LIVE de la ora 15: Conferința CDG ”Economia circulară a României: de la Sistemul de Garanție-Returnare la reciclarea materialelor din industrie”

19 ianuarie, 2023

Legea care poate schimba fundamental industria reciclării în România intră în 2023 în faza de implementare: sistemul garanție-returnare (SGR), care este de așteptat să aibă un impact puternic pe tot lanțul celor implicați – de la producătorii de ambalaje, la marii retaileri și micii comercianți, la cei care oferă infrastructură de retragere de pe piață și reciclare, până la consumatori.

Dar SGR e doar un pas: ansamblul e economia circulară a României, care înseamnă recuperarea ambalajelor și materialelor de tot felul din industrie, prelucrarea tuturor componentelor refolosibile și repunerea lor în circuitul economic.

Oficiali decidenți și experți din România și din alte țări europene dezbat împreună cu reprezentanți din companii active în procesul de reciclare la Conferința CDG: care este stadiul proiectelor de lege și a inițiativelor din partea companiilor în ce privește economia circulară a României? Ce responsabilități are fiecare actor implicat în lanțul de reciclare și cum preiau companiile exemplare inițiativa pentru a readuce în ciclul economic materiale folosite deja?

Principalele declarații:

Barna TÁNCZOS, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor

Strategia privind economia circulară privește toată economia României, nu doar partea de băuturi răcoritoare sau alcoolice. Din acest punct de vedere, din această strategie fac parte și ambalajele, care reprezintă o parte importantă ca sursă de poluare nu doar în România, ci în toată lumea. Vedem ce se întâmplă cu ambalajele care nu sunt reciclate, colectate separat, care nu ajung nici măcar la gropile de gunoi, ci sunt aruncate pe stradă, pe câmpuri, ajung în râuri și lacuri nu doar în România, ci mai și ”exportăm” din ele când deșeurile traversează granițele odată cu apele care ies din România.
Generează nu doar poluare vizibilă, ci și poluare invizibilă, care se studiază de ani de zile- microplasticul descoperit în organisme vii este un pericol real. Pentru a preveni asta, pentru a atinge acel obiectiv al economiei circulare trebuie să gestionăm corect și ambalajele. Prin această gestiune corectă putem reduce necesarul de materie primă- cu cât avem grad de colectare selectivă mai mare, cu cât reciclăm mai mult, cu atât vom avea nevoie mai puțină de resursa primară și vom putea reduce impactul asupra mediului.
Cu cât colectăm mai mult, și selectiv, reducem impactul asupra sistemului de gestionare a deșeurilor și asupra rezervelor de apă- un obiectiv foarte important.
SGR este un proiect care a început acum 3 ani, un proiect generat de producătorii de băuturi, care au venit cu un studiu, au prezentat ministerului această inițiativă, ministerul a început discuțiile pe formatul normativ care reglementează astăzi Sistemul de Garanție-Returnare și pot spune că astăzi sistemul este așa cum și l-au dorit partenerii noștri. Cea mai importantă solicitare venită din mediul privat a fost ca acest sistem să fie gestionat de mediul privat. Nu statul să fie cel care gestionează și să lăsăm profesioniștii să se ocupe. Motiv pentru care HG spune că RetuRO- compania care a fost câștigătoarea acestei licitații- trebuie să fie formată din reprezentanții producătorilor, comercianților, respectiv statul, care intră cu 20% în această companie.
Anul trecut a avut loc procedura de selecție a companiei. În martie a fost depusă o singură ofertă pentru organizarea SGR de către o companie constituită conform reglementărilor și aceasta- RetuRO- a primit dreptul de organizare, prin HG, a sistemului din România.
Desigur, ministerul reglementator face control, supervizează activitatea companiei, dar sistemul este dezvoltat de această companie deținută în proporție de 80% de producători și retaileri.
Anul trecut, în august, a avut loc desemnarea oficială a acestei companii, moment din care a putut începe implementarea proiectului, deși noi știam de un an de zile că în spate se fac deja pregătiri.
Astăzi, această companie este în stadiul în care a anunțat colectarea tuturor informațiilor, prin intermediul unei platforme informatice, cu privire la toți producătorii și comercianții care activează pe piața în care se produc și se pun în vânzare produse ambalate în sticlă, pet sau aluminiu în volum între 0,33 și 3 litri.
Sistemul este funcțional, sunt deja firme care s-au înscris, până la sfârșitul lunii februarie trebuie să se înscrie toți producătorii și toți comercianții în acest sistem. Cine nu se înscrie în acest sistem până la termen, sfârșitul lunii februarie, este pasibil de amendă. Amenda este între 20.000 și 40.000 lei pentru fiecare companie producătoare sau comerciant care nu se înscrie în sistemul informatic.
Ulterior, sau în paralel, cel puțin așa ar trebui să fie, compania RetuRO trebuie să construiască centrele logistice, să găsească soluția de colectare de la fiecare retailer și să gestioneze fluxurile financiare pentru serviciile prestate, respectiv pentru returnarea garanțiilor colectate- 50 de bani pentru fiecare ambalaj.
Este un sistem foarte complex, care se construiește greu. În toate țările a durat acest proces, eu sunt convins că această companie își poate îndeplini toate obligațiile până la sfârșitul lunii noiembrie și apoi să înceapă recuperarea ambalajelor din piață.
Pentru anul viitor avem deja țintele clar stabilite. În HG sunt trecute țintele de atins în primul an, în al doilea, în al treilea, și va trebui să ajungem cu ajutorul SGR la o rată de recuperare de peste 90% a acestor ambalaje.
În momentul de față nu se discută nici de eliminarea din sistem sau de includerea în sistem a altor tipuri de ambalaje. Au fost unele discuții pe această temă în ultimele luni, dar nu suntem de acord ca vre-un produs sau tip de ambalaj să fie exclus față de lista aprobată în 2021. După cum nu cred că este oportun să includem alte ambalaje în momentul de față.
Pe termen mediu-lung va trebui să discutăm problema tetra-pack, un ambalaj reciclabil dar acum nu cred că este oportun să complicăm lucrurile.

Întrebări:

În trecut ați spus: putem să facem acest sistem o singură dată, sau să îl ratăm o singură dată. Ați identificat până acum piedici, ați găsit soluții?

Asta facem în fiecare zi, avem mereu câte o provocare nouă, să nu îi spunem piedică, și încercăm să rezolvăm. Adevărul este că acum greul activității nu mai este la minister, ci la RetuRO, iar noi trebuie să îi acordăm tot sprijinul să funcționeze.

De a fost nevoie ca statul să dețină 20% din această companie care va gestiona sistemul?

Guvernul a considerat că activitatea acestei companii trebuie atent urmărită de statul român. În perioada scursă din august până în prezent s-a demonstrat că decizia a fost corectă, colaborarea zilnică între producători, retaileri și stat aduce beneficii de fiecare dată. Cred că e important să stăm la aceeași masă chiar dacă sistemul este construit astfel încât privatul este cel care dictează. E important să stăm la masă în situații critice.

Câtă increrdere aveți în termenul noiembrie 2023?

Am încredere maximă că RetuRO va respecta acest termen.

Cum vor arăta punctele de returnare organizate de primării, cum vor fi împărțite responsabilitățile?

Noi am prevăzut posibilitatea în HG pentru a exista o alternativă pentru magazinele mici și foarte mici. Acolo unde magazinele sub 200 mp nu pot organiza un punct de preluare manuală, acolo primăria, dacă dorește, poate prelua inițiativa. Există posibilitatea înființării de puncte de colectare în centrul unui sat sau al unei comune. Până acum m semnale mai mult negative, primăriile vor să lase firmele să se ocupe de această problemă care, până la urmă, este responsabilitatea magazinului și a producătorului. Sunt convins că acolo unde vor fi situații critice, sau acolo unde magazinele nu se pot organiza, se va implica și primăria. Nu vor arăta altfel decât orice alt punct de colectare. Dacă sunt automate, va trebui să existe acel tip de container care preia ambalaje, dacă nu vor fi centre de predare, cu preluare manuală. Condițiile trebuie să fie aceleași peste tot din perspectiva standardelor. Tarifele vor fi aceleași.

