Recent, Senatul a aprobat un proiect de Lege (PLX 178/2021) privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, proiect de lege care de fapt este transpunerea în legislația noastră a Directivei 2019/633 cu același obiect de reglementare.
Nu numai în România există îngrijorarea că marile lanțuri de magazine ar impune producătorilor sau importatorilor (adică furnizorilor lor) condiții prea oneroase, atât în ceea ce privește termenele de plată, cât și serviciile pe care supermarcheturile le impun furnizorilor lor.
Fiind vorba de o Directivă, nu se aplică automat precum Regulamentele, ci trebuie o lege de implementare, lege care însă nu este obligatoriu să fie identică cu Directiva (uneori nici nu este posibil, textul Directivei dând diverse opțiuni din care trebuie aleasă una). Și de aici încep problemele…
Fiind vorba de un subiect « juicy » pentru populism, inevitabil că în procesul de implementare apar excese, că – deh!, noi suntem români și ne-am săturat de asuprirea multinaționalelor ce dețin supermarcheturile, că noi nu prea avem așa ceva.
Sunt mai multe derapaje în PLX 178, deja aprobat de Senat și trimis la Camera Deputaților, camera decizională. Atrag acum atenția doar asupra a trei dintre ele în speranța că cineva citește, întelege și previne adoptarea unei legi care, în forma trecută de Senat face mult mai mult rău decat bine atât consumatorilor români, cât și – mai ales producătorilor români. Fac mult rău și supermarcheturilor, dar experiențele recente (să nu uităm și de modificările aduse în 2016 Legii 321!) ne-au arătat că ele au resurse să găsească soluții.
Interdicție pentru comerciant care vinde sub prețul de achiziție produse agricole/alimentare
Păi și cum facem cu produsele alimentare care se apropie de expirarea termenului de valabilitate? Nu reducem prețul, expiră și le aruncăm? Și cu risipa alimentară cum rămâne? Ca să nu mai vorbim de costurile cu gestionarea deșeurilor provenite din alimente… Preferăm să risipim alimente împiedicând supermarchetul să reducă prețul suficient de mult pentru a realiza o vânzare accelerată? Privăm consumatorul român cu resurse financiare reduse de avea acces la alimente pe care altfel poate nu și le-ar permite?
Nu cred că asta au vrut unor inițiatorii…
Interdicție pentru comerciant de a practica scheme de formare a prețului la raft, diferențiat pentru produse agricole/alimentare
Ce au vrut să spună cu prevederea asta, care – la fel ca și cea dinainte, nu apare deloc în Directivă?
Nu știu dacă înteleg, dar formarea prețului de vânzare ține de mai mulți factori, care la rețelele mari de retail pot diferi de la o locație la altă locație.
Una e să ai un magazin la sat, și alta să ai unul în centrul unui oraș mare, unde chiriile sunt mai mari, chiar și salariile oamenilor sunt mai mari decât în zonele mai sărace de la sat sau din orașele mici.
Ce vor oare inițiatorii, să nu permită lanțurilor de retail să își adapteze prețurile în funcție de locație? Oare ei inteleg că obligă ca prețul la raft în Cuca Măcăii să fie egal cu cel din Dorobanți? Sigur că nu prețul din Dorobanți se va alinia cu cel din Cuca Măcaii, ci invers, ceea ce din nou inseamnă că uneori legiuitorul lovește chiar în interesul celor pe care vor să îi protejeze (în cazul acesta, consumatorul final din Cuca Măcăii).
Nici de data asta nu cred că asta și-au dorit inițiatorii…
Valoarea serviciilor prestate de lanțul de retail furnizorului nu poate depăși 5% din valoarea contractului principal
Am lăsat la urmă această prevedere pentru că o consider – de departe, cea mai periculoasă din PLX 178. Despre ce servicii vorbim? În principal, vorbim de serviciile de promovare a unor produse vândute în magazine, magazine care vând și tot felul de alte produse similare. Serviciile de promovare costă însă semnificativ mai mult de cei 5% prevăzuți în lege…
Cred oare inițiatorii că lanțurile de retail sunt organizații de susținere a producătorilor sau importatorilor locali? Cred oare că vor accepta să își bage banii lor în promovare, fără să își poată recupera integral costurile (+profit, că de asta bagi bani într-un business)? Nu o vor face! Mai ales că au la îndemână o soluție ce deja pare să capete o dimensiune din ce in ce mai mare: vor umple rafturile cu branduri proprii, branduri pe care le vor promova în dauna brandurilor celorlalți furnizori.
