vineri

20 mai, 2022

Gabriel Biriș / Un joc de glezne: RO E-Factura

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

4 mai, 2022

Știm ce e „jocul de glezne”: te faci că alergi, dar în realitate doar te faci, nu alergi. Stai pe loc.

Cam așa e și cu sistemul RO E-Factura, sistem anunțat cu surle și trâmbițe de Ministerul Finanțelor (MF)/ANAF ca soluție – „minune” de reducere a GAP-ului de TVA, la fel cum e și cu celălalt sistem – AMEF…

Explic, în cele ce urmează, de ce spun asta.

Ce trebuia să fie E-Factura?


E-Factura trebuia să fie o aplicație administrată de ANAF, din care să se emită toate facturile în B2B și B2G, aplicație ce ar fi permis ANAF să facă analize de risc în timp real, astfel încât să poată identifica zonele de risc de frauda și să poată lua operativ măsuri de combatere, inclusiv prin direcționarea operativă a echipelor de control.

Astfel de sisteme sunt de mult operative în țări din UE precum Portugalia, Estonia, Finlanda, Slovacia, Italia, dar și din afara UE  (Ucraina, Moldova, Armenia, Rusia, etc.) și au adus atât o creștere semnificativă a veniturilor din TVA (și reducerea GAP-ului), dar și la reducerea costurilor de administrare pentru administrațiile fiscale și a costurilor de conformare pentru contribuabili.

Sistemul permite implementarea de soluții de AI pentru analiza Big Data colectate prin intermediul E-Factura și, așa cum spuneam și mai sus, luarea de decizii operative și eficiente atât pentru combaterea fraudei de TVA (și nu numai) în B2B sau B2G și pentru scăderea nivelului de neconformare în cazul B2C.

Pot susține că știu ce trebuia să fie E Factura dintr-un motiv simplu: demararea acestui proiect a fost făcută de mine, pe 1 august 2016, atunci când, din poziția de secretar de stat în Ministerul Finanțelor am cerut ministrului de finanțe aprobarea demarării procesului de redactare și modificare a legislației, pentru a permite implementarea acestui proiect, folosind modelul portughez.

Ce este acum RO E-Factura ?


În niciun caz ceea ce trebuia să fie, adică ce propuneam în urmă cu aproape 6 ani…

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 120/07.10.2021, a fost introdus sistemul RO E‑Factura, dar:

  1. Doar pentru tranzacțiile B2G, adică pentru contractele de achiziții publice ;
  2. Factura nu trebuie emisă din sistemul administrat de MF/ANAF, ci din sistemul informatic propriu al contribuabilului, trimisă ANAF pentru validare, ANAF re-trimițând factura validată către contribuabil, acesta din urmă putând trimite factura către autoritatea contractantă după primirea validării.

Ulterior, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/18.12.2021, sfera de aplicare a fost extinsă începând cu 1 iulie și în B2B pentru comercianții de produse considerate de risc și opțional pentru restul. Lista produselor considerate de risc a fost aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 12/10.01.2022 și este destul de largă, incluzând legume fructe, produse minerale (nisipuri, ape minerale), construcții noi, îmbrăcăminte sau încălțăminte.

Practic, prin limitarea folosirii RO E-Factura la tranzacțiile B2G și la cele cu produse considerate de risc, statul își limitează posibilitatea de a administra unitar TVA, nu va putea face analize de risc folosind metode moderne de tipul AI decât limitat, sectorial. Singurul rezultat cert va fi creșterea costurilor de conformare pentru contribuabilii care comercializează produsele considerate de ANAF ca fiind de risc.

(Citiți și:Gabriel Biriș / Pe unde se fură TVA-ul. O explicație pe cifre”)

Dau aici un exemplu al lipsei de coerență (și, deci, de eficiență) a măsurii : livrarea de clădiri noi. Care este riscul aici, considerând și că livrarea de construcții noi este, în general, supusă taxării inverse? Riscul major în domeniul construcțiilor este frauda carusel pe lanțul de comercializare al materialelor de construcții (așa cum am văzut deja în trecut !), nicidecum la vânzarea clădirilor ! Or, materialele de construcții nu sunt în lista produselor de risc, deci sistemul nu trebuie folosit…

Pot da și alte exemple, dar cred că acesta e suficient pentru a înțelege de ce, pentru a fi eficient E-Factura trebuia pur și simplu generalizat ! Așa cum e acum, doar încurcă… Nici nu vreau să mă gândesc cum va funcționa daca mă duc la un cash & Carry să cumpăr rechizite și apă minerala pentru birou… Îmi va emite două facturi, una pentru apă minerală (valabilă doar după validare) și alta pentru rechizite? Să mai spunem și că, la apa minerală TVA e 9%, deci riscul e mai mic, iar la rechizite 19%, deci riscul statului, în caz că furnizorul furnizorului de rechizite a furat TVA, e mai mare. 

Cam așa arată coerența „luptei” cu frauda de TVA… Joc de glezne

Ca să înțelegem de ce insist pe chestiunea „jocului de glezne”, haideți să ne uităm un pic și la B2C, adică la retail și la – deja celebrele – AMEF (case de marcat cu memorie digitală și modul de comunicație a datelor către ANAF).

