Gabriel Biriș / Nu putem noi plăti, cât pot ei risipi

Deficitul în creștere accelerată a intensificat discuțiile despre sistemul nostru fiscal. Pe de o parte, se vorbește din ce în ce mai apăsat de eliminarea scutirilor, pe de altă parte, de revenirea la cotele progresive. Pe primele le găsesc utile, pe celelalte – lipsite de sens. Voi explica în cele ce urmează.

Bugetul nostru a fost însă spulberat, cu atâta temeinicie, în perioada 2017 – 2018 (Dragnea/Vâlcov), acțiune continuată, dar și parțial remediată în 2022, încât orice încercare de a crește veniturile fără a scădea cheltuielile este o imensă utopie, iar ca orice utopie este doar o problemă de timp până când eșecul va fi evident.

Studii mai mult sau mai puțin complexe, cu autori mai mult sau mai puțin celebri, au apărut în ultima perioada, în special în legătură cu soluții de creștere a veniturilor bugetare și nu în legătură cu scăderea cheltuielilor. 

Singurul document serios referitor la scăderea cheltuielilor nu este propriu-zis un studiu, este chiar PNRR.

Evident, situația mă preocupă, de aceea am considerat că poate fi util să reiterez aici câteva idei exprimate de-a lungul timpului. Știu că unele din ele vor genera controverse, dar, ca de obicei, îmi asum acest lucru.

1. Creșterea veniturilor bugetare

Încep prin a enumera studiile recente care au abordat această problemă:

1. Primul studiu:

 „Consolidarea Bugetară și Creșterea Veniturilor Fiscale – Necesitate Vitală pentru Stabilitatea și Securitatea Economică a României”,

publicat pe site-ul Consiliului fiscal la începutul lui mai 2022:  

http://www.consiliulfiscal.ro/Analiza_sistem_fiscal_RO.pdf.

Acest studiu a fost elaborat de o echipă de 20 de economiști și fiscaliști români, coordonată de Academicianul Daniel Dăianu – Președintele Consiliului Fiscal – și propune, nu numai soluții fiscale de creștere a veniturilor bugetare printr-o abordare coerentă, de tip 360^o, dar și soluții cu privire la digitalizarea eficientă a administrării fiscale.

Soluțiile propuse în acest studiu sunt, pe scurt:

• Eliminarea tuturor scutirilor și a tratamentelor privilegiate, atât la impozitul pe profit, cât și la impozitul pe venit/salarii/contribuții;
• Eliminarea impozitului specific în HoReCa, revizuirea drastică a regimului impozitului pe venitul microîntreprinderilor, la fel și a impozitării pe norme de venit;
• Păstrarea cotei unice + plafonarea bazei de calcul al contribuțiilor la maxim 3 salarii medii, pe suma veniturilor, fără excepții, astfel încât sarcina fiscală să depindă doar de CÂT câștigăm, și nu de CUM câștigăm (atunci între 2,5% și 43,75%, în funcție de modul de obținere al venitului!). Personal, consider că această măsură este cheia de boltă a oricărei reforme a impozitării în România. În plus, plafonarea ar ajuta și Pilonul I de pensii, prin reducerea datoriei asumate față de contribuabilii (puțini, e drept) care astăzi plătesc sume uriașe la CAS;
• Măsuri eficiente pentru impozitarea sumelor ce nu pot fi justificate/descurajarea acumulării de capital prin neplata taxelor + transparentizarea în scop fiscal a sumelor „parcate” în paradisuri fiscale;
• Eliminarea cotei reduse de TVA pentru unele produse alimentare, eliminarea cotei super reduse de 5% în HoReCa, generalizarea taxării inverse;
• Revizuirea modului de calcul al impozitului pe clădiri, dar și al impozitului pe autoturisme, punctând faptul că reducerea de 95% a acestuia, în cazul mașinilor hibride (inclusiv mild hibrid) este cel puțin exagerată.

