Potrivit datelor Eurostat (furnizate de Cambridge Econometrics), Numărul IMM-urilor din România a fost anul trecut de aproape 530.000 iar numărul de angajați aferent s-a ridicat la 2.676.948 de persoane.
Poonderea IMM-urilor în totalul numărului de întreprinderi și cea a angajaților lor în totalul forței de muncă salariate sunt similare cu media europeană.
În schimb, valoarea adăugată brută realizată la nivelul IMM a reprezentat doar 52,7% din cea obținută la nivelul economiei naționale, semnificativ sub media statelor membre UE, de 58,1%. Altfel spus, productivitatea muncii este mai mică decât cea medie pe economie, ceea ce se regăsește și în alte țări europene, dar diferența este mai mare la noi.
România are ceva mai puține microîntreprinderi decât media statelor UE iar diferența de pondere în ceea ce privește numărul de angajați este și mai pronunțată. De altfel, media de 2,08 salariați pe microîntreprindere, la o calibrare a zonei micro pe intervalul 0-9 salariați, sugerează mai degrabă activități de tip familial decât angajarea altor persoane pe criterii de competență.
În partea de jos a intervalului de calibrare de 10-49 de salariați al întreprinderilor mici se află și media de 18,63 persoane/întreprindere mică. Totuși, de-abia de aici încolo se poate vorbi despre relații de muncă așezate propriu-zis pe baze de concurență și de o influență a condițiilor de pe piața muncii. Interesant este că poziționarea mediei se păstrează și în cazul întreprinderilor mijlocii ( media 100,98 angajați la un interval de 50 – 249 salariați).
Cam două treimi din salariații români lucrează în IMM-uri, ceea ce constituie un argument suficient pentru a acorda o atenție sporit acestui segment al mediului de afaceri. Mai ales dată fiind rămânerea inerentă în urmă, în privința productivității muncii. De remarcat, totuși, că treimea de salariați rămasă în întreprinderile mari contribuie cu aproape jumătate din valoarea adăugată brută din economie.
Remarcabilă este contribuția aproape egală pe fiecare dintre cele trei tipuri de microîntreprinderi, micro, mici și medii la rezultatele din economie. Cu observația că România are o particularitate interesantă. Și anume, întreprinderile medii au importanță ceva mai pronunțată decât pe ansamblul UE, în timp ce întreprinderile micro au într-o anumită măsură un rol fiscal pentru cei implicați și mai puțin de creare de valoare adăugată brută (14,4% la noi, comparativ cu 21,2% din total la nivelul UE).
Evident, ar trebui luate măsuri diferențiate pentru întreprinderile micro și stimulată angajarea a mai mulți salariați. În același timp, ar fi utilă recunoașterea aportul mai mare al întreprinderilor de mărime medie și acordarea de stimulente pentru crearea de locuri de muncă suplimentare la întreprinderile mici.
O altă caracteristică definitorie pentru România o constituie distribuția sectorială. Astfel, ponderea IMM-urilor care activează în sectorul comercial este de 42% din numărul total de IMM-uri, mult peste media de 30% înregistrată la nivel european. Restul IMM-urilor sunt repartizate între servicii (34%), construcții (13%) și de-abia la urmă industria prelucrătoare (10%).
În fine, întreprinderile care activează în sectoare considerate esențiale pentru restabilirea competitivității, precum producția de înaltă tehnologie și cele care operează în sectoarele bazate pe utilizarea intensivă a cunoașterii, se află la cota de 23%, onorabilă, dar sub media UE de 26%.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Pentru ca numarul IMM-urilor angrenate in productie industriala sa creasca, este nevoie de reindustrializarea tarii.
Altfel, IMM-urile nu au cu cine sa se articuleze tehnologic si sa coopereze pentru o productie industriala.
Esecul nostru industrial, este urmat de cel al IMM-urilor, pentru care comertul si serviciile au ajuns un domeniu de activitate mult prea „aglomerat”, pentru a fi asteptata cresterea numarului acestora.