Economia circulară este o miză pentru România, inclusiv pentru a aduce procente la PIB?

Economia circulară înseamnă și azi plusvaloare. Cu siguranță, scara la care se întâmplă lucrurile în România este diferită de ceea ce se întâmplă în Norvegia sau Germania. Și acolo se irosesc resurse care se găsesc în ambalaje sau în produse care nu sunt reciclate. Se irosesc resurse pentru că durata de viață a aparatelor nu este prelungită prin reparații, prin tratare și revânzare. Acesta e motivul pentru care ne trezim cu mari cantități de deșeuri cu care nu avem ce face fie pentru că nu există interes, fie nu există tehnologie. Prin PNRR noi încercăm să finanțăm această latură a economiei. În viitorul apropiat vom scoate un ghid pentru fabrici de reciclare- companiile care dezvoltă capacități de reciclare pot primi o finanțare respectabilă pentru a dezvolta capacități. Avem 220 milioane euro pentru acest scop, Administrația Fondului de Mediu va gestiona programul. Este nevoie de această latură a economiei, există fonduri, dar, cu siguranță va mai dura până când o cotă semnificativă a economiei naționale va fi generată de economia circulară și de refolosirea materialelor sau deșeurilor.

Ce alte demersuri aveți în vedere pe fluxuri de deșeuri, când ar urma să fie aplicate?

Fluxurile de deșeuri sunt reglementate în momentul de față foarte clar. Produse SH sau materii prime ce pot fi refolosite nu au li probabil nu vor avea reglementări foarte clare sau ținte precise, la fel de clare. Fiecare tip de deșeu are un flux relativ bine reglementat, că vorbim de becuri, electrocasnice, lemn. Planul de acțiune nu va aduce mari noutăți pentru deșeri, o să aducă noutăți pentru celelalte activități economice, pentru celelalte zone ale economiei. Dacă s-ar atimge țintele în domeniul deșeurilor cu siguranță nu am avea probleme în economia circulară. Interesul nostru este de a impulsiona autoritățile locale să organizeze selectarea așa cum trebuie, să conștientizeze câți mai mkulți cetățeni că e nevoie de abordarea rațională a colectării deșeurilor în gospodării. Procesul acesta poate contribui la atingerea țintelor. Deșeurile colectate selectiv sunt valoroase. Și plasticul, sticla, aluminiul, lemnul, sunt deșeuri valoroase.

Când de publică ordinele de ministru cu privire la tarife?

În câteva săptămâni. Am avut ședința în care am discutat metodologia de calcul a tarifelor, au fost câteva puncte care se vor lămuri și va veni metodologia de calcul. Vor fi tarife diferite pentru plastic, sticlă, aluminiu. Fiecare producător va plăti un tarif distinct de recuperare la RetuRO, iar compania se obligă să recupereze din piață ambalaje. Din această sumă serviciile prestate vor fi plătite de RetuRO.

Arno BEHRENS, Senior Environmental Economist, World Bank

Vă voi prezenta concluziile a două rapoarte ale Băncii Mondiale. Unul dintre ele se referă la UE, la politicile europene privind tranziția la economia circulară care descrie situația economiei circulare în Europa și ce măsuri trebuie adoptate pentru a o implementa, inclusiv în rândul statelor în curs de dezvoltare. Al doilea raport va fi publicat zilele viitoare, este o analiză diagnostic a României care oferă o perspectivă asupra activităților în curs de desfășurare și ce fel de măsuri ar trebui luate în viitor pentru a accelera tranziția la o economie circulară.
Consumul global de resurse naturale crește continuu. În ultimii 15 ani am consumat mai multe resurse la nivel global decât în întreaga istorie a omenirii înainte de anii 1970. Am atins un nivel de 100 de miliarde de tone de materiale pe an de care economia globală are nevoie pentru a funcționa. Dacă tendința continuă așa cum estimăm noi pentru următorii ani, până în 2050, consumul global de resurse se va dubla din nou, la 200 de miliarde de tone pe an. Acest lucru are consecințe majore asupra mediului, în termeni de poluarea, de emisii. Se estimează că 90% din pierderea de biodiversitate este legată de consumul de resurse, două treimi din emisiile de gaze cu efect de seră de la nivel global sunt legate de consumul de resurse, impactul asupra sănătății, defrișările de păduri, aprovizionarea cu apă, majoritatea provocărilor de mediu cu care ne confruntăm global sunt cauzate de un supraconsum de resurse naturale.
Consumul de resurse este foarte disproporționat. În medie, un american consumă 22 de tone pe an de resurse naturale, în vreme ce cetățeanul mediu al unui stat african consumă circa 5 tone. Cei mai bogați un miliard de oameni consumă 72% din resursele lumii. Cei mai săraci un miliard de oameni consumă sub 1% din resursele naturale. Există o dimensiune importantă legată de dezvoltare.
Economia circulară ne promite că reducând cantitatea de resurse naturale virgine de care avem nevoie pentru economia noastră, putem reduce poluarea, emisiile și impactul de mediu și asupra sănătății la nivel global. Cu toate acestea, nu este atât de simplu pentru că economia circulară este ceea ce numim o ”super wicked problem”, presupune un sistem foarte complex, necesită o transformare a sistemului, e multi-sectorială, în termeni de politică nu depinde de un singur minister sau agenție, necesită o abordare la nivelul întregului guvern. În același timp, este o politică publică emergentă, uneori la marginea agendei. Se confruntă cu dificultăți mari de implementare. Nu în ultimul rând, presupune costuri, nu doar beneficii, sunt costuri enorme pentru industrie și sectorul privat și nu sunt doar câștigători, ci și mulți perdanți, sectoare care ar putea pierde, regiuni care ar putea pierde.
Reducerea consumului de resurse este foarte dificilă în Europa. Rata de refolosire a materialelor din UE este de circa 12%, ceea ce înseamnă că peste 88% din materiale din economia europeană ajung la gunoi.
Consumul domestic de resurse din UE este în scădere, dar când luăm în considerare toate materialele din importurile pe care le facem din alte țări, atunci observăm că rata de consum de materiale a europenilor este relativ stabilă, nu scadă.
Ca exemplu, un laptop de un kg, materialele folosite pentru a-l produce este de o tonă. Acest lucru are loc în state terțe și nu este luat în calcul în statisticile UE. Dar dacă luăm în calcul aceste lucruri, atunci consumul european este stabil.
A doua idee este că economia circulară nu se poate întâmpla fără sectorul privat. În acest moment, modelele de afaceri circulare reprezintă doar 5-10% din piață, sunt limitate. Asta pentru că există varii obstacole cu care se confruntă companiile.
De multe ori, cultura companiei nu este compatibilă cu un astfel de model. IMM-urile de multe ori nu au capacitatea de a face față problemelor de mediu. Nu au resursele și de multe ori nici nu ajung în punctul în care ar putea lua în calcul un model de business circular pentru că nu cunosc beneficiile sale. La nivel macro există alte bariere, cum ar fi că resursele secundare, reciclate continuă să fie mai scumpe decât alternativa primară, virgină. Prin urmare sunt neatractive. O altă problemă este lipsa cererii.
A treia lecție din Europa este că politicile de economie circulară, spre exemplu subvenționarea anumitor activități de economie circulară, sau taxe pentru activități cu un consum mare de resurse sunt costisitoare și pot duce la o contracție a PIB-ului cu circa 1% până în 2030. Există un cost al introducerii acestor politici. Cu toate acestea, dacă reciclăm veniturile suplimentare și reducem taxele pe muncă spre exemplu, atunci efectele negative pot fi contrabalansate. Această tranziție a taxării de la muncă la resurse are un beneficiu economic puternic.
A patra problemă este că există o dimensiune transfrontalieră puternică a politicilor economiei circulare din UE. Statele în curs de dezvoltare au o expunere mai mai pe politicile europene pentru că o mare parte a exporturilor lor sunt exporturi de resurse și materiale. Exporturile nu sunt diversificate și nu au capacitatea de a se adapta unor șocuri comerciale. Sunt foarte dependente de ce face Europa.
Al șaselea mesaj este că pe măsură ce UE își întărește economia circulară ar putea exista o gaură de reglementare între UE și statele în curs de dezvoltare care ar putea face ca industriile care consumă multe resurse să se relocheze în aceste țări. De aceea este important ca UE să nu acționeze singură, ci în cooperare cu state terțe, să le ajute și pe ele să facă tranziția la economia circulară.
Pentru această tranziție avem nevoie de un pachet comprehensiv de politici. Noi credem că acesta trebuie să conțină stimulentele corespunzătoare, informațiile corecte, instituțiile trebuie să sprijine tranziția și trebuie să existe suficientă finanțare.
Avem nevoie de o abordare la nivelul întregului Guvern, de coordonare și cooperare pe nivel orizontal, între diferitele instituțiile ale statului, dar și vertical, de la național, la regional și local.
Consumatorii au nevoie de informații mai bune pentru a face deciziile corecte. Etichetarea produselor spre exemplu e importantă. Consumatorii trebuie să știe care este durata de viață a produsului, în ce măsură poate fi reparat, pentru a lua decizii în cunoștință de cauză. Pentru companii e important să împărtășească exemplele de bune practici.
În privința stimulentelor, e vorba de prețuri. Prețurile trebuie să reflecte impactul negativ al actualului sistem, dar trebuie să reflecte și beneficiile economiei circulare. Subvențiile pentru combustibili fosili, spre exemplu, trebuie să dispară. UE cheltuiește încă 55 miliarde de euro pe an pentru combustibili fosili. În același timp, activități circulare precum refolosirea și repararea trebuie să beneficieze de scutiri fiscale pentru ca aceste activități să fie susținute.
Reforma fiscală trebuie să presupună o mutare a poverii de la muncă la materiale pentru a reduce consumul de materiale la nivelul întregii economii.
Nu vedem o lipsă de finanțare în UE, dar există anumite probleme care trebuie rezolvate. Un aspect important sunt achizițiile publice, milioane de euro sunt cheltuite de guverne în fiecare an și guvernele pot crea piețe pentru produse circulare dacă activitățile de achiziții publice sunt orientate către circularitate.
În ceea ce privește implementarea economiei circulare, România este încă la începutul tranziției. Are scoruri mici la majoritatea indicatorilor în comparație cu alte state europene, dar sunt și multe lucruri la care este în față.
Cei implicați văd o creștere a interesului față de economia circulară, nu doar în termeni de înțelegere ci și de implementare. În termen de implementare, există interes pentru optimizarea proceselor, reducerea costurilor de producție asociate consumului de materii prime și reducerea deșeurilor. Analiza SWOT arată un potențial ridicat pentru economia circulară în România. Înțelegerea și angajamentul Guvernului este mare. Există oportunități legate de UE. Există multe motoare europene pentru politici de economie circulară. Există și multe fonduri europene disponibile pentru tranziție.
Cele mai mari slăbiciuni pe care le-am identificat sunt lipsa implementării strategiilor și planurilor naționale, o slabă monitorizare a acestora. Legislația UE nu este complet transpusă. Există un nivel redus de colectare selectivă a deșeurilor municipale.
În termen de amenințări, slaba informare a publicului este o problemă. Fără cerere pentru produse este dificil să găsești piețe. Activitățile de economie circulară sunt privite ca fiind mai scumpe. Există un necesar mare de investiții.
Potențialele acțiuni care ar putea fi întreprinse se referă la dezvoltarea unui model de business pentru centre de refolosire și reparare, o mai bună informare și transpunerea legislației europene secundare.
Economia circulară poate fi foarte complexă atunci când vine vorba despre reproiectarea produselor, a liniilor de producție, dar poate fi și foarte simplă dacă te uiți la simpla extindere a duratei de viață a produselor, repararea produselor. Acest lucru se întâmplă la nivel global din lipsa resurselor financiare, a posibilității de a înlocui produsele. Din aceste centre de reparare și refolosire câștigă toată lumea pentru că sunt simplu de pus pe picioare, creează locuri de muncă și duc la o prelungire a duratei de viața a produselor și deci reduceri de costuri pentru consumatori.

