Care ar fi structura economică ideală a României – cea care să-i și asigure și o valoare adăugată corespunzătoare, și care să și mențină un trend favorabil spre viitor?
O analiză a modului în care s-a transformat structura economiei noastre – ca aport al sectoarelor la formarea de PIB – în ultimul deceniu arată inversarea unor trenduri care au decis schimbarea modelului de dezvoltare: de la bazat pe industrie acum 10 ani, la unul bazat pe consum și prezența statului, în prezent. Asta explică și deficitele comerciale severe, și deficitul de cont curent și creșterea greoaie a valorii adăugate.
Deși 2021 a adus o ușoară creștere a ponderii industriei în economia României, de la 20% la 21,1%, în ultimul deceniu, ponderea producției în PIB a consemnat cel mai accelerat declin din rândul tuturor ramurilor economice, de circa 3,2 puncte procentuale în PIB, reiese din calculele Curs De Guvernare, pe baza datelor Institutului Național de Statistică (INS).
Sectorul construcțiilor a pierdut la rândul său teren, ponderea acestuia reducându-se cu aproape două puncte procentuale. Valoarea adăugată brută produsă de acest sector în PIB a scăzut la un nivel minim de 5,2% în 2017, iar de atunci a revenit pe un trend ascendent, stagnând la 6,6% din PIB în 2020 și 2021.
Intermedierile financiare s-au prăbușit în 2021 la un nivel minim istoric, de 1,6% din PIB, la jumătate față de nivelul din urmă cu un deceniu. Cel mai bun an pentru acest sector a fost 2013, când a contribuit cu 3,9% la formarea PIB.
(Citește și: ””Personalitatea economică” a județelor din România – cine și cum își crează partea sa de PIB”)
Agricultura și tranzacțiile imobiliare au rămas, de asemenea, în urmă, creșterile din aceste sectoare nereușind să țină pasul cu ramurile mai active, așa încât ponderile acestora la formarea PIB au scăzut cu 0,4 puncte procentuale, respectiv 0,6 puncte procentuale.
Mai jos, ”fotografiile” la momentele 2012 și 2021, cu un grafic al evoluțiilor principalelor sectoare de-a lungul acestui deceniu:
O evoluție 2012 – 2022: Statul și Comerțul – primele care preiau scăderile din industrie si intermiedieri financiare
Notă: Pe metoda de producție, Produsul Intern Brut se calculează drept sumă între Valoarea Adăugată Brută produsă de principalele ramuri economice și Impozitele nete pe produs. VAB reprezintă suma contribuțiilor agriculturii, industriei, construcțiilor, comerțului, IT&C-ului, intermedierilor financiare, tranzacțiilor imobiliare, activităților profesionale, administrației publice și activităților de spectacole.
Din datele INS reiese că statul a fost cel care a ocupat locul lăsat liber de ramurile economice amintite mai sus. Concret, ponderea administrației publice și apărării, a asigurărilor sociale din sistemul public, a învățământului și a sănătății și asistenței sociale în PIB a urcat cu 4,3 puncte procentuale în ultimul deceniu, la 13,8% din PIB. Statul ocupă astfel al treilea cel mai important rol în economie, după industrie și comerț.
(Citiți și: ”Deficitul comercial a crescut cu peste 44% în S1. Niciun sector nu e pe plus”)
Activitățile profesionale, științifice și tehnice au consemnat a doua cea mai bună evoluție după administrația publică. Această categorie include activitățile juridice și de contabilitate, activitățile de consultanță, arhitectură și inginerie, cercetare-dezvoltare, design, publicitate etc. Ponderea acestora în PIB a crescut cu 2,1 puncte procentuale în ultimul deceniu, la 7,1%, la un pas de tranzacțiile imobiliare pe care le-ar putea devansa în curând.
Alte două ramuri cu evoluții pozitive în ultimii zece ani sunt comerțul, reparațiile auto, transporturile și HoReCa și informațiile și comunicațiile. Comerțul a consemnat o creștere de 1,7 puncte procentuale la formarea PIB-ului, ajungând la 19% în 2021, umăr la umăr cu industria.
IT&C avea anul trecut o pondere de 6,3% din PIB, în creștere cu 1,8 puncte procentuale față de 2012.
***
2 răspunsuri
Si care este directia corecta ?
“Modelul de capitalism” autohton, croit de clasa politica ciocoiasca, s-a dovedit a fi pentru cei care muncesc si traiesc in Romania, o utopie la fel ca si comunismul, deoarece in numele emaniciparii capiatlului productiv (fabricile si uzinele) ce a apartinut unui mod de productie comunist(socialist) si intregului popor a fost privatizat (FRAUDULOS), prin metode necunoscute pincipiilor sau relatiilor de tip “capitalism clasic” . Unele unitati de stat chiar daca au fost rentabile si costituiau obiective strategice pentru siguranta nationala (fabricile de ciment, industria petroliera, energetica,de armament, telefoanele, etc) au fost instrainate la valori mult subevaluate in favoarea unor spagi uriase primite de catre guvernantii si politicienii decidenti ce au avut toate culorile politice si apartin atat stangii cat si dreptei politice, toti au aplicat aceeasi metoda haiducesca de gestionare a BUNURILOR INTREGULUI POPOR.
Relatiile de productie specifice noului mod de de productie postdecembrist (postcomunism) sunt reprezentate doar de sistemul sofisticat al traficului de influienta, santajului si amenitarii.
NUMAI Valorificarea experientei si a potentialului uman inventiv precum si a stiintei sau iscusintei poporului roman in folosul sau, in scopul realizarii progresului national ori a obiectivelor de interes general se poate materializa in actul politic sau al administratiei publice, in reducerea riscurilor economice si ai instabilitatii sociale numai daca exista in evolutia fireasca a societatii romanesti ca piatra de capatai STRATEGII viabile necesare elaborarii de politici publice macro si micro economico-sociale.
– STRATEGIA GLOBALA NATIONALA – reprezintă un ansamblu de, analize, previziuni (prognoze) la nivel „macro-sistem”, decizii şi acţiuni strategice cu privire la; alegerea metodelor si mijloacelor optime utilizate, stabilirea si folosirea judicioasa, oportuna si legitima a resurselor si energiilor interne si externe aflate la dispozitia tarii, in scopul realizarii, in sistem integrat, a obiectivelor nationale ce vizeaza progresul general, pe termen mediu si lung si obţinerea avantajului competitiv potrivit misiunii sale, avand in vedere evolutiile similare pe plan mondial.
– STRATEGIILE SECTORIALE NATIONALE – (din dom. sanatatii, invatamantului,
industriei, agriculturii, protectie sociale, apararii nationale, ordini publice,
justitiei, administratiei publice, etc. ) – reprezintă un ansamblu de analize, previziuni
(prognoze) la nivel „de subsisteme”, decizii şi acţiuni strategice privitoare la domeniile in cauza, referitoare la; dispunerea metodelor si mijloacelor eficiente utilizate, stabilirea folosirii judicioase, oportune si legitime a resurselor alocate, in vederea realizarii obiectivelor tinta la nivel national, specifice, pe termen scurt si mediu tinand cont de obligativitatea corelatiilor sectoriale si respectarii parametrilor cuprinsi in traiectoriile evolutive prevazute in Strategia Globala Nationala.
Numai Strategiile viabile, eloborate cu ingeniozitate vor putea genera Politici Publice sanatoase in baza carora sa fie emise legi pertinente durabile. Altfel societatea romaneasca va fi condusa, asa cum se intampla de 30 de ani, pompieristic din esec in esec pana la stadiul de FALIMENT NATIONAL.