Să nu își închipuie cineva că lanțurile de retail își vor face și fabrici de iaurt, branză, mezeluri, sau chiar făină sau zahăr…
Nu, vor produce produsele vândute sub branduri proprii la producătorii care nu vor mai avea unde să își vândă propriile branduri în lipsa unor servicii de promovare corespunzătoare. Cum își vor selecta fabricile în care își vor produce brandurile proprii? Evident, nefiind vorba de produse sofisticate, vor alege pe cel care îi oferă prețul cel mai mic – mai ales că și cantitățile comandate vor fi semnificative.
Iar aici, din păcate, producătorii români pur și simplu nu pot face față concurenților lor din Polonia, Ungaria, unde producătorii sunt mai degrabă ultra-specializați, nu generaliști precum imensa majoritate a producătorilor români. Specializarea deja existentă acolo, plus o birocrație mult mai eficientă în sprijinul producătorilor locali, plus finanțări mai ieftine, plus altele asemenea vor duce inevitabil la scăderea ponderii brandurilor locale pe rafturile retailerilor din România.
(Citiți și: ”VIDEO #CovidAgri: Relația retaileri – producători locali. Organizarea în cooperative, costul birocrației, reacția consumatorilor”)
By the way, își poate explica cineva de ce în 2016 – imediat după ce prin modificările la Legea 321 prin care unii parlamentarii au «protejat» producătorii români de alimente proaspete au intrat în vigoare, importurile de astfel de produse au crescut cu vreo 400 milioane euro? Cam asta se întâmplă de fiecare dată când politicienii se apucă de protejat…
Oare asta să fi vrut inițiatorii? Să închidă fabrici în România, să creștem dependența de importuri? Să mute valoarea adaugată în afara României?
Sunt convins că nu asta au vrut. Dar asta le-a ieșit, absurditățile astea tocmai au fost votate în Senat! Sper ca în Camera deputaților să fie un pic mai atenți…
*
Gabriel Biriș este avocat specializat în legislație fiscală, partener fondator al casei de avocatură ”Biriș-Goran”
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Stimate D-le Biris,
Scriu acest comentariu, dealtfel foarte tarziu, pentru ca abia acum am aflat de aceasta propunere legislativa. Oricum proiectul asteapta sa intre in dezbatere la CD, aceasta fiind camera decizionala. Incercand sa aflu cat mai multe opinii despre acest proiect legislativ am dat si peste articolul Dvs. MA UMFLA RASUL!!! Dar si plansul si revolta! Chiar doriti sa-l copiati pe Dragos Patraru de la „Starea natiei”? Mai bine de atat nu puteti? Tendentios ati ales cateva articole, pe care le-ati facut praf crezand ca sunteti „funny”. Mai mult de atat, duceti cititorul intr-o directie gresita deturnand sensul catre intelegerea corecta a textului. Cum? Hai sa vedem:
De la Dvs citire – „Interdicție pentru comerciant de a practica scheme de formare a prețului la raft, diferențiat pentru produse agricole/alimentare” si comentariul “Oare ei inteleg că obligă ca prețul la raft în Cuca Măcăii să fie egal cu cel din Dorobanți?” , facand apologia cumparatorului sarac de la Cuca Macaii (original exemplu, n-am ce spune!!!)
