Guvernarea în roz. Paradoxul cifrelor frumoase pe trimestrul 1: premianţi la tăiat cheltuieli, codaşi la profit

Sub acoperirea „fumigenei” venite de la Bruxelles, referitoare la calitatea datelor statistice furnizate de România şi relativ uşor de demontat tehnic, Ministerul Finanţelor a dat publicităţii un bilanţ festivist al execuţiei bugetare pe primul trimestru din 2011. În realitate, lucrurile stau foarte ciudat.

Aparent, totul este „de bine”. Deficitul trimestrului se situează la doar un procent din PIB (ţinta este de 4,4% din PIB, pentru tot anul 2011), veniturile bugetare au crescut cu mai bine de 10% faţă de aceeaşi perioadă din 2010, cheltuielile cu salariile bugetarilor şi cu subvenţiile au scăzut substanţial (-20,6% şi, respectiv, -16,5% ) etc.

Ce stă dincolo de deficitele mici şi tăierile de cheltuieli

La o examinare mai atentă, lucrurile încep să scârţâie. În pofida relansării economice vehiculate de autorităţi, încasările din impozitul pe profit s-au diminuat cu 13,3% şi au ajuns să reprezinte mai puţin de jumătate din impozitul pe salarii şi venit.

Foarte interesant este că, în timp ce impozitul pe salarii şi venit a SCĂZUT cu 4,5%, încasările din contribuţiile de asigurări sociale au CRESCUT cu 2,5%. Ceea ce este greu de crezut, în afara cazului diminuării considerabile a veniturilor declarate la Fisc, altele decât salarii.

Tot pe partea de venituri, se bate monedă pe creşterea TVA şi a accizelor, fără a se compara corect datele, adică după ajustarea cu majorarea considerabilă a TVA la 1 iulie 2010 şi umflarea accizelor după programul convenit generos cu UE. Ce importanţă are ?

Are: de la mijlocul acestui an, sporurile artificiale date de creşterea nivelului taxelor indirecte vor dispărea şi vom rămâne doar cu posibilitatea de a urmări corect mărfurile impozitate.

(Citeşte AICI şi ce performante economice româneşti au uimit Eurostatul)

Alte „particularităţi” :

– Scăderea cu 489 milioane lei a cheltuielilor cu asistenţa socială a fost anulată de majorarea cu 585 milioane lei a dobânzilor plătite la datoriile contractate de stat. Din cauză că ne-am bucurat pe moment de banii aruncaţi în consum pe considerente electorale, acum strângem cureaua pe termen lung ( atenţie, plata dobânzilor nu înseamnă plata datoriei, aceasta curge în continuare şi generează alte dobânzi).

– Deficitul bugetului general consolidat din trimestrul unu 2010 a fost de 8.422 milioane lei. Practic (8.476 milioane lei), situaţia ar fi rămas aceeaşi, dacă nu s-ar fi întârziat crâncen plata sumelor cuvenite autorităţilor locale, cu aproape 3.000 milioane lei. De parcă acestea nu ar fi avut nevoie urgentă de bani, pentru a reuşi să angajeze investiţii absolut necesare. Pe care riscă să le piardă şi să nu le facă până la finele anului, dacă tergiversează licitaţiile.

Cu toate acestea, transferurile de la bugetul de stat sunt făcute după reguli greu de înţeles:

– La bugetul pentru şomaj, statul a colectat 310 milioane lei şi a cheltuit 741 milioane lei. Surpriză, transferurile care ar fi trebuit să suplimenteze fondurile pentru a ajunge banii necesari plăţii ajutoarelor de şomaj, au fost de 711 milioane lei (!!), de unde a rezultat un EXCEDENT contabil al bugetului pentru şomaj la finele lunii martie de 410 milioane lei. Mai mare decât toate încasările, ceea ce este o adevărată performanţă la nivel mondial.

– În schimb, la bugetul de sănătate, aflat în gravă suferinţă şi cu închideri de spitale, transferurile de la bugetul de stat au fost de doar 248 milioane lei, ceea ce a lăsat pentru data de 31 martie 2011 un deficit de 572 milioane lei.

(Citeşte AICI şi: Eurostat revizuieşte în cădere deficitul României, dar ne suspecteză de date incorecte)

Aşa încât, până la rezervele Eurostat, avem probleme mult mai serioase, cu alocarea banilor publici. Care ne afectează direct unde doare mai tare, la politica socială pe timp de criză şi la sănătate.