Julia LEFERMAN, membru al Directoratului RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A.

SGR a intrat în etapa operațională. Am depășit faza de studii și analize și, în ceea ce privește configurația cu care lucrăm în sistem în acest moment, ea a preluat exemple de bune practice din piețele unde deja funcționează cu succces, cu rate de colectare de 90% și peste. Același obiectiv îl urmărim și pentru România,
Din luna august a anului trecut, când Guvernul a acordat licența de operare pentru compania RetuRO, înființată exclusiv în acest scop și care are în componența acționariatului său reprezentanți ai producătorilor de bere, ape și sucuri, comercianți, alături de statul român, am intrat în faza operațională.
A fost realizată o platformă care permite înregistrarea acestor operatori economici și care este activă în acest moment. Perioada de înrolare urmează a se încheia la sfârșitul lunii februarie.
În ceea ce privește activitatea de producție/import de băuturi sunt informații legate de cantitățile de produse în ambalaje SGR introduse în piață pe parcursul anului trecut, cu specificități pe tipologia de ambalaje a acestora.
În ceea ce privește activitatea de comercializare sunt solicitate referințe cu privire la locația de comercializare, dacă se optează direct pentru colectare în sistem manual sau automat, și informații cu privire la volumele acestor produse comercializate pe parcursul anului anterior. Sunt informații esențiale, pentru că pornind de la aceste date, RetuRO va face o analiză cu privire la cantitățile de ambalaje generate pe teritoriul României, locațiile unde se generează fluxul cel mai mare de astfel de ambalaje și, astfel, va putea lua o decizie informată în ceea ce privește modul de organizare a infrastructurii fizice cu care sistemul operează.
Aici intervin mai multe centre regionale ale retuRO, cinci sau șase, care vor asigura preluarea, numărarea, compactarea, sortarea acestora și pregătirea lor pentru a fi trimise către reciclare. La acestea se vor adăuga mai multe platforme intermediare, cu rol de numărare pentru ceea ce presupune colectarea în sistem manual, de compactare pentru a optimiza transportul, și care vor transmite ambalajele preluate de la micii comercianți către centrele mari.
Necesitatea acestei platforme intermediare vine și din obligația pe care o avem de a organiza un sistem logistic de preluare a ambalajelor de la comercianți într-un timp optim, care să nu le încarce activitatea, mai ales dacă vorbim despre micii comercianți.
Aceasta este etapa în care ne aflăm, după care va urma o etapă de analiză, care va permite dezvoltarea componentei logistice și luarea unor decizii importante cu privire la infrastructura fizică a sistemului.
În paralel, mai sunt și alte tipuri de activități, pentru că timpul de implementare a sistemului este foarte strâns. Lucrăm cu termenul de 30 noiembrie 2023. Efortul este consistent, pe mai multe paliere.
Toți producătorii vor trebui să eticheteze pe produsele lor sigla SGR și codul de bare, ceea ce presupune că există o relație contractuală cu RetuRO. Este o responsabilitate de piață, unde toți suntem implicați, într-o formă sau alta. Este cel mai mare proiect pe mediu pe care-l implementează România și va fi cel mai mare pentru mulți ani de acum înainte.

