Relaxat, revigorat și oarecum mirat de calitatea unui ultra all-inclusive bulgăresc, am revenit în țară cu oarece temeri că voi avea nevoie de câteva zile pentru acomodarea cu plaiurile natale. Nu a fost așa. În decurs de 24 de ore, stressul cotidian a revenit scurt, pe sistemul ”ce vrăji a mai făcut banca mea”.
Fire civilizată și inovatoare, am încercat să scot bani de la multimatul unei instituții financiare de mare prestigiu ce operează în România. Am rămas fără card și fără explicații. Ghinion, tot sistemul informatic căzuse iar clienții umblau inutil din sucursală în sucursală. Inutil devenise și telefonul dedicat situațiilor excepționale, dat fiind numărul mare de reclamații și ziua nelucrătoare.
În treacăt fie spus, dacă tot se laudă unii și atrag clienții cu operațiuni non-stop, de ce nu asigură și personal non-stop ? Nedumerirea s-a păstrat și după ce am încercat să fac rost de numerar de la automatul unei alte bănci, rămas în pană de bancnote cu valoare rezonabilă. Chestiunea este că nici măcar cele câteva zeci de hârtii echivalente cu monezile de 2 euro plus ceva nu le-a mai putut gestiona. Drept care am rămas fără vreo câteva sute de lei în cont și mai deloc în buzunar.
Alte telefoane, alte reclamații, alte explicații (afară erau 35 de grade la umbră, mașina parcată, desigur, neregulamentar, polițiștii de la circulație lucrau duminica). După numai o jumătate de oră de parlamentări, mi s-a comunicat că trebuie numărați banii din automatul bancar, făcute verificări pe tranzacțiile din ziua respectivă și ”nu ne sunați că vă sunăm noi, o să vedem unde sunt banii”
Conectat la realitățile unui sistem capitalist performant, am abandonat orice speranță de a mai întreprinde ceva duminica. Luni, alt drum pe alt timp și altă benzină pentru a recupera cardul reținut, alte telefoane pentru a vedea de ce nu primesc nici un semn de la a doua pățanie. Iritată, o duduie mi-a tăiat elanul, comunicându-mi că cinci zile este termenul de soluționare al reclamației și să fiu fericit dacă se rezolvă miercuri sau joi.
Așa s-a și întâmplat, drept care mă simt acum și puțin vinovat că m-am inflamat fără motiv într-o frumoasă zi de vară, chiar la revenirea în țărișoară. Cât despre faptul că nu am avut acces la banii proprii sau despre dobânda rămasă în aer, să zic mersi că nu a fost mai rău. Consumatorul de servicii bancare pare a fi al nimănui, deoarece pentru Protecția Consumatorului” problemele aferente „e complicate” iar cine știe să le descurce nu se bagă.
Mi-am amintit că, anul trecut, într-o altă împrejurare, plătisem suma datorată pe cardul de credit pe la ora 19:30, când am venit tot din concediu, primisem chitanță că operațiunea s-a efectuat pe data respectivă, dar banca a trecut-o în scripte cu o zi mai târziu. Consecința, plata instant de dobânzi pentru depășirea termenului de grație la perioada anterioară și anularea termenului de grație la plățile efectuate în perioada curentă. Transpus în bani, vreo câteva zeci de ”roni”, cum se spune în mod bizar după mai bine de șase ani de la denominarea leului.
Pentru final, în scop de amuzament, vă las să decideți cum trebuie să ne referim la monedele țărilor din regiune, coroane cehești sau câzâki (CZK este prescurtarea internațională, așa cum leul este are simbolul RON), forinți ungurești sau hufi ( de la HUF), zloți polonezi sau pâlni ( de la PLN). Personal, lucrez cu lei și bani, în vacanță am utilizat leva și stotinki (care, incredibil, se dau rest cu obstinație), nu cu bâgâni (BGN).
Un răspuns
„Consumatorul de servicii bancare pare a fi al nimănui, deoarece pentru Protecția Consumatorului” problemele aferente „e complicate” iar cine știe să le descurce nu se bagă.” – adevarat, asta este problema, dar ce putem face
noi „sclavii” acestor institutii? – caci toate bancile care opereaza in romania sunt la fel, indiferent de numele pe care il poarta, chiar as vrea sa stiu ce poate face un om (sau mai multi) ca sa schimbe ceva.