Soluțiile propuse în acest Studiu au fost sursa de inspirație în adoptarea Ordonanței de guvern nr. 16/2022 (OG 16/2022). Din păcate însă, nicio idee nu a fost dusă până la capăt, iar rezultatele sunt exact cele estimate încă de atunci…

• Al doilea studiu:

„Raport de Asistență Tehnică cu privire la Reformarea Impozitului pe Venit”,

publicat pe site-ul Fondului Monetar International (FMI) la sfârșitul lui iunie 2022, aici:

https://www.imf.org/en/Publications/CR/Issues/%202022/06/29/Romania-Technical-Assistance-Report-on-Reforming-Personal-Income-Taxation-520132

Acest studiu a fost elaborat de o echipă de experți FAD (Fiscal Afairs Deapartment, FMI), dar nu a inclus niciun expert român în fiscalitate, ceea ce face de înțeles faptul că este mai degrabă rezultatul prelucrării unor informații (mai mult sau – mai degrabă – mai puțin complete) despre status-quo-ul fiscal românesc. De remarcat și apreciat este că autorii acestui studiu au discutat cu autorii primului studiu, o parte din subiectele dezbătute regăsind-se în acest al doilea studiu.

Partea bună pentru noi este că întărește propunerile primului studiu cu privire la eliminarea excepțiilor și revizuirea impozitului pe venitul microîntreprinderilor și al persoanelor care obțin venituri din activități independente, partea proastă este că este un studiu pro-causa, făcut evident cu scopul de a susține ideea ca România are neapărat nevoie de cote progresive…

Am făcut o analiză detaliată a acestuia aici ( https://cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-modificari-cod-fiscal-the-bahamas-or-the-bananas-raportul-de-asistenta-tehnica-al-fmi-despre-reformarea-impozitului-pe-venit.html), nu mai reiau.

• Al treilea studiu:

„Acord de servicii Rambursabile cu privire la Îmbunătățirea Cadrului Fiscal în Romania în contextul Planului Național de Recuperare și Reziliență (P178899)”,

este datat Martie 2023 și a fost publicat recent aici :

https://mfinante.gov.ro/documents/35673/8180698/RaportprivindsistemulfiscaldinRomania_BM.pdf

Și acest studiu a fost elaborat de o echipă care nu a inclus niciun fiscalist român… Ar fi totuși de interes cât a costat, pentru că – pe lângă niște chestiuni ok (eliminarea excepțiilor fiind una dintre ele), studiul conține câteva recomandări cel puțin nepotrivite pentru România, precum:

• renunțarea la plata lunară a impozitului pe venit/salarii și trecerea la plata anuală a acestuia. În contextul în care 40% din cei 5,5 milioane de angajați primesc salariul minim, mă întreb cum vor putea acești oameni să plătească impozitul pe 25 mai ale anului următor? Că doar nu își închipuie cineva că vor fi economisiți… În plus, propunerea creează nevoia unui surplus de finanțare de aproximativ 2% PIB, pentru 9 luni…
  • impozitarea cetățenilor care locuiesc în propria locuință pentru chiria neîncasată (că stau în propria locuința)… Sună ciudat? Da, dar să știți că există și astfel de exemple. România are însă un specific al ei: chiar și cei mai săraci dintre cetățenii ei sunt proprietarii locuinței în care trăiesc. Plus, cum faci evaluarea prețului chiriei?

Autorii studiului par că au înțeles parțial problema microîntreprinderilor, dar nu dau niciun semn că ar fi înțeles-o și pe cea a normelor de venit.

De asemenea, studiul încorporează prevederi cu privire la impozitarea la valoarea de piață a tuturor locuințelor, la fel ca alt studiu făcut pe această tema și de FMI, în vara lui 2022), fără însă să țină cont că o astfel de măsură inclusă în OG 16/2022 (probabil bazată pe recomandările FMI) a fost prorogată, fiind imposibil de implementat. Nu am văzut însă nicio referire la eliminarea reducerii de impozit de 95% la mașinile mild hibrid (multe extrem de scumpe) și nici cu privire la neimpozitarea celor electrice (că tot vorbim de eliminarea scutirilor…).

Evident că și acest studiu slujește cauzei impozitării progresive, recomandând o serie de scenarii de progresivitate fără însă a explica de ce cota unică nu este bună. Pro causa și aici.

• Cel de-al patrulea studiu:

„Reforma Fiscală: Propuneri pe termen scurt”

Este datat iunie 2023 și poate fi citit aici: https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/20416.pdf.

