fbpx

Analiză

Strategia de administrare a datoriei publice în perioada 2021-2023: Ținte, măsuri, riscuri

Statul plănuiește să se folosească toate tipurile de instrumente financiare pentru a-și asigura finanțarea datoriei publice, însă vizează să se împrumute preponderent în lei, cu… Mai mult

04.05.2021

La obiect

România, țara din UE cu cei mai puțini ziariști. (Oare de ce?)

România este țara membră UE cu cea mai mică pondere a ziariștilor în totalul populației ocupate, potrivit datelor publicate de Eurostat, la (foarte) mare distanță… Mai mult

04.05.2021

Analiză

Cum a fost scăzut cu 25% deficitul bugetar pe T1, față de cel din T1-2020. Observații

Bugetul general consolidat a consemnat după primul trimestru al anului în curs un deficit de circa 14,6 miliarde lei, echivalent cu circa 1,3% din noul… Mai mult

03.05.2021

La obiect

Stadiul negocierilor PNRR. România rămâne cu alocarea inițială, de 29,2 miliarde de euro. Persistă ”diferențe de opinie” pe cel puțin 4 domenii

Premierul și ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene vor merge la Bruxelles pe data de 10 mai pentru a negocia lista finală a proiectelor cuprinse în… Mai mult

29.04.2021

Gabriel Biriș / Schema excepțiilor de la contribuțiile sociale. Cum putem să le scădem

de Gabriel Biris 29.10.2013

Am încercat să răspund la această întrebare în urmă cu câteva săptămâni, invitat fiind la o conferință a oamenilor de afaceri români. Ținând cont de importanța veniturilor din contribuțiile sociale obligatorii (principala sursă de venit la bugetul consolidat, înaintea chiar și a TVA), întrebarea nu poate căpăta un răspuns simplist.

Trebuie mai întâi să înțelegem ce avem noi în prezent, ce nu funcționează și de ce. Mai apoi, putem discuta și despre cât de mult pot scădea contribuțiile sociale.

Să începem, deci, cu ce avem.

În opinia mea, actualul sistem de contribuții sociale obligatorii este, poate, cel mai bun exemplu legat de felul în care să ne furăm singuri căciula.
Caracteristicile principale ale sistemului actual sunt:

  • Contribuții foarte mari pentru contractele de muncă.
    Angajatul plătește în total 16,5% din salariul brut (fără niciun fel de deduceri), iar angajatorul încă cel puțin 28% din fondul de salarii brute. Baza de calcul este plafonată, practic, doar la CAS angajat (10,5%), dar la un nivel mult prea ridicat pentru a putea fi eficient (5 salarii medii, adică lei). Restul contribuțiilor sunt neplafonate.
    Mai mult, principiul contributivității este grav încălcat, angajatorul putând plăti contribuții pentru care angajații nu primesc puncte de pensie;

  • Contribuții sociale mult mai mici, sau chiar zero pentru alte tipuri de venit.
    Practic, pentru fiecare tip de venit avem obligații fiscale diferite, sarcina fiscală depinzând în principal de CUM câștigăm, și nu de CÂT câștigăm.

O astfel de abordare este tipică pentru mentalitățile noastre politice, și nu numai… Din păcate, corupția acționează în ambele direcții: politicienii devin corupți prin modul în care au acces la puterea de a cheltui sau aloca banul public, “elitele” sunt corupte prin privilegii acordate de către politicieni – privilegii traduse fie prin contracte publice, fie prin “excepții”

S-au creat nenumărate căi de ocolire a sarcinii uriașe stabilite pentru “prostime”. Unele dintre aceste căi au fost închise, pentru că s-a abuzat prea mult de ele – așa cum a fost cazul cu microîntreprinderile. Altele au fost îngreunate, odată cu introducerea definiției pentru activitățile dependente. “Baza” impozabilă se tot “lărgește”, dar veniturile continuă să scadă. E clar, ceva este putred.

(Citiți și: ”Bani pentru trecut, nu pentru viitor. Asigurările sociale vor înghiți deficitul bugetar total”)

Am avut curiozitatea să fac o schemă logică de funcționare a actualului sistem de contribuții sociale obligatorii. Vedeți în imaginea de mai jos mai jos cât de complicat este. Cu roșu, am figurat calea ce trebuie evitată: munca. Nu glumesc deloc atunci când atrag atenția să nu vorbim despre muncă, că nu e bine văzută… Trebuie să zicem că prestăm, managerizăm, consultăm, creăm etc – nu că muncim, că devine extrem de scump!

(CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE)

Nu mă apuc să explic această schemă, scopul pentru care am făcut-o este altul: să arăt cât de complicat este acum sistemul.

Nu are cum să funcționeze corect, iar acest lucru se vede de la distanță : număr mic de contracte de muncă, procent uriaș de contracte de muncă cu salarii sub minimul pe economie (13% la iunie 2012) sau egale cu minimul pe economie (încă 11% la iunie 2012, deci 24% din totalul salariilor sunt mai mici sau egale cu minimul pe economie) și un număr infim de contracte de muncă peste 9.000 de lei (1,5%).

Evaziunea din munca la negru ajunge la peste 30 miliarde de lei, conform Consiliului Fiscal. Costurile de administrare ale sistemului sunt extrem de mari, atât pentru stat, cât și pentru contribuabil. Complexitatea reglementărilor creează riscuri de retratare pentru contribuabil. Cu alte cuvinte, cu un astfel de sistem nu avem cum să vorbim de reducerea contribuțiilor sociale – ar fi chiar un act iresponsabil, pentru că nu ar face decât să mărească un deficit care este și așa din ce în ce mai greu de finanțat.

Reducerea contribuțiilor sociale este posibilă doar prin reformarea din temelii a acestei enormități. Putem să o facem? Eu știu că DA.

Pentru aceasta trebuie, însă, să agreăm câteva lucruri:

  • Sarcina fiscală (incluzând aici contribuțiile sociale obligatorii) trebuie să depindă exclusiv de mărimea venitului, nu și de tipul venitului;

  • Solidaritatea. Sistemul contribuțiilor sociale este dependent acum de acest principiu (pensii – solidaritatea între generații; sănătate – solidaritate între cei cu venituri mici și cei cu venituri mari).
    Dacă agreăm că acest principiu nu poate fi abandonat, atunci trebuie să acceptăm că vom calcula în continuare aceste contribuții ca procent din venituri.
    Trebuie, însă, să agreăm și că excepțiile trebuie să dispară, altfel creăm frustrare : unii trebuie să suporte greul și pentru ca alții să își păstreze privilegiul de a nu fi solidari;

  • Rezonabilitatea. Nu este deloc rezonabil să ne gândim că oamenii vor și pot să contribuie nelimitat. Acesta este motivul pentru care trebuie să admitem că baza de calcul a tuturor contribuțiilor sociale trebuie plafonată la un nivel rezonabil, cât mai redus.

În plus,  îmi doresc și ca legislația să fie cât mai simplă și ușor de înțeles, chiar dacă din consultanță îmi câștig onorariile. Știu, însă, că am mult mai mult de câștigat din consultanță cu privire la investiții, dezvoltare – decât cu privire la modul în care clientul să trateze tot felul de situații și probleme de conformare cu legea. Ca să nu mai vorbesc și de litigiile generate de această legislație.

Un sistem reformat ar putea avea o logică mult mai simplă de funcționare, așa cum poate fi văzut și în schema de mai jos:

Această schemă poate fi explicată :

  • Dacă venitul este dintr-o activitate dependentă la funcția de bază: angajatorul reține și plătește contribuțiile datorate. Contribuția va fi calculată conform formulei:

CS = p%*max [VB – DP, P], unde:

p – procentul contribuțiilor (cumulate);

VB – venitul brut;

DP – deducerea personală (acum, între 250 și 650 lei, în funcție de numărul persoanelor în întreținere și venituri de până la 1.000 lei, scăzând liniar spre zero la venituri de peste 3.000 lei);

P – plafonul, baza maximă de calcul a contribuțiilor.

  • Dacă venitul brut este mai mare decât plafonul, STOP! Înseamnă că respectivul cetățean și-a îndeplinit sarcina;

  • Dacă venitul brut este mai mic decât plafonul, trebuie să vedem dacă persoana respectivă mai obține alte venituri. Dacă nu, atunci – STOP! Nu avem ce regulariza. Dacă da, atunci regularizăm, în limita plafonului. O logică similară a mai funcționat în 2000, când s-a introdus impozitul pe venitul global;

  • Dacă venitul nu este din activități dependente, atunci contribuabilul trebuie să declare venitul estimat și să facă plăți anticipate, în limita plafonului. Despre ce venituri vorbim aici? Răspunsul este simplu: despre toate! Pentru a obține, însă, același rezultat ca și în cazul activităților dependente, procentul trebuie să fie mai mic, pentru că baza e mai mare;

  • Dacă venitul estimat este mai mare decât plafonul, STOP! La fel ca și mai înainte, nu avem ce regulariza;

  • Dacă este mai mic, regularizăm.