Constantin SPÎNU, Director General Cemrom și Director de investiții Soceram

Ce însemnaă o investiție nouă care în final ajunge să producă deșeuri zero. Așa începem noi, la SOCERAM Cemrom, am construit în România și mergem mai departe să construim. Vreau să vă prezint cum realizăm o investiție, ce am construit la Cordun, Fabrica de BCA am pornit-o pe o tehnologie din UE. Trebuie să ne bazăm pe tehnologii dezvoltate de alte țări. Am adus o tehnologie nouă în România, am studiat-o, am ales-o cu ajutorul celor din țară, a colegilor noștri. În dezvoltarea unei investiții contează cel mai mult oamenii. Colegii noștri, inginerii, care ajung să lucreze în România și suntem mândrii că sistemul produce oameni de valoare.
Ca să faci o investiție în România trebuie să ai un colectiv de oameni de valoare, bine pregătiți, să-i alegi, să faci o echipă. Cu ce începi o investiție? Locația. Să vezi de ce anume ai nevoie să dezvolți produsul respectiv: utilitățile, materiile prime și cum faci să adaptezi tehnologia din UE ca să o implementezi în România.
Ai nevoie de un colectiv de proiectare. În continuare, apar în România oameni care pot să dezvolte ceea ce companiile din UE gândesc. Faci proiectarea, adaptezi, te bazezi pe basic design și implementezi cu ajutorul companiilor din România.
Noi, la SOCERAM, am dezvoltat de-a lungul anilor parteneriate adevărate cu companii românești, care construiesc, dezvoltă tehnologia, implementează, montează și realizează o investiție în asamblu. Avem companii cu care lucrăm împreună de mulți ani, cu care am dezvoltat relații comerciale. Sunt firme care se bazează pe relația cu noi.
Am construit fabrica, am pus-o în funcțiune și atunci ne-am lovit de ceea ce înseamnă partea de deșeuri. A trebuit să vedem cum facem să ajutăm, să mergem pe conceptul zero deșeuri. Am dezvoltat în cadrul companiei o direcție de cercetare unde analizăm. Avantajul unei investiții noi este că echipamentele lucrează cu ambalaje noi, folii, ajută să nu aduci în piață multe ambalaje. Produsul în sine îl recuperăm și ajunge să fie reciclat 100%. Un alt ambalaj pe care în recuperăm din piață este paletul pe care se ambalează BCA.
Paletul este unul de lemn, dar am ajuns la un desen pentru un palet cu robustețe, la care utilizăm cantitate mică de material. Am discutat cu cei care vând produsul nostru și reușim să îl recuperăm, fie cu ajutorul clienților, fie cu ajutorul unei divizii proprii. Paleții îi reparăm, dacă e cazul și îi punem din nou pe piață.
Din păcate, în România, și asta e o țintă, o provocare pentru mediul privat dar și pentru stat, ar trebui să dezvoltăm laboratoare de cercetare a materialelor, sau chai stații pilot. Există un material în lume, pe care noi îl studiem, bazat pe o recuperare 100% a ambalajelor: stone paper. Ce am văzut la materialul ăsta: un material dezvoltat pe baza polimerilor și cu conținut mineral. E mult mai prietenos decât celuloza, care produce o mare cantitate de ape uzate. Produsul acesta, care chiar dacă se bazează pe un polimer, este mult mai prietenos cu mediul, așa că am început să gândim cum facem să recuperăm ce punem în piață.
Am mers în 2 direcții. Am mers într-o stație pilot din Austria unde am propus amestecul unor materii prime, un material pulverulent, împreună cu un polimer. Noi, România, reprezentăm o sursă importantă de gândire. Noi cercetăm, investigăm. Am început proiectul în Austria și oamenii s-au lovit de o problemă: materialul pulverulent se putea măcina, dar polimerul nu se putea amesteca. Au zis: trebuie să ne oprim. Noi am vut ideea să le amestecăm înainte de a le măcina și a funcționat.
Am mers și în Germania, unde am dezvoltat un produs bazat pe polimer în amestec cu un constituent. Testele aproape că eșuaseră. Am cercetat ce caracteristici are polimerul și ce ne trebuie nouă, am ajuns să găsim materialul potrivit cu care am produs ceva cu calități mecanice superiioare celor gândite inițial.
Noi, românii, știm să căutăm. Din păcate avem o susținere destul de mică. Dacă ne interesează ambalajele, să reducem aportul lor în piață, ar trebui să cercetăm, să vedem cum pot fi făcute ambalaje prietenoase cu mediul, să nu impacteze negativ. Noi asta facem, asta urmărim, și veți auzi de noi în următorii ani, de rezultatele noastre. Tare mult mi-aș dori ca și statul să se implice. Noi suntem buni și la dezvoltare, putem face produse cu care sunt sigur că putem uimi chiar la nivelul UE.

Înterbări:

Care sunt ramurile industriale care ar putea beneficia?

Ramura în care activăm noi e cea mai importantă, materiale de construcții. În prețul produselor un cost e reprezentat de ambalaje. Ajungând să recuperăm ambalaje e în beneficiul companiei. Noi, de exemplu, mergem mai departe: da, recuperăm paleți, folie… Dar și produsul în sine, BCA, îl putem recicla. În amestec cu polimeri poți face ambalaj din el.

Alin VIȘAN, Președinte, Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu – ARAM

Suntem la mai puțin de un an distanță de lansarea sistemului de garanție-returnare, un sistem așa cum spunea și dl. ministru, solicitat, cerut de producători. Nu este un sistem impus printr-o directivă, regulament european, este un sistem pe care producătorii și l-au asumat, cu costurile de rigoare, un sistem care va determina o creștere a gradului de colectare și reciclare a ambalajelor, dar care nu va rezolva toate problemele.
Noi ca producător vrem să privim cu optimism acest subiect numai că nu putem să nu vedem ce se întâmplă. În legislație, în anul anterior, bomba cu ceas plantată și care își va vedea efectele din 2024. Nu este un mod în care lucrurile pot avansa într-o direcție bună. Producătorii au obligația de a acoperi costurile, au obligația financiară de a acoperi costurile cu colectarea și reciclarea ambalajelor puse în piață pentru că acestea devin deșeuri și facem asta de mai bine de 20 de ani aproape facem acest lucru prin tarife pe care le plătim colectorilor și reciclatorilor care ăsta este businessul lor. Și vrem să facem asta în continuare, o facem la niște tarife comparativ cu restul Europei aproape duble deja, dar ce vrea ministerul prin această modificare de anul trecut, ca producătorii să mai plătească încă o dată. Pe lângă acest tarif pe care noi îl plătim pentru a asigura colectarea și reciclarea va trebui să mai plătim încă o dată o taxă, o contribuție la Fondul de Mediu în cazul în care colectorii sau reciclatorii nu își fac treaba cum trebuie. Spunem asta cu mâhnire pentru că noi ca și producători nu avem instrumentele pentru a colecta ce fac reciclatorii. Sunt autorități ale statului care autorizează aceste activități și care trebuie să fie totuși responsabile. Până anul trecut era un sistem legislativ foarte corect pus în practică, în care fiecare actor răspundea pentru faptele sale. Producătorul trebuia să plătească această contribuție financiară, colectorii să colecteze, iar reciclatorii să recicleze. Dacă exista o fraudă pe lanț, acel actor care făcea frauda trebuia să răspundă. De anul viitor vom putea vedea taxe impuse de Fondul pentru Mediu tot producătorilor care după ce plătesc o dată această contribuție, acest tarif pentru colectare și reciclare trebuie să mai plătescă încă o dată faptul că cineva pe lanț a comis o fraudă. Sperăm totuși ca în Parlament această modificare va fi regândită și se vor găsi instrumentele pentru a asigura un echilibru, păstrarea acestui lanț valoric corect.
Totuși privim cu optimism pentru că an de an România își realizează țintele de colectare și de reciclare a ambalajelor. Trebuie să spunem că este un efort mare pe are industria corectă de colectare și reciclare funcționează. Sunt sute de mii de tone care se strâng care se reciclează. Ce nu merge totuși și vrem să tragem un semnal de alarmă, nu sunt implementate cum trebuie instrumentele de impunere a colectării selective. Ele există în legislație. De ce nu se strâng mai multe cantități din sistemul municipal? Pentru că aceste instrumente pe care statul le are, autoritățile locale le au ca să poată să implementeze această răspundere de a colecta în mod colectiv nu se folosesc cum trebuie și ajungem cu o rată foarte mică de colectare a deșeurilor de ambalaje și un efort mare al colectorilor din sistemul comercial și industrial.
Aceasta este situația de astăzi. Suntem optimiști că sistemul de garanție-returnare va rezolva într-o măsură, în ce privește deșeurile de ambalaje pentru băuturi această problemă. E vorba de un efort comun al industriei, al comercianților, dar și al consumatorilor care trebui educați și trebui să aibă încredere în acest sistem. Da este un sistem care poate să fie funcțional și în România. Este un sistem simplu, ușor, facil, nu necesită foarte mult efort din partea consumatorului, poate să aducă ambalajele la orice magazin din România și își poate primi garanția pe loc. Avem încredere că această construcție pe care producătorii și-au asumat-o va duce la crearea unui sistem funcțional și în România.
O parte din deșeurile publice provin din ambalaje, ponderea lor nu este foarte mare. Și da, trebuie să facem eforturi să reducem această pondere. Eforturi se fac și la nivel european, este un regulament care se aplică de un an de zile și în România sub formă de lege și care interzice la vânzare anumite produse din plastic. Am căzut de acord că putem înlocui aceste produse cu altele mai sustenabile și încet-încet acestea sunt eliminate din comerț. Ce trebuie să înțelegem însă este că nu poate dispărea peste noapte plasticul sau sticla sau alte elemente de ambalaj care sunt indispensabile activității omului modern. Efortul pe care trebuie să-l facem este de a asigura colectarea și reciclarea lor. Sunt materiale valoroase, sunt materiale care se pot reutiliza în industrie și care își vor atinge scopul de ambalaj și vor permite totuși funcționarea economiei. Nu se poate fără aceste tipuri de ambalaj și vedem că și instrumentele stabilite la nivel european sunt în sensul asigurării unei mai mari circularități a anumitor ambalaje, spre exemplu PET-ul trebuie să ajungă să fie colectat în proporție de 90%, dar nu s-a gândit deocamdată nimeni la interzicerea acestor ambalaje.