Câteva vorbe și despre AMEF

Ele au fost introduse prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 91/23.12.2014 (OUG 91), ar fi trebuit să înceapă a fi implementate din aprilie 2016, dar implementarea a tot fost amânată din motive care au ținut pur și simplu de tergiversările venite din interiorul ANAF, acesta nefurnizând informațiile de care era nevoie pentru a finaliza normele de aplicare. În plus, tot din zona ANAF au venit și tentative de a sabota implementarea sistemului prin introducerea unor cerințe (de genul: AMEF trebuie să furnizeze și informații referitoare la cardul cu care se face plata), care ar fi complicat tehnic atât de mult sistemul, încât îl făceau imposibil de implementat.  De unde știu asta? Simplu, în acea perioadă am fost secretar de stat și departamentul pe care îl coordonam (legislație fiscală) trebuia să redacteze normele, în baza informațiilor ce trebuiau scoase cu forcepsul de la ANAF… Cu greu – și numai după implicarea directă a noului președinte ANAF – lucrurile  au fost deblocate, dar numai pentru ca, ulterior, să se blocheze din nou pentru încă vreo 2 ani, așa că AMEF au fost implementate de abia în 2018, când comercianții au fost obligați să se doteze cu noi case de marcat, capabile să trimită datele cu privire la vânzări în timp real către MF (pentru că, între timp Centrul de Calcul al ANAF a fost mutat la MF, unde s-a creat CNIF).

Ce a făcut în tot acest timp MF? Credeți că s-a pregătit pentru a procesa datele primite de la comercianți?

Nope!

Din 2018 până la sfârșitul lui 2021 (3 ani !!!), MF nu și-a dezvoltat sistemele care să îi permită recepționarea datelor ce puteau fi transmise, deci și-a obligat contribuabilii să achiziționeze niște echipamente (pentru care a dat și deduceri !), absolut degeaba… Timp în care GAP-ul de TVA a rămas, cum altfel, constant în jurul a 34% din taxa teoretic calculabilă, de departe cea mai mare din UE, unde GAP-ul e în medie 10% (cu tot cu aportul nostru în stricarea acestei medii!).

De abia la sfârșitul lui 2021 MF a reușit să se conecteze la cele aproape 600.000 de AMEF cumpărate cu ani buni în urmă de către contribuabili.

Credeți însă că fac ceva cu aceste date ? Nope! 

Pentru că nu și-au dezvoltat nici până acum capacități de analiza de risc, doar le stochează… Practic, colectează și stochează degeaba, pentru că oricum toate datele erau incluse în D394, depusă lunar de către companii, scopul introducerii AMEF fiind tocmai acela de a permite ca analizele de risc să se poată face cât mai mult posibil în timp real, pentru a îmbunătăți capacitatea de reacție rapidă.

Să mai spunem și că, încă de la început, sistemul introdus era deja depășit tehnic, fiind larg disponibile în piață sisteme de emitere a bonurilor fiscale din aplicații gestionate de ANAF, de pe orice dispozitiv inteligent (telefon, laptop, desktop, etc.), fără a fi nevoie de achiziționarea unei case de marcat speciale. Astfel de sisteme fuseseră deja implementate în țări precum Croația, Portugalia, Cehia (plus multe altele), dar la noi nu s-a dorit asta… La vremea respectivă am analizat posibilitatea introducerii unui upgrade la OUG 91, dar asta ar fi însemnat ca întreg procesul să fie întârziat cu cel puțin 6 luni și am preferat să fac push pe finalizarea normelor, să avem măcar ceva funcțional, urmând a vedea ce se poate face pe partea de upgrade, ulterior…

Ulterior însă nimeni nu a mai vorbit de upgrade (normal de altfel în condițiile în care nici azi sistemul ăla învechit nu este funcțional)… În plus, RO E-Factura urmează modelul AMEF. Deci, nici vorbă să se poată integra AMEF cu E-Factura, atât pentru a reduce frauda cât si pentru a reduce cheltuielile de conformare pentru contribuabili ! Sper că se înțelege că, un sistem integrat ar putea fi ușor folosit pentru a elimina toate declarațiile de TVA și a permite transmiterea în mod direct a deciziilor de impunere, chestiune care nu e deloc SF, se întâmplă deja în multe jurisdicții…

Deci:

  • AMEF degeaba;
  • RO E-Factura degeaba.

Concluzia este cât se poate de clară: oamenii ăștia pur și simplu nu vor să se reducă GAP-ul de TVA ! Fac însă un joc de glezne necesar pentru a ne arăta cât de ocupați sunt ei cu reducerea GAP-ului și creșterea veniturilor la buget… Sper că se înțelege asta și în CSAT !

ps. Am folosit pentru prima dată sintagma „joc de glezne” in 2010, cu referire la OUG 54/2010 privind unele măsuri privind combaterea evaziunii fiscale, ordonanță prin care arhanghelii luptei cu evaziunea, au inființat ROI, scoțând practic toate firmele românești din UE, au introdus perioada de opoziție la transferul părților sociale, complicând la extrem viața antreprenorilor onești, dar asigurându-se că hoții pot evita ușor măsurile impuse atunci, măsuri care au rămas însă mulți ani în vigoare, fiind cu greu eliminate ulterior (2016, 2020).

Niciuna din măsurile alea nu a ajutat la reducerea GAP-ului de TVA, la fel cum nici abuzurile din 2015 ale ANAF (D088, anularea de coduri de TVA, refuzul de a deduce TVA pe motiv ca furnizorul furnizorului ar fi făcut fraude și blocarea accesului la justiție pentru mii de companii locale prin plângeri penale, inchiderea de magazine pentru ceva mărunțiș) nu au scazut GAP-ul sub 34%, deși intre timp TVA a fost scăzut la 19% (de la 24%), sau chiar la 9% (alimente, băuturi nealcoolice) sau chiar la 5% pentru hoteluri și restaurante, timp în care conducerea ANAF a făcut tot ce a putut să saboteze proiecte importante de modernizare a ANAF, precum RAMP, AMEF și – mai nou, EFactura.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

***

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Andrew Kenningham (foto), economist-şef pentru Europa la Capital Economics, explică într-un interviu pentru CursdeGuvernare cum va reseta războiul obiectivele şi strategiile de dezvoltare pe care UE le bătuse...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: