupta. Noi suntem obișnuiți, și îmi dau seama din documentele strategice pe acre le scoatem cumva pe bandă rulantă – vezi strategia pe combaterea cancerului, strategiile sectoriale pe HIV, pe TB, pe Planul strategic pe hepatită. Facem foarte mult, dar în niciunul dintre aceste documente nu am văzut că există un lidership serios, care își promite să se asigure că acest lucru se implementează. Dacă un program național de oncologie – care știți bine că oferă acum, să zicem, chimioterapie, radioterapie, niște servicii de testare pentru leucemii, PET/CT și cam atât – în valoare de un miliard de euro, este gestionat de o jumătate de funcționar public de la Casă Națională. Mi-aș pune întrebarea dacă orice companie majoră din lumea asta și-ar propune să dea un miliard de euro cuiva care să-i gestioneze, să-i cheltuie.
• Un document precum Strategia pentru combaterea cancerului sau Strategia Națională de Sănătate, care vizează sume mult mai mari, dacă nu au o echipă de implementare serioasă și care monitorizează acest lucru, să crezi că lucrul ăsta poate fi făcut la capitolul Și altele, de directorul de asistență medicală sau directorul nu știu cărei alte direcții din minister, mie mi se pare utopic. Cred că aici e una din marile probleme pe care le avem de rezolvat: asumarea documentelor pe care le semnăm, în sensul implementării corecte a acestora. Eu cred că, dacă Strategia va fi implementată într-un mod mai onest, obiectiv, măcar pe câteva dintre măsuri, ar avea șansa să ne schimbe viața tuturor într-un termen mediu. Dacă nu vom face lucrul ăsta, vom rămâne în aceeași paradigmă: servicii fragmentate, personal epuizat, pacienți frustrați și cetățeni care nu au un viitor extraordinar de optimist în față.

CONFERINȚA LIVE ONLINE

Speranța de viață sănătoasă și productivitatea în economie: 

problema României

miercuri, 5 iulie 2023, orele 9:30 – 12:30

LIVE pe canalele online CursDeGuvernare.ro

Înregistrează-te gratuit aici

Agenda:

1. Ionuț DUMITRU, economist-șef, Raiffeisen Bank
2. Tiberius BRĂDĂȚAN, secretar de stat, Ministerul Sănătății
3. Adela COJAN, Președinte, Casa Națională de Asigurări de Sănătate – CNAS
4. Răzvan Mihai PRISADA, Președinte, Agenția Națională a Medicamentului – ANM
5. Florentina PĂNCESCU, vicepreședinte ARPIM, Director General UCB România
6. Claudiu CHELEȘ, General Manager, Gilead Sciences (GSR) Romania
7. Daciana TOMA, vicepreședinte Societății Naționale de Medicina Familie
8. Reprezentant, Societatea Națională de Oncologie Medicală (TBD)
9. Simin-Aysel FLORESCU, manager spitalul ”Victor Babeș” București, profesor U.M.F. „Carol Davila” București
10. Andreea MINUȚĂ, Director Executiv Divizia Abonamente, Rețeaua de sănătate Regina Maria
11. Marinela DEBU, Președinte, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România, APAH-Ro
12. Adrian PANĂ, consultant, Center for Health Outcomes and Evaluation, coordonatorul procesului de elaborare a Strategiei Naționale de Sănătate 2022-2030

Moderator: Dr. Vlad Mixich, expert politici de sănătate

Partener principal:
Gilead Sciences Romania

Parteneri:

• ARPIM – Asociația Română a Producătorilor Internaționali De Medicamente
• ASE București – Academia de Studii Economice 
• Raiffeisen Bank
• Regina Maria 
• Servier 
• Siemens Healthineers

***