Radu MERICA, General manager, RER Group

Cantitativ, nu avem o pondere mare a ambalajelor în cantitatea totală a deșeurilor. Dar, ceste deșeuri din ambalaje deranjează pentru că sunt vizibile, sunt ușoare și le ia vântul și le întinde pe toate câmpurile, le vedem pe toate albiile de râuri și este, puțin, și „isteria” aceasta cu microplasticul ce poluează râurile, pânza freatică ce ajunge în organism etc.

Sursa principală a microplasticului din organism s-a constatat a fi pungile subțiri din polietilenă, care se vând cu mare succes în toate piețele din România. Există distribuitori care în continuare aduc pungile acestea subțiri și le vând la tarabe în piețe. Nu cred că mai sunt stocurile de acum trei ani, ci cred că există o industrie înfloritoare, de care organele statului ar trebui să se ocupe.

Despre Grupul RER – Suntem o firmă de salubritate cu acționariat german și cu o prezență de peste 25 de ani în România, mai ales în vestul țării. Strângem aproximativ un milion de tone de deșeuri pe an, în total, și avem aproape 3.000 de angajați.

Fluxul deșeurilor din municipiul Buzău. Rata de generare a deșeurilor este de aproximativ 400 de kilograme, dacă luăm în considerare populația de aproximativ 100.000 de locuitori. Interesant este faptul că se schimbă puțin compoziția. Atunci când spunem fracție uscată este vorba în primul rând de ambalaje reciclabile pe care le colectam deocamdată în amestec – plastic, metal și hârtie -, care urmează să fie separate la stația de sortare. Sticla este colectată separat, însă intră tot la această fracție uscată.

Deșeurile reziduale au o creștere, la fel și deșeurile biodegradabile. Cele din urmă sunt colectate separat doar la casele individuale. Probabil că, în curând vom începe și la blocuri. La blocuri este marele potențial pentru atingerea obiectivelor de reciclare, întrucât deșeurile biodegradabile reprezintă aproximativ 50% din deșeurile produse de români.

Interesant este că avem foarte puține deșeuri voluminoase, raportat la media UE suntem foarte departe, și există două explicații pentru acest lucru. Prima – funcționează destul de bine sistemul de colectare a DEEE-urilor. Există containere de colectare, cu un sistem de bonusare. A doua explicație este că România are încă o rată de refolosire destul de mare, spre deosebire de alte state UE – un televizor nu se aruncă imediat la gunoi, ci este oferit altcuiva care are nevoie de el. La fel se întâmplă și cu celelalte deșeuri voluminoase – mobilierul și saltelele sunt folosite o perioadă mai îndelungată în România.

În 2022 avem o creștere, astfel încât deșeurile reziduale au ajuns în municipiul Buzău la 52% din total deșeuri, chiar dacă pe total au scăzut cantitățile de deșeuri (…) Trebuie să avem o colectare cât mai mare la sursă și să ajungă cât mai puțin în “pubela neagră”, care este deșeul rezidual.

RER a putut implementa în Buzău cam toate strategiile de colectare separată, a reușit să implementeze proiecte pe termen lung și a reușit să investească într-o stație de sortare. A fost un oraș în care am putut să ne organizăm mai bine și s-a simțit imediat când s-a îmbunătățit colaborarea cu autoritatea locală și când ni s-a permis să trecem al măsuri mai drastice atunci când deșeul nu era separat corect. Agenda politică se mișcă în altă direcție, spre mai multă birocrație, dar nu cred că în acest mod vom îmbunătăți rata de reciclare, ci doar vom alimenta cu cifre anumite birouri și autorități.

Cel mai de succes model de colectare a tipurilor de deșeuri „altele decât cele menajere” este cel din Oradea, pe care l-am copiat din alte țări. Avem niște containere unde oamenii aduc obiectele respective și sistemul a început să funcționeze, cu observația că noi nu suntem o societate de consum care să genereze cantități mari de deșeuri voluminoase.

Se vorbește foarte mult despre ambalaje pentru că acolo sunt bani mulți, dar cantitățile mari la care ar trebui să ne uităm, pe care ar trebui să le reciclăm, sunt biodeșeurile și sunt deșeurile din construcții și demolări. Acolo sunt milioanele de tone din România. Ca să fie aplicată legea compostului în România, ar trebui să existe un standard clar care să spună când acel deșeu este compost. Sunt definiții destul de simple, sunt câțiva parametri, trebuie doar să-i fixeze cineva în România și, atunci, vor veni și investițiile. Azi, nimeni nu investește într-o stație de compost adevărată pentru că riscă să fie penalizat din cauza acestor .

