INS a anunțat pentru anul 2014 valoarea definitivă a PIB de 668.143,6 milioane lei în preţuri curente, respectiv un ritm de creştere în termeni reali de 3,1% faţă de anul 2013. Comparat cu varianta semidefinitivă de 667.577,4 milioane lei, creșterea a fost puțin semnificativă ( +0,08%), dar suficientă încât să schimbe valoarea de 3,0% anunțată în urmă cu un an pentru creșterea economică pe 2014.
Astfel, ciclul economic de șapte ani 2008 – 2014 s-a încheiat aproape exact pe zero. După marea performanță de +8,5% din al doilea an de apartenență la UE și manifestarea efectelor crizei economice, au urmat doi ani de scădere, doi ani de stabilizare și au fost necesari alți doi ani pentru a reveni, în termeni reali, la rezultatul PIB din 2008 (vezi tabelul).
Lecțiile :
Datele prezentate sunt un bun prilej pentru a aprecia cu ce ne-am ales după frenezia consumistă din anii 2007-2008, când credeam că România se va duce glonț spre noi culmi de dezvoltare capitalistă. Prima observație este că nivelul de trai avut în vedere atunci, în plină perioadă electorală, nu s-a regăsit în practică.
Media rezultatelor economice a anilor 2009 – 2014 a fost cu peste cinci puncte procentuale sub performanța din 2008 și nici vorbă de creșterile avute în vedere când s-au acordat majorări de pensii și salarii, simultan cu scăderea contribuțiilor de asigurări sociale (sună cunoscut chiar din ce se vehiculează în aceste zile, nu ?).
Pe scurt, cursul de schimb a plecat de la 3,34 lei în 2007 spre 3,68 lei în 2008 și 4,24 lei în 2009 iar datoria publică a urcat brusc de la circa 20% la 40% după acordul cu FMI ( de observat cum , coincidență matematică, cinci ori patru fac 20% din PIB ”lipsă la apel”), pentru a se stabiliza sub pragul de 40% abia după ce am atins nivelul PIB din 2008 în baza căruia s-au oferit megabeneficiile de la finele acelui an.
În plus, de când, de la 0 obligații de plată prin transfer de la alte impozite și taxe decât cele dedicate special asigurărilor sociale ne-am dus spre 4 miliarde de euro pe an gaură la sistemul de pensii pe bază de CAS ( redus pe motiv de diminuare a fiscalității) – gaură pe care trebuie să o acoperim în fiecare an de la bugetul de stat – am lăsat-o mai moale de tot cu construcția de autostrăzi.
Dacă ne uităm pe hartă la lipsa legăturii rapide între Ardeal și Muntenia sau Moldova, poate ar trebui să facem legătura cu ce acest deficit de acoperit an de an numai la pensii – de la 0 la 4 miliarde de euro – și să ne reamintim zicerea cu ”aici sunt banii dumneavoastră”.
De altfel, pentru cele două luni de la finele lui 2009 în care nu mai aveam bani de pensii și am apelat în mod cu totul excepțional la banii aferenți unei tranșe luate de la FMI am plătit dobânzi în ultimii șapte ani și încă mai avem de dat înapoi principalul.
Revenind la forțarea creșterii, s-ar putea ajusta rezultatul de -5,2% medie nivel de trai 2009 – 2014 raportat la anul 2008, la +2,9% în raport cu 2007. Ceea ce ar fi arătat mult mai rezonabil, cu o condiție: să nu vindem pielea ursului din pădure – ca acum, de altfel. Probabil că puteam să ne limităm la creșteri mai mici dar sustenabile de venituri în 2008, la reduceri prudente de fiscalitate și evitam șocurile de tipul celui din 2010 cu tăierea cu 25% a salariilor.
Era mai bine și pentru cursul de schimb, și pentru ratele plătite și pentru devalorizarea proprietăților deținute. Nu ne-am prins atunci, dar măcar am putea învăța din experiență. Din păcate, se pare că avem memoria prea scurtă și, sub impulsul de moment al perioadei electorale, se conturează riscul de a face aceleași greșeli.
