Ședința de joi a Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE) se anunță una dificilă, având în vedere că evoluțiile economice din zona euro schimbă datele de implementare a planului de ”normalizare a politicii monetare” (revenirea la dobânzi pozitive fără a afecta creșterea PIB-ului sau a creditării). BCE are totuși mai multe ”arme” în arsenalul său, în situația în care problemele din zona euro se vor adânci, notează presa internațională.
De anul trecut, semnalele BCE în ceea ce privește nivelul dobânzilor au indicat o menținere a acestora neschimbate cel puțin până la sfârșitul verii. Piețe financiare anticipează că o eventuală majorare nu va avea loc înainte de primăvara lui 2020.
Totodată, planul BCE de normalizare a politicii monetare a fost complicat de evoluția economiei zonei euro, afectată de războiul comercial dintre SUA și China, dar și perspectiva unui Brexit fără acord.
Programul masiv de achiziție de bonduri suverane, cunoscut drept relaxare cantitativă a fost încheiat în decembrie, însă BCE continuă să reinvestească titlurile ce ajung la scadență.
Deciziile din acest ale Consiliului sunt totodată complicate de faptul că instituția trece printr-o schimbare de gardă care se va încheia în octombrie, odată cu încheierea mandatului președintelui Mario Draghi.
Scenarii
Datele de până acum ar putea forța instituția să își reducă joi estimarea de creștere economică și prognoza de inflație, notează Bloomberg. Având în vedere că o reluare a achizițiilor de active (relaxare cantitativă) pare improbabilă, economiștii au identificat o serie de alte soluții mai creative, la care ar putea apela BCE.
Dobânzile negative la depozite au devenit o provocare pentru bănci, deoarece acestea nu le pot transmite mai departe deponenților, fiind descrise de industria financiară drept o ”taxă pe bănci”. BCE ar putea majora dobânda la depozite de la -0.4% pe an la zero, cu promisiunea de a menține acest nivel pentru 18 luni, este de părere Louis Harreau, strateg la credit Agricole.
O astfel de decizie ar ajuta băncile și ar menține politica monetară relaxată. Erik Nielson, economist la UniCredit este de părere că banca centrală ar trebui să renunțe la toate dobânzile negative sau să excepteze toate depozitele, cu excepția celor mari, de această penalizare.
Cea mai mare miză
Reînnoirea liniilor de finanțare pe termen lung de 700 de miliarde de euro acordate băncilor va fi un subiect intens dezbătut la ședința de joi a Consiliului BCE. Surse apropiate conducerii băncii susțin că acestea reprezintă cel mai probabil scenariu ce urmează a fi analizat.
Actualele împrumuturi, lansate în 2014 și 2016, vor ajunge la scadență anul viitor, iar o nouă rundă de finanțare ieftină pentru bănci ar putea reduce presiunile.
Nu toată lumea pare însă interesantă de o astfel de facilitate. Gonzalo Gotazar, economistul șef al CaixaBank, a precizat luna trecută că băncile nu au nevoie de împrumuturi subvenționate de BCE. Creditorii spanioli au fost printre cei mai mari beneficiari ai acestor finanțări, după cei italieni. Pe de altă parte, băncile italiene au nevoie de aceste facilități.
Totuși, decizia BCE nu poate fi luată având în vedere exclusiv situația creditorilor din peninsulă, așa încât o eventuală reluare a acestor împrumuturi trebuie să se bazeze pe considerații mai ample legate de politica monetară din zona euro.
În acest context, condițiile de acordare vor fi esențiale. Dacă acestea sunt foarte stricte, băncile bine capitalizate ar putea alege să nu opteze pentru aceste facilități.
Societe Generale a vehiculat ideea că BCE ar putea alege să sprijine creditarea imobiliară, un scenariu cu care Olanda, unde prețurile imobiliare au crescut într-un ritm alarmant, ar putea să nu fie de acord.
Dacă orice altceva dă greș, BCE ar putea putea să înceapă să cumpere active riscante pentru a preveni o nouă criză, crede Thomas Mayer, de la institutul de cercetare Flossbach von Storch, fost economist șef al Deutsche Bank.
Momentan, aceasta pare varianta ”nucleară”.