Roxana IONESCU, Partener, Coordonator al Practicii de Dreptul Mediului, NNDKP

Dacă vi se pare că în perioada anterioară a fost o relativă acalmie în domeniul modificărilor legislative din domeniul deșeurilor și autorizațiilor, pregătiți-vă! 2023 și anii următori vor fi sub imperiul unor modificări semnificative a întregului cadru legal. Acestea vin pe mai multe paliere, există o mare presiune pentru schimbare la nivel european, din nou pe 2 planuri.
Pe de-o parte, toată lumea se uită la PNRR și la chestiunile care trebuie făcute pentru a atinge jaloanele stabilite de UE și pentru a profita de finanțarea fenomenală care există din această sursă. Acolo vedem deja în zona gestiunii deșeurilor că anul 2022 s-a definit prin adoptarea strategiei privind economia circulară, acum se lucrează la planul de acțiune.
Acesta trebuie finalizat în T3 al acestui an, sunt foarte multe autorități cu rol în acest plan, iar impactul direct și imediat asupra tuturor actorilor implicați va fi fenomenal. Motiv pentru care trebuie urmărită această activitate. Există în acest moment consultări, dar nu există un proiect închegat care să fie pus în dezbatere publică, sunt multe acțiuni de urmărit.
Vorbind tot de PNRR, au fost publicate, și vor mai urma să fie publicate, ghiduri de finanțare critice, în baza cărora urmează să fie depuse proiecte. Vorbim de sistemul integrat de management al deșeurilor, colectare prin aport voluntar, insule ecologice digitale și, critic din punctul meu de vedere, instalațiile de reciclare.
De ce critic? Pentru toate acele fluxuri dedicate, care sunt reglementate sau urmează să fie reglementate, trebuie să ai instalațiile de reciclare pentru a închide cercul. Asta înseamnă instalații pentru reciclarea bateriilor, acumulatorilor, pentru DE-uri, care să facă față și cantităților rezultate din colectare separată. Evident, există nevoie și de a clarifica cadrul existent. Domnul Merica a menționat partea de compost, unde încă se așteaptă norme metodologice, deșeuri din construcții și demolări, deșeuri biodegradabile. Există obligații și urmează să dovedim atingerea de ținte și flux separat pe deșeuri din textile. Există legislația secundară pentru punerea în aplicare a ordonanței din 2021 privind produse din plastic de unică folosință.
Sunt foarte multe acte normative ce trebuie adoptate. Și astea sunt doar cele de la nivel național, după care ne uităm la nivel european. UE, după cum știm, a făcut prioritate absolută din protecția mediului. Ce înseamnă asta? La nevel european avem deja al doilea plan de acțiune privind economia circulară, adoptat în martie 2020. Avem deja propuneri de regulament privind bateriile sustenabile, norme noi privind transportul de deșeuri, avem chiar o propunere de modificare a Directivei privind ambalajele și deșeurile din ambalaje. Această propunere a fost publicată în noiembrie 2022 și dacă vi se pare că actualul cadru este strict când vine vorba de ținte, vă încurajez să citiți propunerea de directivă ca să vedeți cât de departe vrea să meargă UE în acest domeniu.
Una dintre propuneri este obligativitatea SGR pe anumite tipuri de ambalaje- plastic și metal. Aici, pentru prima dată în viața noastră cred, sunt înainte. Avem un sistem în curs de implementare pentru a dresa acea cerință.
Vorbim inclusiv de reciclare, care vine pachet cu emisiile care sunt generate în procesele de reciclare. Asta înseamnă că trebuie să fi întotdeauna cu un ochi pe ceea ce înseamnă cadrul legal în domeniul specific al deșeurilor, dar celălalt ochi trebuie să fie pe partea de autorizare și de implementare a directivei privind emisiile. Și acolo este o inițiativă de modificare la nivel UE, cu cerințe noi și cu norme foarte stricte de monitorizare a emisiilor.
Deci, o să vină o perioadă foarte aglomerată. Ca lucrurile să fie gestionate în mod util și practic noi credem că este esențial să existe un dialog între autorități, în momentul în care definesc norme, și actorii impactați. Exemplul domnului Vișan legat de modul de modificare legislativă nu ajută. Trebuie să avem un cadru legal clar care să stabilească obligații pentru fiecare actor și mecanisme concrete pentru a asigura respectarea acestor obligații. În toată nebunia asta trebuie să fim atenți și la partea etică. S-a menționat de acces la materiale reciclabile, s-a vorbit despre faptul că producătorii finanțează activitățile de colectare/reciclare și ne uităm la legislație care impune în prezent, și urmează să facă și mai stricte, prevederile privind obligația de a asigura o cantitate minimă de material reciclat în produsul care îl pui pe piață. Dacă adunăm toate aceste elemente într-o schemă logică vedem că din punct de vedere al echității ar trebui să se definească și mecanismele pentru ca acei operatori care duc greul din perspectiva obligațiilor să li se asigure acces la acel material reciclabil. Altfel vom avea o balanță dezechilibrată.
Ca recomandare, urmăriți tot ce înseamnă transparență decizională pentru că va fi o perioadă foarte aglomerată și, dacă nu iei măsuri din timp, va fi foarte greu să modifici ceva.

Întrebări:

Care vor fi ramurile economice care vor avea de făcut cele mai multe investiții în protecția mediului, în afara celor care produc bunuri de larg consum?

Nu cred că vor exista industrii care să nu fie afectate, dar unele vor fi afectate mai mult. În strategia pentru economie circulară deja publicată, concluzia este că cel mai mare potențial din perspectiva economiei circulare o să fie în zona de agricultură, automotive, construcții, bunuri de consum, textile, baterii. Din nou, dacă ne uităm la reciclare, tot ce se modifică din perspectiva cerințelor de mediu o să impacteze. Nu cred că va fi organizație care să nu fie impactată.

SGR, care sunt modificările legislative importante, când vor apărea?

Trebuie adoptată și publicată legislația secundară prevăzută de HG- ordinele privind metodologiile de calcul ale tarifelor, ordin sau HG privind comitetul cu rol de supraveghere în domeniu și, sigur, va urma și un act normativ care să reglementeze obligațiile de raportare. În domeniul SGR cadrul legal e coerent pe ce s-a adoptat până acum, mai trebuie mici ajustări pe partea de implementare, de clarificări. Ministerul lucrează, e deschis la dialog, e exemplu de bună practică.

Doinița MIHAI, Vice President Public Affairs Eastern Europe South Tomra

Legat de conceptul de economia circulară și de viziunea europeană în ceea ce privește conceptul de economie circulară, noi ne raportăm prin prisma entităților, organizațiilor private, dar trebuie să nu scăpăm din vedere un lucru și anume că această viziune europeană are un scop în sine, de a crea condiții similare pentru toți cetățenii europeni. Și toate aceste directive, regulamente, tratate europene care mai apoi trebuie traduse în politici publice locale au un singur scop, de a crea condiții similare pentru toți cetățenii europeni.
Bineînțeles că accesul la material post-consum în cazul nostru, în cazul sistemului de garanție-returnare la ambalajele pentru băuturi, fără suportul consumatorului este aproape imposibil. De aceea, România are flexibilitate să traducă aceste concepte europene numai că s-a demonstrat că este mai economic și mai practic să ne uităm la experiențele celor care au deschis drumul și au testat deja soluțiile, le-au categorisit ca fiind eficient și ineficiente.
Eu aș vrea să mă refer la sistemul de garanție-returnare (SGR). Aș vrea să ne uităm la o hartă dinamică, actualizată a SGR în Europa. Ideea pe care aș dori să o transmit este că lucrurile se întâmplă rapid și simultan. Au fost foarte multe anunțuri de state mari din Europa care se pregătesc de implementarea sistemului până în 2025. Sunt 11 state care până în 2025 au decis fie să implementeze fie să-și extindă programul. Asta înseamnă alte câteva sute de milioane de cetățeni europeni care trebuie să aibă soluții de colectare și de reciclare, ceea ce s-ar putea să ridice provocări statelor care vor urma.
România are avantajul să fi parcurs câțiva pași în fața altor țări și eu sper că va și păstra acest avantaj pentru că există același bazin de soluții și resurse. Nu știu dacă 2025 ni se pare un termen ambițios sau nu, dar din punctul meu de vedere și 2029 este un termen ambițios pentru că implementarea simultană a acestor sisteme în mai multe state poate ridica chiar și probleme logistice.
Din fericire, România a intrat în linie dreaptă cu implementarea și odată cu numirea administratorului de sistem din august anul trecut putem spune că am ajuns în punctu fără întoarcere.
Suntem în linie dreaptă și înțelegem că suntem în linie dreaptă și din întrebările pe care le primim din partea comercianților, reprezentanților primăriilor și a calității acestor întrebări. Au trecut de la eterna întrebare cât costă echipamentul la lucruri de finețe, ce înseamnă impactul SGR pentru magazine, cum își pot îmbunătăți serviciile pentru clienții lor prin soluții digitale, cum pot atrage consumatorii, cum pot convinge consumatorii să returneze aceste ambalaje pentru că obiectivul comun al tuturor participanților la sistem, care ar trebui să optimizeze acest sistem este să-l facă să fie și un sistem economic.
Comercianții sunt preocupați să-și îndeplinească obiectivele legale și sunt preocupați de procesul legislativ. Primim des întrebări în această direcție, dar vor să înțeleagă cum pot face diferența în alegerea soluțiilor.
Am putea împărtăși câteva din acțiunile legate de implementarea SGR în care suntem și noi direct implicați, în principal în organizarea și amenajarea punctelor de returnare de la comerciant, de altfel una dintre cele mai de amploare acțiuni din cadrul implementării SGR pentru că implică un nivel mare de investiții, participarea unui număr foarte mare de comercianți care vor avea obligații în implementarea sistemului, contractarea de lucrări de amenajare și autorizarea, dotarea cu echipamente și sisteme.
O opinie generală este că progresul este extraordinar. Astăzi ordinul punctelor de returnare amenajate în România a trecut de la sute la mii. La finalul anului 2022 soluțiile instalate doar de Tomra în magazinele partenerilor noștri acoperea o capacitate de preluare de peste 30% din obiectivele de colectare ale primului an de funcționare al SGR. Adică exista o infrastructură care putea să capteze până la 1,4 miliarde de unități de ambalaj. Ianuarie a pornit și el în forță și estimăm că în lunile următoare vom dubla această capacitate.
Pentru a deservi toată această rețea de echipamente deja existente și marea lor majoritate funcționale, Tomra s-a pregătit cu un centru logistic și de asamblare, amplasat în București. Am dezvoltat și o echipă de specialiști cu mulți ani de experiență și ei sunt cei care asigură instalările, trainingul, mentenanța rețelei de echipamente la nivel național. Pe lângă suport în organizarea punctelor de returnare, Tomra are capacitatea și cunoștințele de a se implica și în implementarea altor etape din întreg procesul, ca de exemplu dotarea și echiparea centrelor de numărare și sortare, infrastructura IT.
Așa cum spuneam, comercianții medii și mari au acces la informație, au flexibilitate mai mare, dar cu cât ne apropiem de vârful acestei capilarități a infrastructurii de colectare, aceste magazine mici, sunt necesare niște informații suplimentare. Comercianții mici sunt sensibili la investiție. Ei trebuie să știe care sunt specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aceste sisteme ce vor prelua deșeurile. Dacă se permite amestecul de materiale, dacă se sparge sau nu sticla, sunt detalii pe care comercianții le așteaptă, dar ele au o importanță mai mare la cei de la medii spre mici. În funcție de toate aceste informații, de suportul autorităților în obținerea autorizațiilor de mediu care sunt necesare în organizarea punctelor, în funcție de toate aceste detalii, este posibil ca în noiembrie comercianții să se alinieze. Până acum progresul a fost îmbucurător. E nevoie și de ajutor și de suport.

