Legea privind aprobarea și modificarea OUG 186/2022 (cea care suptataxează cu 60% companiile din petrol și gaze) votată săptămâna trecută s-ar putea întoarce ca un bumerang chiar împotriva guvernului României.
Evident însă că nu împotriva acestui guvern și probabil nici a următorului. Modificată riguros tocmai pentru că OMV-Petrom nu se califica inițial pentru a plăti această taxă, Legea conține prevederi care pot fi lesne combătute. E greu de crezut că nu vor câștiga în instanțe – românești sau europene – iar România va trebui să dea, cândva, banii înapoi…
*
În analiza făcută în urmă cu un an și două luni, arătam că 95% din creșterile de preț la gaze ajungeau la buget (13% prin redevență, iar, din restul de 87%, încă 80% prin impozitul suplimentar, plus impozit pe profit și dividende). Am explicat în detaliu aici: https://cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-to-be-investitii-or-not-to-be-suprataxare-this-is-the-question.html.
În analiza făcută în urmă cu doua luni, (https://cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-to-be-investitii-or-not-to-be-suprataxare-this-is-the-question.html), am explicat din nou că Regulamentul invocat de Guvernul nostru pentru a justifica introducerea contribuției de solidaritate, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 186/27.12.2022 („OUG 186”), nu obliga România la introducerea acesteia, măsurile deja existente de taxare fiind – în special pe gaz – mai mult decât echivalente cu contribuția de minim 33% pentru profitul „excedentar” cerută în Regulament. Cinci state europene nu au introdus-o. Nu a contat! Mai mult, Guvernul a stabilit-o la 60%. Ce contează ca principalele două companii „țintite” (Petrom, Romgaz) urmau să investească (nu se știe cât, dar probabil peste 4 miliarde de dolari) în următorii 3 ani, pentru a scoate gazele noastre de pe fundul Mării Negre… Foame de bani! Sau poate nu…
Surpriza (pentru guvern – că, pentru cei care pricepeau cât de cât piața, nu a fost nicio surpriza) a venit imediat după Revelion, când Petrom a anunțat că și-a făcut calculele provizorii și a ajuns la concluzia că nu obține 75% din cifra din afaceri din activitățile enumerate în Regulament (venituri din producția de gaze, din petrol și din rafinare), deci nu datorează contribuția de 60%.
Pe fondul isteriei create la noi de veto-ul (complet irațional, al Austriei cancelarului Neuhammer) prin care ne-a blocat accesul în Schengen, spiritele politice s-au inflamat. Că, deh!, nu puteau lăsa o firma deținută majoritar de austrieci să nu plătească… Guvernul s-a umplut de ridicol întrebând Comisia cum trebuie interpretat Regulamentul, răspunsul fiind clar: domeniile luate în considerare la stabilirea ponderii în cifra de afaceri și ponderea de 75% sunt obligatorii, nu pot fi negociate, singurele variabile fiind decizia de a implementa (sau nu) contribuția și cota (minim 33%).
Nu a ajuns că au făcut-o odată, s-au mai umplut de ridicol încă o dată, întrebând Comisia și dacă veniturile obținute din energia electrică produsă din gazul extras de companie poate sau nu să fie luat în calcul la stabilirea ponderii. Evident că răspunsul nu a putut fi decât acela că domeniile enumerate în Regulament (și corect individualizate prin codurile CAEN în OUG 186) nu includ energia electrică (care oricum era suprataxată cu 80% din aprilie și cu 100% din septembrie pentru ceea ce depășea 450 lei/MWh). Ce nu a mai spus nimeni este că întrebarea a fost, oricum, absolut degeaba: nici cu acele venituri ponderea nu se apropia măcar de 75%… Din nou, super profesioniștii noștri din guvern nu au verificat ce era de verificat!