În speranța că de data asta va ieși altfel, ne încăpățânăm să facem la fel. Dar, iar asta e vestea proastă, vara e tot ca iarna iar 5 ori 4 tot 20 o să dea. Iar noi deja alocăm aproape 2% din PIB pentru a plăti extravaganțele consumiste de stânga-dreapta din trecut (că de autostrăzi sau infrastructură urbană nu prea poate fi vorba).
Cât despre rambursarea costurilor experimentului întreprins în 2008 cu consecința acordului FMI-UE-BM din 2009, aceasta încă mai durează până în 2023, potrivit graficului de rambursare disponibil pe site-ul Ministerului Finanțelor.
Ei: mai putem băga ceva în consum acum – la fel ca data trecută – cu bătaie pentru 2020 și să lăsăm – tot ca data trecută – nota de plată, de data asta pentru anii 2030 – 2040 ?
Urmărește-ne pe Google News
5 răspunsuri
1.Analiza are nevoie de citeva mici „rectificari”, deoarece perioada pina in 2008 a fost una mixta:acumulare plus consumerista.Pina in 2008 investitiile straine directe erau catre 11 miliarde Euro (in 2006) si catre 14 miliarde (in 2008).
Ele s-au indreptat si catre industrie, Romania avind alaturi de cresterea consumerista si una industriala de 1.5 – 2 la suta anual.
In perioada 2008 – 2015 investitiile industriale au evoluat de la nesemnificative la inexistente.Dezintegrarea industriala – masinile si utilajele nefiind inlocuite sau modernizate iar cresterea industriala inexistenta.Moneda nationala a decazul continuu, locul locurilor de munca satisfacatoare a fost luat de (trei milioane de salariati cu) salariul minim pe economie, care nu puteau sustine prin impozite socialul (cu deficit de 4 miliarde lei) si cu atit mai putin, crearea de infrastructura rutiera.”Cresterea” economica este inexistenta numai din 2009, fiind sustinuta prin indatorare externa.Ceeace numeste PSD triumfalist crestere economica in perioada guvernarii este ceva ce apartine INTREPRINDERILOR STRAINE industriale, de servicii si comerciale, iar nu Romaniei, pe care si-o asuma politrucii nostri de toate culorile politice.Avem crestere economica falsa fiindca nu avem clasa politica NATIONALA pro-activa economic!
2.In Gorj de pilda, supermarketurile straine detin peste 80 la suta din comert, pierzindu-se din aceasta cauza 14.000 de locuri de munca in 2015 – 2016!Aceasta este cresterea reala nationala, iar banii si profitul pleca inafata tarii, salariile fiind de MINIM pe economie!Situatia micului producator de alimente, obiecte de uz gospodaresc ori materiale de constructie si mai ales a comerciantilor din Gorj a devenit catastrofala – locurile de munca fiind transferate in Vest, acolo unde se produc marfurile vindute pe leu-euro in Gorj!Acesta-i de fapt, unicul avantaj al integrarii pentru Gorj, odata cu amenintarea ca UE-FMI a decis inchiderea intreprinderilor nerentabile (aviz mineritului si energiei din Gorj)in 2018!
Integrarea in UE n-a adus Gorjului nici o intreprindere industriala straina, afara de epidemia de supermarketuri straine – urmind a mai fi construit un colos comercial(raportat, evident la dimensiunea orasului/judetului), care va trimite la CAPSUNARIT intreaga clasa mijlocie” din Gorj.Aceasta este una din micile „rectificari” la analiza vietii economice reale din Romania celor 40 de regiuni stagnante sau inapoiate economic, pe care distinsii economisti din institutiile statului, nu-si pot permite sa le prezinte…
3.Probabil ca nu erau nicidecum indicate cresterile „substantiale” de pensii (sociale de la 300 la 350 lei), sau cu 8 la suta ale celor cu sub o mie de lei, fiindca si cu aceasta nemaipomenita crestere, o treime din populatie traieste sub nivelul minim de subzistanta alimentara, medicala si locativa.Asistenta medicala cel putin, s-a PRIVATIZAT in intregime si orice ai nevoie, trebuie platit, n-ai bani…mori cu zile!