Studiul este comandat de Friedrich Ebert Stiftung și realizat de Cornel Ban, profesor asociat la Copenhagen Business School. Din nou, niciun fiscalist român…

Și acest studiu propune creșterea veniturilor bugetare bazată, în principal, pe 2 piloni:

1. Eliminarea scutirilor (ce surpriza!) și

2. Introducerea cotei progresive, autorul analizând patru posibile scenarii (10/16%, 10/19%, 10/16/21%, 19/25%). Evident, nicio surpriză, studiul fiind comandat de FES, fundația SPD, stânga germană…

La fel ca și în cazul studiilor efectuate de FMI și BM, lipsa specialiștilor în fiscalitatea românească aduce multe limitări generate de insuficienta cunoaștere a tertipurilor implementate de diverse interese personale în legislația noastră, și de aici imposibilitatea unei analize serioase, ceea ce evident că pune la îndoială eficiența soluțiilor propuse…

Prima concluzie

Toate studiile prezentate mai sus au un numitor comun: eliminarea scutirilor. Acest lucru arată că subiectul trebuie să devină prioritar.

FMI, BM și FES susțin cotele progresive. Niciuna din aceste instituții nu explică de ce am avea nevoie de cote progresive în contextul în care cota unică de 16% a adus timp de 10 ani (2007-2017) cu peste 25% mai multe venituri decât aducea impozitarea progresiva de 18 – 40% (analiza detaliată a evoluției impozitului pe venit între 2000-2022 o găsiți în ultimul număr din Cronicile Curs de Guvernare), care mai și costă semnificativ mai mult. În plus, niciuna dintre aceste instituții nu oferă o soluție coerenta în ceea ce privește contribuțiile sociale obligatorii, care au oricum o pondere cel puțin de patru ori mai mare decât impozitul pe venit, fiind în fapt principala problemă a fiscalității noastre.

Cel mai mare impact în creșterea veniturilor bugetare l-ar avea implementarea propunerilor din primul studiu, cel publicat pe site-ul CF. Știu că pot fi acuzat de subiectivism, fiind unul dintre coautori, dar cifrele vorbesc de la sine. În plus, acest studiu conține soluții practice ce țin cont atât de realitățile economice și sociale românești cât și de capacitatea administrativă a ANAF. Bonus: oferă o soluție rezonabilă la problema contribuțiilor sociale. De menționat că printre semnatari sunt și susținători ai cotelor progresive…

În procesul de elaborare a acestui studiu s-a luat în considerare și alternativa propunerii revenirii la cota unică de 16%, coroborat cu reducerea CAS la 21% și al CASS la 8,8% (procente care ar fi asigurat neutralitatea mutării CAS, CASS de la angajator la angajat din 2018), dar impactul modest (un plus de doar 3 miliarde lei la bugetul consolidat) și faptul că nu s-a dorit generarea unor controverse legate de propuneri de creșteri de taxe (de la 10% la 16%) a determinat neincluderea ei, chiar dacă este totuși absurd să avem în continuare impozit pe venit mai mic decât impozitul pe profit (singurii din UE/OECD).

Concluzionând, implementarea propunerilor incluse în Studiul CF (atât în ceea ce privește modificările Codului Fiscal, cât și cele cu privire la digitalizare), dar cu revenirea la cota unică de 16% și reducerea corespunzătoare a CAS, CASS (cu plafonarea bazei de calcul, pe suma veniturilor, la 3 salarii medii) – în rest, preluare ad literam, este de departe cea mai sigură cale de:

1. a rezolva (parțial) problema deficitului bugetar cronic;
   1. a asigura sustenabilitate pe termen lung, soluția bazându-se exclusiv pe soluții ce țin de o minimă moralitate, egalitatea în fața legii;
   1. a asigura instrumente cu adevărat eficiente, atât pentru combaterea, cât și pentru descurajarea evaziunii și a transferului de profit în paradisuri fiscale. Interesant de observat că în toate celelalte studii autorii s-au ferit ca dracul de tămâie de subiectul paradisurilor fiscale sau a averilor ce nu pot fi justificate, deși au menționat impozitarea averilor. Să nu știe, să nu vrea? Sau să fi căzut la corectură?
   1. a reduce semnificativ costurile de administrare.

Cam atât despre prima parte, creșterea veniturilor. Să ne uitam puțin și la cea de a doua parte: cheltuielile.