Lucrurile păreau că s-au liniștit. Legea de aprobare a OUG 186 a trecut liniștit prin Senat, fără amendamente. Am citit că Petrom/Romgaz au semnat cu Transgaz rezervarea de capacitate de transport, semn că investiția, atât de importantă în Marea Neagra, intră în linie dreaptă…
Pericol mare pentru cei care s-au opus din răsputeri în ultimii ani ca gazul României să fie scos de pe fundul Mării Negre, ceea ce ar fi permis României să ajungă nu numai independentă energetic, ci și furnizor regional de energie și, deci, de stabilitate în regiunea afectată sever de războiul criminal pornit de Rusia împotriva Ucrainei! Bonus evident, câteva miliarde la buget, anual…
Așa că epopeea continuă. Au apărut în Camera deputaților (decizională) amendamentele la OUG 186…
Nu am îndrăznit să scriu despre ele, deși am avut proiectul încă de pe la mijlocul săptămânii trecute. De ce? Pentru că aceste modificări sunt atât de scandalos de ilegale (da, am mai scris, și legile trebuie să fie legale!), încât mi-a fost teamă ca nu cumva să mă fac de rușine comentând niște absurdități…
Pe 28 martie 2023 am avut însă confirmarea că proiectul primit era chiar pe bune, fiind discutat și aprobat (cum altfel decât cu unanimitate!) în Comisia de Buget-Finanțe de la Cameră. Pe 29 martie 2023 a fost deja aprobat, cu largă majoritate (doar USR și AUR abținându-se) în Camera Deputaților. Pe 31 martie legea a fost trimisă Președinției pentru a fi promulgată.
Înainte să vedem care sunt modificările votate în Parlament, să mai spunem și că în proiectul inițial era un amendament depus de Grupul Parlamentar PSD si un amendament depus de senatorul PNL Alexandru Nazare, care se suprapuneau într-o măsură destul de mare. PSD a renunțat la amendament, (motiv pentru care nu mai comentez aici) probabil considerând că cel depus de dl Nazare este mai cuprinzător. Amendamentul dlui Nazare a și fost votat.
Practic, dl Nazare a propus introducerea la art. 1, după alineatul (5) a unui alineat nou (6) în care vine cu un mod nou de calcul al cifrei de afaceri luate în calcul la calculul ponderii de 75% prevăzută în Regulament.
Să vedem ce a gândit dl Nazare:
- La țiței:
- prețul de vânzare al țițeiului luat în calcul la stabilirea cifrei de afaceri este cel de vânzare către neafiliați, iar prețul de vânzare către afiliați va fi media prețurilor către neafiliați, în lipsa acestora prețul neputând fi mai mic decât media cotațiilor la bursa din Londra. Ce nu pare să știe autorul este că „ținta” legii nu vinde țiței, doar prelucrează țițeiul extras, deci alineatul acesta este complet inutil.
- include în cifra de afaceri și prețul stocurilor de țiței ale contribuabilului, tot la prețul de vânzare către neafiliați, dar nu mai puțin decât cel de la Londra. Reinventăm contabilitatea! Unde, în lumea asta, s-a mai auzit ca valoarea stocurilor să fie inclusă în cifra de afaceri???
- include în cifra de afaceri, la prețul mediu de vânzare către neafiliați, dar nu mai puțin decât preturile de la Londra și țițeiul extras de contribuabil și utilizat ca materie primă (adică în rafinării). Cum așa, îl socotim de două ori??? Prima dată ca țiței, a doua oară ca motorină (care include prețul țițeiului)? Nu cumva doar veniturile din vânzarea produselor rafinate din țiței (motorină, benzină, kerosen, etc.) sunt chiar veniturile ce trebuie incluse în calculul cifrei de afaceri?
- La gaze:
- prețul de vânzare către neafiliați, al gazelor naturale extrase, iar în cazul vânzărilor către afiliați prețul de vânzare către neafiliați sau media cotațiilor de pe bursa de la Viena.