E Logic? Simplu? Posibil? Da.
Rezolvă principalele probleme, în special la extreme? Da, pentru că reduce semnificativ sarcina fiscală în cazul salariilor mici (prin reducerea semnificativă a bazei), acolo unde este cea mai mare parte a muncii la negru, dar și pentru că face acceptabilă sarcina fiscală în cazul veniturilor mari (prin plafonarea bazei de calcul). Beneficiază toți? Da, mai puțin cei care au acum privilegiul de a nu plăti deloc.

Odată ce am stabilit că avem o logică funcțională, putem discuta și de cote, și de plafon. Am făcut și câteva calcule, calcule pe care le pot explica :

  • O reducere agresivă de cote (30% pentru veniturile din activități dependente – 10% angajat, 20% angajator; 25% pentru restul), dar un plafon relativ mare (4 salarii medii) ar crea o “pagubă” de puțin sub 5 miliarde de lei. Mare, dar dacă o comparăm cu costul evaziunii din munca la negru, este de 6 ori mai mic – deci șansele ca deficitul să fie recuperat rapid sunt foarte mari;

  • O reducere ceva mai prudentă de cote (40% pentru veniturile din activități dependente – 15% angajat, 25% angajator; 32% pentru restul), dar un plafon mai mic (3 salarii medii) ar aduce în plus 2,2 miliarde de lei.

Să facem un exercițiu de gândire și să ne închipuim cum ar arata sistemul nostru fiscal dacă ar funcționa pe logica de mai sus.

Atenție, însă: excepțiile acționează acum și ca supape. Fără ele, oala poate exploda. Eliminarea excepțiilor fără a face sistemul rezonabil, va duce inexorabil la blocarea completă a sistemului fiscal! Nu putem, deci, vorbi de lărgirea bazei fara să reducem sarcina fiscală.

Există soluții, aceasta sau altele, dar trebuie să le discutăm și analizăm serios, nu să ne gândim cum se mai poate cârpi, cum mai putem “stoarce” ceva bănuți la buget.

Și se mai poate discuta despre holdinguri, taxare inversă, reforma impozitului pe clădiri sau a celui pe autoturisme, precum și altele asemenea…

***

(Gabriel Biriș este avocat specializat în legislație fiscală, vicepreședinte al Partidului Forța Civică)

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 29.10.2013

11 comentarii

  1. DanSu
    29.10.2013, 12:42 pm

    Buna ziua.
    Mai trebuie facut ceva, obligatoriu pentru transparentizarea sistemului si intrarea in logica economica: venitul naste datorii:
    Disparitia contributiei angajatorului – cu reglementarea corespunzatoare a brutului – astfel ca netul sa ramana constant. Toata sarcina fiscala e a angajatului (veniturile lui nasc datoriile).
    Altfel, cotele angajatorului ar duce la nefunctionarea logicii prezentate. Plafonul e o caracteristica a beneficiarului de venituri(angajatul). Cum s-ar putea stabili un plafon pe contributiile angajatorului? Pe ce baza? Numarul de angajati, brut mediu, etc… Totul ar duce la o necorelare intre venitul angajatului si plafon.
    Un beneficiu colateral – ar putea fi incetarea minciunii cu taxele scazute si pretul mic al fortei de munca de la noi. Minciuna care ne este servita de peste 20 de ani.

  2. casandra
    29.10.2013, 12:53 pm

    În principiu, absolut de acord. Rămân de clarificat câteva chestiuni particulare în funcţie de sursa venitului.
    Pentru venituri din activitate (contract de muncă, PFA, etc), schema dumneavoastră chiar merge.
    Pentru venituri din dobânzi, din dividente, din activităţi ocazionale sau sezoniere este necesară o rafinare a metodei. Nu putem imagina plata anticipată a cotnribuţiilor raportate la plafon şi regularizarea ulterioară pentru dobânzi cuvenite unor depozite de 1000 lei!
    Dar da, calea este aceea a globalizării veniturilor şi achitării ueni contribuţii generale. Cu grija suplimentară de a reduce riscul dispariţiei totale a contractelor de muncă în favoarea altor tipuri de contracte.

  3. Adrian
    30.10.2013, 12:44 am

    Unele din axiomele pe care se bazeaza acest articol sunt false: sarcina fiscala si solidaritatea.