4.Cu siguranta ca atentionarile economice sint bine venite – dar Romania nu are prin intelighentia sa economica nici un „Proiect de Tara”, care sa asigure reindustrializarea si crearea masiva de noi locuri de munca – ci doar surogate economice de tipul strategiilor Prezidentiale, Academiei, Strategia pentru Agricultura a fostului Presedinte (care n-a rodit decit seceta in Sud), ori 100 de mii de Euro pentru SRL-uri, 500 de lei pentru patronii de spalatorii, care angajeaza pe un an…
5.Pina la urma, avem un cistig de la integrare: clasa politica si institutiile politice si administrative supreme, au posibilitatea sa nu faca nimic, dar absolut nimic de 26 de ani in economie – preluind cu brio „lectia” strategiilor UE! Pe aceasta o profeseaza la nivel central, de regiune economica, judet, localitate, in locul unei avalanse de proiecte concrete, operationale de dezvoltare economica si a unei cresteri industriale sustinute!
In sfarsit un comentariu al unui om inteligent…felicitari!
De ce , oare, sunt atat de vocali numai adeptii politicii saraciei?
Va recomand sa luati legatura cu un ziar…poate citesca si guvernantii sa vada cat sunt de stupizi si de dusmani ai tarii…
@Caliman Eugen
D-le Caliman, vorbiti, pe buna dreptate de reindustrializare.
Bine, dar cum o putem face, ce poate face concret statul in conditiile economiei capitaliste pentru a reindustrializa Romania?
Sa nu uitam: in perioada de varf a comunismului, cu industria aia mirobolanta, Romania avea export de 10 miliarde de dolari anual. Cu alimente si benzina pe cartela, program de 2 ore la Tv si coada la Dacie de 7 ani.
In timp ce exporturile Romaniei „dezindustrializate” depasesc acum 50 miliarde de dolari anual.
Stimate, d-le Babic – buna intrebare!
1.Industrializarea capitalista are alte reguli si instrumentar de realizare, decit cea comunista – urmarind reconstructia „economica si industriala” a tarii!Obiectivul re-industfrializarii – deoarece despre ea este vorba, se realizeaza prin tehnicile si procedeele tarilor asiatice, modelul fiind Japonia epocii Meiji, care a plecat in aceasta directie, de la un sistem feudal si o economie agrara inapoiata.La fel au realizat industrializarea, „tigrii asiatici”, plecind in anii 60 de la aceeasi economie feudala (intirziata) si agrarara inapoiata!Nu pot confisca spatiul comentatorilor pentru a expune cum arata un astfel proiect de industrializare.Daca totusi doriti, la tel. 0721316019, imi puteti indica un E-mail (personal) pe care sa va comunic cum „arata” un „proiect national de reindustrializare”.
2.Intradevar, exporturile „din Romania” (iar nu romanesti), depasesc 50 de miliarde de dolari anual, dar ele nu apartin intreprinderilor romanesti si nici Romaniei!Lipsita de „economie si industrie nationala”, Romania a devenit o colonie economica a Capitalului Vestic, care plateste cu salariul minim pe economie, 3 milioane de salariati!In lipsa economiei nationale si a industriei, Romania nu poate realiza politici de DEZVOLTARE ECONOMICA, fiindca intreprinderile straine duc politica FIRMELOR MAMA, iar nu pe cea a statului roman.Aceste lucruri nu sint nici macar reprosabile capitalullui strain sau UE, ci Romaniei „politice” si „intelighentiei economice”, care de 26 de ani n-au fost capabile de a construi un proiect national de reindustrializare „capitalista”!
Cu stima,
Corectura de ARITMETICA de baza: Ciclul „de 7 ani” s-a incheiat fie cu +8,5% din 2008 fie cu plusurile din ultimii 3 ani analizati – TOT 8,5% ! ; astfel avem fie 99,99% =(100%+8.5%)*(100%-7.1%)*(100%-0.8%)si raman +8.53% din =(100%+1.1%)*(100%+0.6%)*(100%+3.5%)*(100%+3.1%), fie invers. Poate ati vrut sa spuneti CICLUL DE 6 ANI si atunci era vorba de 2009-2014 (cum ati scris la „medie”.