Scoţienii votează în 18 septembrie dacă vor să rămână parte a Regatului Unit sau sunt pentru independenţă.
Liderii celor mai importante partide din Regatul Unit au fost în Scoţia pentru a-i convinge pe scoţieni să respingă ideea independenţei şi însăşi regina Elisabeta II le-a atras atenţia locuitorilor Scoţiei referitor la implicaţiile votului lor. Celebrităţi originare din Scoţia s-au implicat în campania pro sau contra separării de Regatul Unit.
Eventuala independenţă a Scoţiei – care ar intra în vigoare în martie 2016 – nu va avea un impact doar asupra Marii Britanii, ci şi a mediului internaţional şi ar putea constitui un precedent pentru situaţii similare.
Apartenenţa Scoţiei la UE sau NATO ar înceta odată cu declararea independenţei. Iar asta ar complica situaţia atât în UE, cât şi în Alianţa Nord-Atlantică.
Scoţia a renunţat la independenţă în 1707
În 1707, prin Actele de Uniune dintre Scoţia şi Anglia, puterile politice au fost transferate Londrei. Motivul a fos asigurarea viitorului Scoţiei, după o criză financiară cauzată de eşecul colonizării Panama.
Până la începutul secolului următor, Scoţia a devenit prosperă şi înfloritoare, iar 100 de ani mai târziu au apărut solicitările ca aceste puteri să fie transferate înapoi Scoţiei.
Fotografia momentului: ce spun sondajele
În timpul week end-ului au fost publicate patru sondaje de opinie, iar trei dintre ele arată un avans al celor care nu vor independenţa Scoţiei. Al patrulea, făcut de ICM Research pentru Sunday Telegraph, arată tabăra „da” la conducere, cu 8 puncte procentuale în faţa celor care nu sunt pentru independenţă: 54% faţă de 46%.
Altfel, cercetările de opinie arată arată o diferenţă ccuprinsă între 6 puncte procentuale şi 1 punct procentual între adepţii ideii unioniste şi susţinătorii independenţei.
O cercetare sociologică publicată la sfârşitul lunii trecute a arătat, pentru prima dată, un avans al adepţilor independenţei, ceea ce a suscitat interesul şi mai crescut nu doar al britanicilor, ci al întregii lumi şi a investitorilor privind votul de peste o săptămână, când se va hotărî dacă 5,3 milioane de scoţieni vor rămâne sau nu parte a Regatului Unit.
Desant politic în Scoţia
Liderii principalelor partide politice britanice, conse5rvatori, laburişti şi liberal-democraţia au făcut săptămâna trecută un desant politic în Scoţia, pentru a pleda cauza unionistă. Chiar dacă nu au făcut campanie împreună, mesajul a fost unul unitar: Scoţia ar trebui să rămână parte a Regatului Unit, pentru binele scoţienilor şi a tuturor britanicilor.
Un ultim exerciţiu de „seducţie politică” îl face luni, în Scoţia, premierul britanic David Cameron, a doua vizită în ultima săptămână.
Regina Elisabeta II a rupt şi ea tăcerea şi i-a îndemnat pe scoţieni „să se gândească foarte bine la viitor”, atunci când vor merge joi la votul pentru declararea independenţei. Chiar dacă reprezentanţii Palatului Buckingham susţin că este o declaraţie neutră, mulţi au interpretat-o ca pe o susţinere a campaniei împotriva independenţei. Declaraţia a fost făcută la finalul slujbei de duminică, Regina aflându-se la Balmoral, reşedinţa ei din Scoţia.
Declaraţiile reginei au fost interpretate diferit de câte ori a vorbit pe această temă şi tocmai de aceea refuzase până acum să se pronunţe în orice fel. De această dată nu a vrut să se pronunţe la fel cum a făcut-o în 1977, când Scoţia şi Ţara Galilor a votat pentru a avea un parlament propriu, într-un proces numit „devoluţion”, o repatriere a puterilor legislative.
Premierul scoţian, Alex Salmond, a interpretat diferit o declaraţie anterioară a monarhului britanic, care spusese că „ar fi mandră” să fie „regina scoţienilor”. Politicianul a interpretat această declaraţie ca pe o susţinere a independenţei Scoţiei.
Pierderea apartenenţei la UE şi la NATO
Dacă scoţienii vor vota „da”, nu numai că vor rupe Marea Britanie, ci vor zgudui cei doi stâlpi ai construcţiei nord-atlantice post-război: UE şi NATO.
Scoţia independentă se va găsi în situaţia de a fi automat în afara celor două alianţe şi să aplice, ca orice altă ţară europeană, pentru a redeveni membru, au avertizat reprezentanţii celor două organizaţii de la Bruxelles.
- Aderarea la UE, un proces lung şi dificil
Reintrarea în UE a Scoţiei ar putea fi un proces lung şi dificil, estimează experţii, iar celelalte state membre nu vor mai fi dispuse să accepte privilegiile de care se bucură acum Marea Britanie: posibilitatea să nu adopte moneda euro şi refuzul de a fi parte a saţiului Schengen.
Sunt avantaje pe care autorităţile de la Edinburgh vor să le păstreze, afirmându-şi totuşi dorinţa de a adera la UE. Însă sunt mai multe probleme: aderare ar putea fi îngreunată de ţări precum Spania şi Belgia, care au pe teritoriul lor solicitări de independenţă, Catalonia, respectiv Flandra, şi pentru care independenţa Scoţiei ar fi un precedent periculos.