    Sarcina fiscala. Nimeni nu e mai cetatean decat altul si costurile statului nu sunt dependente de veniturile cetateanului. Asta inseamna ca datoria cetateanului catre stat nu este dependenta de venituri. Un somer sau un aurolac este la fel de cetatean ca si un milionar, in euro sau in lei vechi.

    Solidaritatea nu exista, ea este denumirea frumoasa data unui proces de impozitare cu forta sau talharie de stat. Drept pentru care reactia de autoaparare este de a ascunde venituri si de a cauta portite de scapare de impozitare.

    Restul este derizoriu, din pacate. Comunism cu blana de iepure flamand.

  4. Biris
    30.10.2013, 7:49 am

    DanSu, Casandra – multumesc pentru comentarii.

    Dansu – m-am gandit si eu la aceasta problema, am discutat-o si cu “factori de raspundere”, in 2010. Am ajuns insa la concluzia ca este foarte dificil de controlat procesul de majorare a salariilor si atunci am mers pe variant expusa mai sus. Exista rscul ca unii angajatori sa abuzeze… Era cat pe ce ca propunerea de mai sus sa isi gaseasca drum catre Monitor – din pacate insa nu a fost sa fie. Plafonarea la angajator este foarte simplu de facut: nu trebuie sa faci referire in lege la fondul de salarii, ci lasi aceeasi baza de calcul ca si la angajat. Pana la urma, calculatorul face ce ii spunem noi sa faca:-)

    Casandra – excelent comentariul dvs re venituri ocazionale. Sub o anumita valoare costurile de administrarea ar fi mai mari decat sumele colectate. Probabil ca trebuie agreat o suma minima peste care sa fie nevoie regularizarea.

    In ceea ce priveste disparitia CIM, eu cred ca efectul va fi tocmai invers: disparand motivul pentru care acum nu e eficient sa ai contract de munca – cred ca numarul lor va creste – este mult mai putina bataie de cap pentru toti.

  5. Mihai
    30.10.2013, 8:47 am

    Nu cumva varianata corecta ar fi taierea completa a taxelor pe salarii si impozitarea profitului, averii si propritatii? Contributiile la pensii ar trebui inlocuite cu cumpararea de actiuni la societatile in care statul detine actiuni si incaseaza redevente. Adica in loc de taxare sa apara plasamentul ca forma de economisire pentru pensie(gaz, electricitate, resurse minerale, companii de apa si canal, etc).Eu nu cred ca sistemul clasic in care statul iti ia bani pentru servicii ce nu le poate presta mai poate fi reformat. Cred ca trebuie schimbat complet.

    • Biris
      3.11.2013, 11:10 am

      Mihai – nu cred ca ne putem permite sa taiem complet acum contributiile sociale obligatorii. Ponderea lor trebuie sa scada in timp, si sa creasca ponderea celor private, chiar si obligatorii. Aceasta reforma fusese inceputa, dar acum este in regres. Modelul din Chile arata ca sistemul este functional. La o contributie de 10% acolo rata de inlocuire este acum 87%… Deci , “trebuie schimbat complet”, dar nu cred ca e posibil imediat, ci gradual.

  6. Nelu Stiuca
    30.10.2013, 9:16 am

    Dl BIRIS una spune sau sustine in emisiunile TV si alte “filozofeli” prezinta in acest articol. Trebuie aplicat un singur impozit pe cifra de afaceri cu conditia ca acesta la fundamentare sa tina cont de satisfacerea tuturor nevoilor statului social si ale individului care trebuie sa traiasca civilizat intr-un stat de drept.Poate foloseste si dl BIRIS ca mijloace de lucru, pe langa schemele logice care-i pot juca feste MODELAREA MATEMATICA CARE-I MULT MAI PRECISA si EXACTA. Astfel se diminueaza considerabil BIROCRATIA si HOTIA din Ro…

    • Biris
      3.11.2013, 11:18 am

      Dle Stiuca, poate imi explicati care sunt diferentele intre ce spun si ce scriu:-) Ce am scris aici sustin cu insistenta inca din 2004, cand am sustinut plafonarea bazei contributiilor la 1000 euro, simultam cu introducerea cotei de 16% si in paralel cu eliminarea exceptiilor. Ce am spus aici este doar o evolutie a ceea ce spuneam in urma cu aproape 10 ani. Singura diferenta este ca acum sustin si scaderea din baza a deducerii. In ceea ce priveste modelarea matematica – sa stiti ca am facut si eu ceva calcule – chiar daca sunt avocat sunt prieten cu cifrele. Am terminat si electronica:-) In plus, nici unul din calculele facute de mine de-a lungul timpului nu a fost gresit. Istoria ulterioara a aratat ca de fiecare data am fost chiar foarte conservator…