LOL, ca sa zic asa! In primul rand ca textul complet de lege adoptat de Senat este urmatorul: g)se interzice cumparatorului să practice scheme de formare a prețului afișat la raft, diferențiat pentru produse agricole și/sau alimentare similare prevăzute în anexa la prezenta lege, indiferent de proveniență și/sau furnizor;
Evident ca o jumate de text are alt sens!!! Vreti sa ma pierd in derizoriu sa va explic ca textul se refera la schema de formare a pretului de raft la doua produse similare,concurente, in acelasi magazin si nu la formarea pretului la raft a unui produs, in doua magazine din acelasi lant? Nu stiu daca va bateti joc de cititorii Dvs sau chiar nu ati inteles textul (inca oscilez intre 50/50%). Mai departe:
“Valoarea serviciilor prestate de lanțul de retail furnizorului nu poate depăși 5% din valoarea contractului principal”
Aici incepeti sa-l plangeti pe saracul hypermarket, pe vai mama lui, ca nu-si scoate banii cheltuiti pentru promovarea brandurilor altora, ca o sa vada ei producatorii cum nu o sa vanda nimic iar toate marile magazine vor vinde doar propriile branduri (cum dealtfel fac acum, in mare masura, LIDL si PENNY doar pentru ca asa au inteles sa se pozitioneze pe piata si nu pentru ca vor sa pedepseasca furnizorii)
Iar mi-e lehamite dar daca tot am inceput, voi si continua!! Asadar, legiuitorul doreste sa schimbe paradigma actuala: facturarea in pret de lista urmata de “facturi off invoice” sesizand faptul ca prin facturi de risturn, remiza, si reduceri comerciale (declarate ca plati care au legatura cu actul commercial, in sine – sic!!)se scurg toate taxele si comisioanele de listare, promovare, plasare, deschidere de magazine noi, carduri de fidelitate, reviste, et, etc tocmai acele plati considerate “practice comerciale neloiale” pentru care au fost initiate legi precum celebra 321 sau chiar acest proiect. Revenind, impunand acest prag de 5% practic obliga cumparatorul sa accepte risturnul (red comerciala) in factura de marfa, reducand astfel pretul de facturare. Nu se pierde nimic, doar se muta discounturile percepute de comparator din Off in On-invoice. Va disparea notiunea de pret de lista, fiecare retailer negociindu-si pretul de achizitie.
ABIA ACUM INCEPE DANSUL, D-LE BIRIS! PENTRU CA RETAILERII NU VOR STI CU CAT CUMPARA CEILALTI SI VOR FI NEVOITI SA-SI CONSTRUIASCA PRETUL LA RAFT FARA SA AIBA UN REPER DE PRET. ABIA ATUNCI CONCURENTA INTRE RETAILERI VA FI REALA SI PRETURILE VOR SCADEA LA RAFT (sa ma explic mai bine, pentru cititori – in acest moment toti retailerii cumpara in pret de lista, vind produsele la raft cu mici diferente +/- , pastrand pentru ei discounturile contractuale venite ulterior sub forma de risturna, remiza, etc. Este ca o intelegere tacita, pe orizontala, intre retaileri pe acelasi segment, hypermarket de exemplu, pentru ca se agata de “pretul de lista”).
Al treilea “derapaj” la care atrageti atentia:
Interdicție pentru comerciant care vinde sub prețul de achiziție produse agricole/alimentare
Si comentariul – “Păi și cum facem cu produsele alimentare care se apropie de expirarea termenului de valabilitate? Nu reducem prețul, expiră și le aruncăm? Și cu risipa alimentară cum rămâne?”
Alta jumatate de adevar (ca doar sunteti consecvent, asa cum ii sta bine unui profesionist!!!) pentru ca textul integral, adoptat de Senat este urmatorul:
Este interzis cumparatorului “să pună în vânzare produse agricole și/sau alimentare la un preț mai mic decât prețul de achiziție al acestora, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare”
Stiti ce spune aceasta ordonanta la Art 17? Ia uitati – Este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 16 lit. a) -c), e) -i). Acestea sunt: a) vânzări de lichidare; c) vânzări efectuate în structuri de vânzare denumite magazin de fabrică sau depozit de fabrică; c; e) vânzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut şi este evident că produsele respective nu mai pot fi vândute în condiţii comerciale normale; i) vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror preţuri de reaprovizionare s-au diminuat.
Cu siguranta produsele aflate in perioada de expirare pot fi incadrate la punctul a.
Apropo de 321 – chiar credeti ca aceasta lege au stopat practicile marilor retailer de percepere de taxe si comisioane? Asa o sa se intample si cu acest proeict de lege. Am vazut amendamentele introduse de Deputatul Daniel Gheba de la Comisia pentru agricultura, silvicultura si industria alimentara si AMRCR. Daca trec, din lege nu ne mai sperie decat numele!
Cu tot respectul!