Comentariu:
Pot înțelege referința la prețul de la Londra pentru țiței, acesta fiind o marfă tranzacționată pe o piață globală. La gaze însă nu este deloc așa, gazele neputând fi tranzacționate oricând și oriunde dintr-un motiv cât se poate de simplu: nu poate fi transportat decât pe conducte. Prețul gazului depinde deci foarte mult de existența (sau nu) a acestora, nu doar de capacitățile de producție de gaz. În plus, pe CEGH (că așa se numește, nu «Bursa de la Viena»!) se tranzacționează spot, iar prețurile spot nu prea au multe de-a face cu prețurile practicate în contractele bilaterale pe termen lung (majoritatea la noi). Mult mai relevant ar fi aici un preț de referință local, mai ales că cel mai mare producător de gaze la noi e Romgaz, companie deținută majoritar de stat, deci ar putea calcula foarte ușor un preț mediu de referință relevant. Dar, deh!, cum statul e în foame de bani, e mai convenabil să iei și redevențe la un preț artificial mărit iar acum să „umfle” veniturile ca să iasă calculele…
- prețul de vânzare către neafiliați, dar nu mai puțin decât media prețurilor de la Viena, pentru stocuri. Din nou, cine a mai auzit ca stocurile să fie incluse în cifra de afaceri?
By the way, statul obligă toți producătorii să stocheze în depozite proprii sau închiriate o cotă semnificativă de gaz, pentru a face față consumului crescut din perioada rece, în decembrie depozitele fiind pline, iarna fiind doar la început…
- prețul de vânzare către afiliați, dar nu mai puțin decât media cotațiilor de la bursa din Viena, pentru cantitățile de gaz utilizate ca materie primă (adică pentru producerea de energie electrică) sau consum propriu. Cool! Adică din nou adaugă materia primă la cifra de afaceri (la fel ca la țiței), numai că aici nu mai adaugă și produsul final vândut (energie electrică, probabil pentru a nu încălca pe față prevederile Regulamentului)…
- La rafinare:
Modificările sunt similare cu cele de la țiței (preț de vânzare către neafiliați, bursa de la Londra, stocuri, etc). Autorul a uitat însă să deducă din aceste venituri costul materiei prime (țiței), cost pe care l-a făcut venit, ceva mai sus…
Autorul amendamentului pare că a scăpat din vedere că alin. (5) – care conține o prevedere absolut normală: „cifra de afaceri se calculează conform reglementărilor contabile în vigoare”, punând contribuabilii într-o situație cel puțin ciudată: vor avea de respectat atât reglementările contabile în vigoare (conform alin. 5), cât și pe cele special inventate de dl Nazare (conform alin. 6).
Logic ar fi fost ca alin. 6 să nu existe, ci prevederile lui să fie incluse la alin. 5, iar prevederea actuală eliminată.
Sau, mai simplu, în loc să reinventeze regulile contabile, dl Nazare putea veni cu o formulare muuult mai clară a alin. 1, și anume:
„Sunt contribuabili obligați la plata contribuției de solidaritate plătitorii de impozit pe profit (…) care desfășoară activități (…) cu codurile CAEN (…) și care au ponderea acestor activități în cifra de afaceri de peste 75% inclusiv, cifră de afaceri calculată conform alin. (5), cu excepția OMV Petrom SA care este obligată oricum la plata contribuțiilor indiferent de pondere (!)”.
Să mai observăm un lucru: în 2023, după închiderea anului 2022, Parlamentul modifică modul de calcul al cifrei de afaceri (calculată conform reglementarilor contabile din 2022) pentru anul 2022. Deci, legea asta are efect evident retroactiv! Parlamentul pare că nu se mai încurcă în detalii precum prevederea din Constituție care zice că legile se aplică doar pentru viitor (cu excepția legii penale mai favorabile)…
Cine mai urmează? Ce impozite noi vor mai fi introduse retroactiv și împotriva cui? Cum mai poate fi România atractivă pentru investitori când astfel de legi sunt aprobate în Parlament?
Evident, odată promulgate și publicate în Monitorul Oficial aceste invenții vor deveni lege, iar legea trebuie respectată. Contribuabilul va plăti, va merge în instanțe (locale, europene, etc.) și cel mai probabil va câștiga, iar banii luați astăzi de stat vor fi dați înapoi – peste vreo 4-5 ani cât durează un astfel de proces – tot de stat. Cine știe ce va mai fi însă peste 5 ani, cine va fi la guvernare și va trebui să rezolve problema…
Prin această lege, Parlamentul nostru a bifat două obiective:
- Ceva bani la buget și, mai ales
- Gazul din Marea Neagră să stea acolo unde ni l-a pus Dumnezeu: pe fundul Mării Negre.
Cam atât acum. Mai multe, după ce vom vedea legea în Monitorul Oficial.
***