1. Reducerea cheltuielilor bugetare

Ritmul de creștere a cheltuielilor bugetare este în continuare susținut și va fi încă și mai mare după implementarea creșterii (foarte necesare!) a salariilor profesorilor. Vor mai fi cu siguranță și alte creșteri, oamenii pur și simplu nu mai răbda să vadă dezmățul salarial al unor sinecuriști și se vor revolta. Domenii precum educația, sănătatea, ordinea publică au fost mult prea mult timp neglijate, iar acum vine nota de plată.

Sunt însă câteva zone în care se poate acționa rapid și cu impact social minim. Câteva exemple:

1. Programul „Rabla Clasic”, „Rabla Plus”

Îl avem de mai bine de 15 ani, timp în care vârsta parcului auto a crescut continuu, deci nu a fost eficient. Când a fost introdus, programul era finanțat din taxa de primă înmatriculare, un dezastru în diversele ei forme. Taxa a dispărut, Programul Rabla a rămas.

De ce continuăm să subvenționăm achiziția de autoturisme noi și, mai ales, cum de ne permitem să subvenționăm masiv industria chineză de baterii prin Rabla Plus??? Suntem nebuni? Aici se duc vreo 2 miliarde…

• Programul „Rabla pentru electrocasnice”

Chiar suntem nebuni! Dăm bani de la buget pentru ca oamenii să arunce electrocasnice funcționale și să cumpere unele noi, care consumă mai puțin. Dar consumul pentru a produce electrocasnicele noi cât e? Dar cu deficitul balanței comerciale cum stăm, că doar Arctic produce în Romania? Nu știm, că nu a interesat pe nimeni… Și aici se duc vreo câteva sute de milioane…

• „Casa Verde Fotovoltaice”

Bani de la buget pentru ca oamenii să își pună panouri fotovoltaice pe case. Panouri care, cum altfel, sunt importate. Evident, în special din China. Din nou, România subvenționează producția companiilor chineze și creșterea deficitului de balanță comercială… Ca să obțină ce? Reducerea consumului de energie din rețea. De către cine? De oameni înstăriți care au case suficient de mari și solide pe care să pui astfel de panouri, care să nu mai plătească energie, deci nici TVA, deci subvenționăm nu numai China, ci și reducerea veniturilor bugetare. Logic, nu? Și aici sunt câteva sute de milioane…

• Programe de genul „Start-Up Nation”

Alți bani de la buget în buzunare private. Subvenționăm investiții mici, inclusiv start-up, care vor face concurență în piață antreprenorilor deja existenți, care și-au pus banii, nervii și sănătatea în afacerea lor și care acum pot fi ușor scoși din piață, de un șmecheraș care a înțeles cum merg lucrurile… Plus comisioane consistente pentru „consultanții” care știu cum se face… Alte câteva miliarde…

• Ajutoarele de stat pentru companii mari

Aici e un subiect mai sensibil, pentru că trebuie să vezi și ce fac celelalte state. Din nou vorbim însă de bani publici în buzunare private… Cred însă că sunt instrumente mult mai eficiente, precum garanțiile pentru credite, iar ajutoarele de stat ar trebui să fie eliminate și înlocuite cu investiții de tip private equity, prin fonduri suverane ale statului român. Asta ar crea un efect de levier, de multiplicare, la fel ca și garanțiile, eliminând și distorsiunile concurențiale.  Așa a făcut statul Israel în urmă cu peste un deceniu, iar acum companiile din Israel domina în zona de high tech. Alte câteva miliarde…

• Cheltuieli voluptorii

Când am ajuns secretar de stat la Ministerul Finanțelor, în decembrie 2015, m-am trezit pe masă cu un Iphone și un Ipad ultimul model, iar, în birou, cu ditamai televizorul. Am aflat și că am mașină de serviciu la scară și mi s-a prezentat șoferul alocat mie. De ce? Asta se întâmplă la fiecare numire… Primul reMarkable (o tableta pe care scrii ca pe hârtie și transferă scrisul în word – șmecherie mare!) l-am văzut în urmă cu vreo 2 ani, la un demnitar…

Anul trecut am cumpărat 600 de BMW-uri 320xi pentru Poliție. Nu chiar Lamborghini precum în Dubai, dar totuși, brand premium, că deh!, ne permitem…

