În avanpremierea deschiderii, duminică în Egipt, a ediției din acest an a Conferinței ONU pentru Schimbările Climatice (COP27), SUA au lansat ideea că ar fi gata să accepte, în alianță cu UE, să plătească daune țărilor afectate schimbările climatice, printr-un fond special. Dar numai dacă ar plăti și China.
Anul trecut SUA au respins ideea, și din cauza condițiilor puse de chinezi. SUA au rezistat invitației de a se alătura inițiativei „Pierderi și Daune” (Loss and Damage), care prevede despăgubiri pentru fenomenele extreme provocate de schimbările climatice în țările sărace.
Acum, însă, SUA își propune să mai pună o presiune asupra Chinei: să consimtă că este o țară dezvoltată. Și că nu se mai încadrează în categoria celor în curs de dezvoltare, potrivit Politico.
Inițiativa „Pierderi și Daune” invocă responsabilitatea morală a țărilor industrializate care de aproape două secole au fost sursele cele mai importante de poluare. SUA, UE și Marea Britanie sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din excesul de CO2 din atmosferă, potrivit Our World Data, citată de Politico.
Recentele inundații catastrofale din Pakistan și multe alte evenimente extreme fac loc inițiaivei „Pierderi și Daune” pe agenda COP27, care se deschide în stațiunea egipteană Sharm El-Sheikh. Mai precis: suferința țărilor sărace și în curs de dezvoltare de pe urma dezastrelor cauzate de schimbările climatice și de creșterea temperaturii.
Răsturnarea tendințelor globale
Chestiunea „Pierderi și Daune” era deja una dintre cele mai controversate subiecte de negocieri legate de măsurile pe care țările lumii trebuie să le ia ca să reducă încălzirea globală, înainte ca acesta să ducă la catastrofe ireversibile.
Până acum, se punea problema ca SUA și națiunile industrializate ale Europei să trimită bani țărilor celor mai puțin dezvoltate, care au suferit de pe urma inundațiilor, valuri de căldură, secete, creșterea mării și alte dezastre, agravate de schimbarea climei.
Statele puțin dezvoltate au contribuit puțin la criză, dar țări cu economii considerate încă emergente, precum China și-au sporit substanțial „contribuția” la 12,7% din creșterea emisiilor.
China a devansat SUA care nu mai este poluatorul nr. 1 al lumii. Emisiile de carbon ale Chinei sunt acum mai mult decât duble decât ale SUA, potrivit Politico.
Și tendința în SUA și Europa este de scădere, dar este de creștere în China.
Trimisul special al SUA John Kerry a spus-o explicit: China ar trebui să contribuie cu propriile fonduri la această cauză, „mai ales dacă ei cred că vor continua să continue în următorii 30 de ani cu creșterea emisiilor lor”.
Marile jocuri climatice
SUA și China au avut o comunicare regulată cu privire la politica climatică, până când Beijingul a oprit această colaborare în august, ca o mustrare diplomatică pentru vizita președintelui Camerei Nancy Pelosi în Taiwan.
Acum, efortul lui John Kerry de a atrage China în problema „Pierderil și Daune” complică relația tensionată dintre SUA și China și provoacă dificultăți pentru discuțiile viitoare.
Miezul dilemei este că „umanitatea nu ar putea rezolva provocarea climatică dacă cei mai mari emițători nici măcar nu pot vorbi între ei”, a declarat Li Shuo, consilier pentru politici globale la Greenpeace Asia de Est.
(Citește și: „Omenirea va trece prin evenimente meteo extreme fără precedent – raport ONU asupra schimbărilor climatice”)
Președintele chinez Xi Jinping a subliniat în mod constant doctrina Națiunilor Unite conform căreia țările bogate și cele sărace suportă sarcini diferite pentru schimbările climatice. Cu toate acestea, SUA susțin că China nu mai este în aceeași ligă cu țările în curs de dezvoltare.
„În ritmul în care mergem, câteva țări au capacitatea de a eclipsa recordul nostru istoric” de emisii de la mijlocul secolului al XIX-lea, a spus Kerry. „Deci da, am ars cărbune și am făcut asta. Dar ghici cine a mai ars cărbune? Fiecare dintre aceste țări ar arde cărbune de 70 de ani. Sunt absolviți?”
Ce vor, în fond SUA? Observatorii discuțiilor asupra climei, și profesor de afaceri internaționale, se întreabă dacă
Nu cumva, tactica SUA este concepută pentru a crea o hiatus între China și țările în curs de dezvoltare, care negociază adesea ca un bloc și iau o poziţie controversată împotriva ţărilor industrializate?, se întreabă observatorii, cum ar fi Michael Oppenheimer, climatolog la Universitatea Princeton.
„Să spargă un pic acest bloc este ceva ce SUA ar considera o lovitură diplomatică”, crede Michael Oppenheimer.
UE își susține aliatul: „La Sharm (El-Sheikh, stațiunea unde se vor derula lucările COP27, timp de 13 zile) ne propunem o întâlnire a inteligențelor și voință politică. Pentru a răspunde nevoilor foarte diverse ale țărilor vulnerabile în ceea ce privește răspunsul la pierderi și daune, vor fi necesare aranjamente financiare care să implice întreaga comunitate internațională”, a declarat un oficial UE.
Ce va face China?
Să îți propui să faci din China un donator global este „o țintă prostească”, crede Michai Robertson, negociator din Antigua și Barmuda, care reprezintă o alianță de 36 de mici state insulare. „Să nu fie o perdea fumigenă” – noua insistență a SUA, se teme Michai Robertson,
Blocul său de mici țări insulare mici dorește ca discuțiile în Egipt să se concentreze pe înființarea unui nou fond global pentru a aborda daunele provocate de schimbările climatice. Vede retorica SUA privind finanțarea daunelor climatice doar cu „optimism prudent”.
La ediția de anul trecut a Conferinței (COP26, de la Glasgow, Scoția), China a susținut abia în al 11-lea ceas crearea fond specific, în condiții care au fost rapid respinse de SUA și UE.
Înalți oficiali ai administrației Biden au declarat într-un apel recent că propunerea include finanțare doar din țările dezvoltate și a ignorat limbajul Acordului climatic de la Paris din 2015, care protejează țările bogate de răspunderea legală pentru daunele cauzate de emisiile lor trecute.
***