Mario CREȚU, Corporate Affairs Director, Carrefour România

După ce s-au spus atâtea lucruri, și optimiste și pesimiste, o să încerc să fiu destul de realist. Vorbim despre mii de produse, vorbim despre zeci de mii de comercianți, despre mii de Reverse Vending Machines (RVM). Vorbim deja de peste trei ani despre acest SGR, despre faptul că suntem un fel de proiect pilot pentru Europa (în afara Germaniei), cu acest sistem, așadar avem multe provocări.

Cred că termenul de 30 noiembrie anul acesta nu este esențial, esențial este ca sistemul să funcționeze bine și ca tarifele, de administrare și cele stabilite pentru retaileri, să fie bine calculate. De asemenea, este foarte important ca autoritățile să înțeleagă foarte bine acest sistem, pentru că noi, comercianții, având mii și mii de magazine, știm cum este să te autorizezi și să te reautorizezi în România și cred că este un punct de care trebuie să ținem cont.

Faza în care ne aflăm acum este și ea la fel de importantă, trebuie să facem foarte multă conștientizare, pentru ca noi, comercianții mici și mari, să reușim să ne înscriem până la finalul lui februarie în sistem și să fim în stare să introducem niște cifre corecte în sistem, pentru că de aceste cifre va depinde funcționarea sistemului. Populația trebuie să știe că acest sistem urmează să intre în vigoare și că urmează să primească o garanție. Acest lucru este foarte important, pentru că altfel nu vom ajunge să atingem țintele de colectare de care am vorbit.

Este foarte important să fim și puțin îngăduitori cu noi. Știu că avem fiecare agendele noastre de strategie și de business, însă acestea trebuie ancorate în realitate. Spre exemplu, România este proiect pilot pentru compania noastră, Carrefour, care activează pe trei continente, dar nu a mai implementat un astfel de proiect. Pionieratul te pune în dificultate, dar te și pune în poziția de a găsi soluții. Eu cred că vom găsi soluții împreună. Sigur că este primul proiect de parteneriat public – privat care se petrece de 30 de ani în România, despre care se vorbește foarte mult și care, în sfârșit, se va face.

Este un proiect ce nu va rezolva întreaga problemă a deșeurilor, să nu ne așteptăm la acest lucru, și este un proiect ce nu va rezolva problema economiei circulare în România, astfel încât va trebui să-l privim exact așa cum este. Avem nevoie în continuare de autorități și de Ministerul Mediului, pentru că singuri nu vom reuși să atingem țintele de care vorbea domnul ministru și care sunt destul de ambițioase. În același timp, cred că aceste ținte pot fi atinse în următorii ani.

Ionuț GEORGESCU, Founder & CEO, FEPRA

Vă prezint o noutate privind FEPRA, care se va rebrandui în acest an ca FEPRA Waste Division. Noi mergem înainte și ne vom focusa în primul rând pe viitor. Avem în cadrul grupului de firme, așa cum am început acum 10 ani, în 2013, o companie de consultanță și parte de autorizări și tot ce ține de managementul deșeurilor și zona de mediu mai complexă industrială.
Aici ne focusăm pe zona de economie circulară și România face pași importanți în această zonă, în special pe industrie și B2B. De asemenea avem activitatea de preluare de responsabilitate care a apărut în ultimii ani. Activitățile noastre de colectare și trading și, nu în ultimul rând, de reciclare – PET, sticlă, în curând vom adăuga și reciclarea plasticului la nivelul grupului.
Principala legătură pe care o vedem cu SGR va fi pe partea de provider de servicii de reciclare pentru ei, în așa fel încât să poată închide cercul economiei circulare.
Vorbim puțin de viitor. Am să fac o referire la următorii ani, care vor fi destul de grei pentru producători pentru că trebuie să meargă cu 2 manete de viteză. Vor merge cu maneta SGR și, până ce SGR va deveni funcțional, sper să fie și de mâine funcțional, pentru că ne ajută, trebuie să meargă și cu maneta OIREP.
Până la urmă, și SGR, RetuRO, și OIREP-urile sunt 2 instrumente vitale ale responsabilității producătorului. Responsabilitatea producătorului care devine ceva mai complexă decât în ultimii 17 ani. Dacă ne uităm în trecut și învățăm din istorie și dacă ne uităm acum la noul regulament, care va fi o surpriză majoră din punct de vedere legislativ- asta înseamnă că nu va da drept niciunui stat membru să interpreteze în vre-un fel implementarea – responsabilitatea producătorului va deveni extrem de complexă.
Ce am văzut până acum e doar o mică bucățică din vârful icebergului. Noile obligații devin din ce în ce mai clare, mai categorice și mai urmărite direct de Bruxelles. Aici sunt 3 elemente extrem de importante, care vor duce către economie circulară.
Cred că trebuie puțin să ne uităm, să devenim mai profesioniști. Aici e focusul nostru în perioada următoare, trebuie să identificăm soluții pentru producători să devină și eficienți, să devină și sustenabili pe termen lung, să fie și responsabili.
Mă uit în primul rând la producătorii de produse ambalate din România, companii mici și mijlocii românești. Aici trebuie să ne focusăm, să îi ajutăm în următorii ani. De obicei, companiile mari au putința de a trage, ca resurse profesioniste, să se pregătească pentru ce urmează, dar pentru ținte de până la 40% reutilizare, pentru ținte de reducere, de reciclare care pot ajunge la 85%, cred că firmele mici și mijlocii românești trebuie să fie mult mai bine pregătite. Aici ne vom focusa pentru că această implicare financiară a producătorilor va fi din ce în ce mai mult și operațională, nu doar financiară.
Perioada următoare, FEPRA se focusează să presteze servicii cu risc zero pentru producători, deși suntem într-o piață destul de agitată. Trebuie să recunoaștem, există suspiciuni în acest moment că anumite raportări nu sunt reale. Noi considerăm că, până la urmă, OIREP-urile, organisme de implementare a răspunderii extinse a producătorilor, trebuie să fie responsabile 100%, să verifice, să stea pe teren, să stea alături de colectori, de reciclatori. Avem aceste posibilități, să stăm împreună cu industria de reciclare la aceeași masă și să creștem gradul de încredere.
Mă uit cu groază cum presa tot mai spune de diverse descinderi, rapoarte de fraudare, acestea scăzând încrederea în industria de reciclare și management al deșeurilor din România. Acest lucru trebuie să ne îngrijoreze mai mult decât orice. Avem o propunere, o soluție simplă: transparență totală și digitalizare a tot ce înseamnă flux de deșeuri pe zona de ambalaje.
Fără transparență nu vom putea construi ceea ce vorbim. În relațiile B2B stăm bine, în relațiile cu autoritățile publice ar trebui să facem o schimbare majoră. Trebuie să ne trezim, să înțelegem că în anumite județe sunt probleme, iar legea trebuie să prevadă că dacă nu își ating țintele să cedeze sistemul de colectare separată către producători, care pot să se organizeze mult mai bine, așa cum dau dovadă acum în SGR.

Întrebări:

În ce domenii vi se cere consultanță?