  7. Emil
    31.10.2013, 11:18 am

    DanSu 29.10.2013, 12:42 pm: “Disparitia contributiei angajatorului – cu reglementarea corespunzatoare a brutului – astfel ca netul sa ramana constant. Toata sarcina fiscala e a angajatului (veniturile lui nasc datoriile)”

    +1

  8. Brebenel
    2.11.2013, 12:32 am

    Aș merge și mai departe: desființarea “contribuțiilor” și asimilarea lor într-un impozit unic pe muncă, de cca 45%.

    Apoi putem începe discuția dacă e normal ca “solidaritatea” cu pensionarii și bolnavii să o suporte numai angajații cu salarii sub 10.000 lei, nu și capitalul sau “proprietarii intelectuali”.

    Un avantaj major ar fi că s-ar rupe “drepturile câștigate” pe viitor, adică impozitul plătit statului nu aduce drept la pensie garantată. Facilitând astfel micșorarea impozitului și tranziția către un sistem de pensii care să promoveze responsabilitatea individuală.

    • Biris
      3.11.2013, 11:24 am

      Dle Brebenel – cu asta nu pot fi de acord. Cum adica venituri din munca impozitate cu 45%? Pai asta avem si acum stimate domn… Venituri din munca impozitate excesiv iar alte tipuri de venituri mult mai putin. De ce trebuie sa fie diferente? Divide et impera? In plus, asigurarile sociale obligatorii (pensii, sanatate, somaj) nu sunt impozite, sunt plati care implica contraprestatii. Fie platim o suma fixa, ca la RCA pentru masini (moral cel mai corect), din pacate peste capacitatea de plata a multora) si avem o asigurare de baza (peste, putem face asigurari optionale) fie platim un anumit procent din ce castigam, insa plafonat (mecanism care are la baza solidaritatea). Moral este sa suportam toti solidaritatea, indiferent de cum castigam. Eu asa cred…

Lăsați un comentariu


Stiri

Guvernul va crea un mecanism de limitare a importului de autoturisme mai vechi de 15 ani – ministrul Proiectelor Europene

Razvan Diaconu

Guvernul intenționează să limiteze importul și înmatricularea de mașini second hand mai vechi de 15 ani, a anunțat vineri ministrul Investițiilor și Proiectele Europene Cristian… Mai mult

Stiri

Adriana Stănescu, noul ambasador al României în Germania – președintele a semnat decretele de numire a 12 ambasadori

Vladimir Ionescu

Președintele Klaus Iohannis a semnat vineri decretele de numire a unor ambasadori ai României, printre schimbările notabile fiind cea din Germania, unde Emil Hureazeanu a… Mai mult

Stiri

Doar 10% din elevi vor începe săptămâna viitoare cu lecții online

Vladimir Ionescu

Aproximativ 90% din elevii din România (peste 2,6 milioane din total) vor începe săptămâna viitoare cu lecții la clasă, a anunțat vineri ministrul Educației, Sorin… Mai mult

Europa

Reuniune a Consiliului de Securitate al ONU, duminică, pe tema conflictului dintre Israel și Hamas

Razvan Diaconu

Bilanțul deceselor din conflictul aflat în derulare între Israel și organizația islamistă a ajuns vineri la 127, dintre care 119 palestinieni și 8 israelieni. În… Mai mult

Stiri

Cristian Ghinea anunță înființarea, la SGG, a unei entități care să se ocupe de reforma companiilor de stat

Adrian N Ionescu

La Secretariatul General al Guvernului (SGG) urmează să se creeze „ o entitate a statului român care să se ocupe centralizat” de companiile de stat… Mai mult

Stiri

Ședință de Guvern vineri seara pentru adoptarea măsurilor de relaxare – de sâmbătă, fără măști în spațiile publice deschise

Vladimir Ionescu

Guvernul se reuneşte vineri seara pentru a aproba Hotărârea de Guvern conținând măsurile de relaxare ce urmează a intra în vigoare, așa cum s-a convenit… Mai mult

Stiri

BNR revizuiește în sus rata inflației – 4,1% în decembrie, cu 0,7 puncte peste prognoza din martie

Alexandra Pele

Rata anuală a inflației IPC se va înscrie pe o traiectorie pronunțat ascendentă în lunile următoare și va atinge nivelul de 4,1% în luna decembrie,… Mai mult