În plus, surse parlamentare au declarat pentru Euractiv.com că Parlamentul European, care trebuie să voteze în final aderarea Scoţiei la UE, ar putea bloca această apartenenţă dacă autorităţile scoţiene vor păstrarea avantajelor de care beneficiază Regatul Unit.
Pierderea Scoţiei ar diminua şi influenţa Marii Britanii în UE: acum, alături de Germania şi Franţa, este printre principalele puteri în UE. Fără Scoţia ar cădea pe locul patru, după Italia. Numărul său de europarlamentari s-ar micşora, la fel ca şi ponderea voturilor în Consiliu.
În plus, se pune problema dacă Marea Britanie va mai putea fi a şasea economie mondială şi membră a G8, dar şi dacă şi-ar mai putea păstra locul de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU.
- Scoţia independentă ar complica situaţia în NATO
Liderii militari ai Alianţei Nord-Atlantice sunt preocupaţi de găsirea de alternative după declaraţia liderilor politici scoţieni care au spus că vor o Scoţie fără arme nucleare. Apar astfel provocări strategice şi operaţionale pentru Alianţă: trebuie găsit un nou port pentru cele patru submarine britanice purtătoare de rachete nucleare, staţionate acum în Clyde.
„Asta riscă să submineze apărarea colectivă şi forţa de descurajare a alianţilor NATO”, a avertizat secretarul britanic al Apărării. Este un avertisment voalat dat scoţienilor că unei Scoţii fără arsenaul nuclear i-ar fi mai greu să fie acceptată în NATO.
Vor trebui, de asemenea, găsite noi aranjamente de patrulare pe rutele vitale din Atlanticul de Nord şi Marea Nordului.
Provocările pentru prosperitatea Scoţiei
Economia Scoţiei este perfect integrată cu cea a restului Regatului Unit, după 307 ani de uniune: are aceleaşi instituţii, acelaşi sistem de taxare şi mecanisme de asigurare care sprijină zonele cu probleme şi care se finanţează de la Londra.
Nivelul veniturilor, al şomajului, al productivităţii sau inegalităţii este acelaşi cu media care se găseşte în Anglia, Irlanda de Nord sau Ţara Galilor.
Aurul negru al Scoţiei
Ceea ce diferă faţă de restul Regatului sunt rezervele de petrol ale Scoţiei. Mare parte a campaniei s-a concentrat asupra argumentelor legate de rezervele de gaz şi petrol ale Scoţiei şi cum veniturile de pe urma acestora vor ajuta Scoţia să fie mai prosperă, în condiţiile în care doar Scoţia, nu întregul regat, va beneficia de ele.
Numai că există o întreagă dispută despre cine va beneficia de petrolul Scoţiei în eventualitatea independenţei. Iar răspunsul depinde de cine îl dă: Londra sau Edinburgh.
Dacă trasezi o linie mediană în Marea Nordului, de la graniţă, atunci 90% din venituri ar aparţine Scoţiei. Dacă se fac un calcul privind populaţia, atunci proporţia se reduce la 9%, arată Institutul Naţional pentru Cercetare Economică şi Socială, un think tank de la Londra.
Partidul Naţional Scoţian (SNP) a afirmat mereu că modelul economic al Scoţiei este Norvergia. Cu o populaţie de 5 milione, similară celei a Scoţiei, cu rezerve de hidrocarburi şi cu un fond naţional de pensii de peste 300 de miliarde de lire.
Premierul Alex Samond are ca argument preferat calculul de a obţine 54 de miliarde de lire venituri din taxele pe hidrocarburi în următorii cinci ani, ceea ce ar ajuta o Scoţie independentă să îşi plătească datoria şi să îşi construiască o economie locală solidă.
Pe de altă parte, The economist arată, într-o analiză, că toate calculele economice ale naţionaliştilor scoţieni sunt greşite. Scoţia nu va fi mai bogată, ca stat independent, argumentează publicaţia britanică.
Taxele care se vor încasa în urma exploatării hidrocarburilor din Marea Nordului sunt variabile. În perioada 2008-2009, au adus Scoţiei 11,5 miliarde de lire, în timp ce în perioada 2012-2013 suma s-a ridicat la doar 5,5 miliarde de lire.
Iar dacă statul independent va încerca să instituie un fond pentru a atenua aceste variaţii, va avea mult mai puţini bani de cheltuit în perioada actuală. În plus, rezervele, deşi consistente după cum argumentează naţionaliştii scoţieni, se vor epuiza a un moment dat.
Incertitudini pentru investitori
Investitorii aşteaptă cu interes rezultatul referendumului de joi. Lira s-a devalorizat în raport cu dolarul în ultimele săptămâni. Autorităţăile scoţiene spun că şi-ar dori păstrarea monedei britanice, în timp ce oficialii de la Londra susţin că este exclus să se întâmple asta.
Mai mult companii fac planuri de contingenţă pentru cazul unui vot în favoarea independenţei. Mai multe instituţii financiare au anunţat că intenţionează o mutare a business-ului în sud, în Anglia, dacă Scoţia va deveni independentă.
Royal Bank of Scotland este una dintre ele, la fel ca şi grupul bancar Lloyds. UBS a atras atenţia asupra faptului că există riscul unor retrageri masive din Scoţia.
Giganţii energetici Royal Dutch Shell şi BP au arătat că ar prefera ca Scoţia să rămână parte a Regatului Unit.