Companiile mari, multinaționalele se uită în primul rând la eficiența financiară a sistemului și la transparență. Partea de companii românești abia descoperă această zonă. Încercăm să le arătăm partea pozitivă, partea de avantaje în piață. Aici e oprtunitatea pentru companii mici și mijlocii românești.

Constantin DAMOV, Chairman, Green Group

Un Ferrari e complicat, e foarte greu să-l repari, dar îl repari, înlocuiești o piesă. Complex e ceva la care nu mai știi cum să intervii. Situația de la noi din piață este complexă pentru că ea se adresează economiei. Economia circulară se adresează atât mediului social cât și celui economic, cât și celui politic și se pare că astăzi mai nimeni nu acceptă modelul, toată lumea vorbește, se discută mult în jurul tastaturii și a camerelor, cred că este subiectul despre care s-a scris cel mai mare tonaj de literatură de la începutul secolului XXI fără să avem realități palpabile.
Este o evaluare făcută de Eurostat referitoare la gradul de circularitate la nivel european și el se găsește undeva la 13,4%-13,6%, campioni fiind cei din Olanda, noi fiind cei mai liniari, undeva spre 1%. Eu aș spune că suntem chiar în marja de eroare a metodei de măsurare, deci este clar că în România lucrurile nu au fost tratate foarte serios. Modelul economic trebuie să fie mult mai bine analizat. Economia circulară este undeva chiar deasupra reciclării. Cei trei ”r” ar trebui să fie refuză, repară, reutilizează. Se urmărește în general o recuperare a utilizării produsului și nu o recuperare materială. Spun asta fiind chiar reciclator. Reciclarea este în pericol să fie considerată parte din reciclare s-ar putea să fie în afara economiei circulare. Acolo unde facem downsizing și obținem doar niște lucruri care nu mai putem ulterior să le reciclăm, aia nu mai este economie circulară. Oricum lucrurile se vor adânci și cred că experții vor avea multe lucruri de spus.
Referitor la electronice, se spune că în zona reciclării nu ar fi capacități. Vreau să spun că ele sunt foarte mult coordonate și cu reacția producătorilor. Foarte puțini dintre reciclatori sunt și au fost vizitați, cu toate că economia circulară ca să se închidă trebuie să pună cele două capete la un loc, reciclarea și producătorul, foarte puțini producători s-au interesat să vadă ce se întâmplă până la capăt, foarte puține vizite au fost făcute la reciclatori, ceea ce înseamnă că transmiterea responsabilității este și comodă. Economia circulară ne va pune împreună și cred că cele două capete dacă se vor întâlni, economia circulară va deveni funcțională.
Echipamentele electronice ne înconjoară. Sunt produsele care cresc cu viteza cea mai mare în jurul nostru zilnic. Gadget-urile sunt peste tot și viteza de creștere a deșeurilor de echipamente electronice este mai mare decât cea a ambalajelor, poate de trei ori mai mare.
La nivel mondial sunt 57 de milioane de tone de echipamente electronice puse pe piață și numai 17% sunt tratate și reciclate, restul de 83% nu se știe exact unde se duc și cum sunt tratate.
În Europa se pun pe piață undeva la 12 milioane de tone și 4,7 milioane tone sunt colectate.
În România sunt 300 de mii de tone și când vorbim de capacități am să fac un anunț, compania noastră deschide o a treia fabrică de reciclare electronice, o investiție de 15 milioane de euro, care este deja gata și până la sfârșitul lunii martie la procesa undeva la 45 de mii de frigidere pe lună. În total, Greenweee, compania noastră de reciclare electronice va avea o capacitate de 125 de mii de tone. Împreună cu colegii noștri din reciclarea de echipamente electrice și electronice am putea spune că avem astăzi suficientă capacitate pentru a trata aceste echipamente.
Aici intră chiar și bateriile, bateriile fiind parțial reciclate în România, restul fiind transmis la reciclatori europeni super-specializați.
Aș vrea să spun că reciclarea este importantă, dar nu ne dorim cred o industrie a reciclării ca soluție imediată pentru economia circulară. Potențialul de reprare a echipamentelor electrice și electronice este foarte mare. Eu aș spune că din cele 5-6 mii de tone lunar pe care le primim și ca imagine, 4 hectare de 5-6 metri, 5% până în 10% pot fi refolosite atât ca echipamente reparate în vederea reutilizării cât și ca piese de schimb. Până în 16 ianuarie anul acesta, nu puteam să facem acest lucru, cu toate că împreună cu colegii de la Coaliția pentru Economie Circulară de doi ani și jumătate, împreună și cu producătorii de echipamente electronice din România, am dus discuții lungi cu cei de la Ministerul Mediului și am făcut chiar un standard național elaborat de cei de la Asociația Română pentru Standarde, noi de doi ani și jumătate avem standard pentru reparare în vederea reutilizării, dar nu aveam lege. Iată că avem și legea de câteva zile și sperăm ca această să aducă un aport important la creșterea de soluții de circularitate.
Ne-am dori ca foarte multe IMM-uri în jurul nostru să lucreze împreună cu noi pentru repararea în vedere reutilizării pentru că există o piață socială în România unde aceste echipamente pot fi duse. Primim câte un TIR cu câte 4-5 mii de routere care se schimbă de un distribuitor, ele sunt în stare foarte bună și este păcat să punem ciocanul pe ele să le transformăm în plastic și metal, ele având un potențial de viață mult mai lung. La fel sunt frigiderele, aerele condiționate, echipamentele de IT.
Când spunem piață socială nu ne referim la oamenii fără putere de cumpărare, ci la este o piață socială chiar a instituțiilor de stat. Ne referim la toate instituțiile de stat sub-bugetate. Sunt primării din mediul rural și nu numai, chiar și Primăria București după ce a apărut legea ne-a cerut un număr de echipamente pentru că nu există un buget pentru a satisface necesarul de echipamente electrice și electronice pentru o funcționare bună. Sunt grădinițe, sunt spitale, sunt școli, sunt primării, sunt foarte multe locuri în care aceste echipamente ar putea să-și continue viața.
Un procent de 5%-10% din ce primim noi reparat înseamnă crearea până la 200 de locuri de muncă și undeva la 100 de TIR-uri pe lună pe care le putem trimite în țară.
Avem o sală în care avem aparate de radio și TV din anii ’20, ’30, care sunt aș spune chiar bune pentru muzeu care cu legislația veche trebuiau distruse și obținute doar materialele din ele. Economia circulară este și despre prelungirea duratei de viață și auzului materialelor, nu neaparat transformarea lor în materii prime secundare. Eu sunt optimist că asemenea schimbări, susținute legislativ pot să ducă la multe startup-uri și business-uri noi în economia românească.
Marketingul este motivul care ne oprește. Azi am văzut reclame, cumpărați două bormașini la preț de una. Oare avem nevoie de așa ceva? Nu realizăm că este un consum inutil de materiale și majoritatea acestor cumpărături pe care le facem sunt ocazii, oportunități, suntem victimele unui marketing agresiv.

Te invităm la:

CONFERINȚA LIVE ONLINE

Economia circulară a României:

de la Sistemul de Garanție-Returnare la

reciclarea materialelor din industrie

Joi, 26 ianuarie 2023, orele 15:00 – 18:00

Înregistrează-te gratuit aici

Agenda:

Barna TÁNCZOS, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor
Arno BEHRENS, Senior Environmental Economist, World Bank (intervenție în limba engleză)
Julia LEFERMAN, membru al Directoratului RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A.
Constantin SPÎNU, Director General Cemrom și Director de investiții Soceram
Alin VIȘAN, Președinte, Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu – ARAM
Roxana IONESCU, Partener, Coordonator al Practicii de Dreptul Mediului, NNDKP
Doinița MIHAI, Vice President Public Affairs Eastern Europe South Tomra
Mario CREȚU, Corporate Affairs Director, Carrefour România
Ionuț GEORGESCU, Founder & CEO, FEPRA
Constantin DAMOV, Chairman, Green Group
Radu MERICA, General manager, RER Group

Moderatoare: Teodora MEȚIU, Specialist Comunicare, consilier personal al ministrului și purtător de cuvânt în Ministerul Mediului în perioada 2006 – 2016