La Poliția de frontieră s-au luat 50 de Ford Ranger Raptor. De ce nu Duster, care face același lucru, dar costă și consumă mult mai puțin? Hai să zicem că aveau nevoie de benă, să care țigările confiscate de la contrabandiști (că doar nu o fi să credem că aveau nevoie de benă pentru contrabandă…), dar de ce Raptor??? Un Ford Ranger XL costa 37.000 euro și face exact același lucru ca Raptor, dar în versiunea de super fițe Raptor costă doar 63.000 Euro! Diferența înseamnă un Duster Extreme + vreo 2 tone de motorină…

Plus, mii de mașini de serviciu, evident toate cu șofer, care pur și simplu zac în fața instituțiilor în cea mai mare parte a timpului…

Plus, zboruri la business class (preț cel puțin dublu) pentru toți demnitarii, inclusiv pe distanțe scurte… Aș înțelege asta pentru zboruri lungi, dar atât.

Obrazul subțire cu cheltuială se ține…

Aici doar câteva exemple, sunt multe altele însă. Alte câteva miliarde…

• Subvențiile pentru partide

Sunt uriașe, iar o bună parte a acestor sume se duc pur și simplu la instituțiile media (private) pentru a le cumpăra bunăvoință, subminând astfel chiar principiile democrației. De ce? A scăzut corupția, a crescut eficienta Parlamentului/Guvernului acum ca s-a pus batista pe țambal? De bună seama că nu, altfel nu aveam această discuție… Alte câteva sute de milioane…

•  Administrația locală

De ce avem nevoie de 41 de județe + Bucureștiul (care la rândul lui e împărțit in alte 6 sectoare)? Dar mai ales, de ce avem nevoie de 2.861 comune și 320 de orașe? Adică 3.181 de UAT-uri, fiecare cu primar, consiliu local etc., din care mai puțin de 25% sunt în stare să își asigure finanțare măcar pentru plata salariilor ? De ce nu le fuzionăm și reducem numărul la cel mult 1.000? Alte multe miliarde…

• Parlamentul

Romania are un parlamentar la 40.000 de cetățeni. Italia 1/60.000. Franța 1/71.000. Spania 1/74.000. Germania 1/119.000.

Clar, nu? Avem cam mulți parlamentari… Iar fiecare parlamentar vine, nu numai cu indemnizație, ci și cu cabinet parlamentar, secretariat, spații de ședințe, cheltuieli forfetare, chiar și cu pensii speciale (acum pare că sunt abrogate, vedem ce zice CCR), pentru unii cu mașină, șofer etc… Alte câteva zeci de milioane…

1. Salariile/Pensiile speciale

Aici s-a sărit pârleazul rău, rău de tot… S-au creat niște nedreptăți atât de scandaloase, că pot aprinde oricând flacăra revoltelor, mult mai sever decât am văzut recent la mitingurile de protest ale profesorilor.

Cum poți justifica salarii de 70.000 de lei sau chiar peste 100.000 lei pe lună pentru câțiva baștani în funcții din așa zise agenții de reglementare (ANRE, ASF, ANCOM, etc.) într-o țară în care 40% din angajați câștigă salariul minim de 3.000 lei, iar cel mediu (ridicat oricum de salariile baștanilor) de doar 6.789 lei? Este sectorul energetic mai performant? Sau cel al asigurărilor? Sau telecomunicațiile, unde pare că am întârziat rău în trenul 5G?

Cum poți justifica pensii de zeci de mii de lei, cumulate cu salarii de alte zeci de mii de lei? Sau pensii speciale cumulate cu pensii speciale???

Sau cum poți justifica pensionari la 40 de ani sau chiar mai puțin, în condițiile în care astăzi vârsta minimă de pensionare pentru cetățeni de rangul 2 este 65/62 ani?

Sau cum poți justifica pensia mai mare decât ultimul salariu, în condițiile în care cetățeni de rangul 2 primesc cam 40% din ultimul salariu?

Alte multe miliarde…

11. Venitul minim garantat

Un populism distructiv, care este una din cauzele lipsei forței de muncă, în special la sate. Ajutoarele sociale trebuie acordate exclusiv celor care au nevoie pentru că nu pot să muncească, nu celor care nu vor.

Alte  câteva sute de milioane…

A doua (și ultima) concluzie: Nu putem noi plăti, cât pot ei risipi.

Este nevoie de un pact social care să refacă încrederea cetățenilor în establishment politic. Avem, din fericire, exemple de succes, în special pe plan local, politicieni care au creat insule de normalitate într-o țară în mare parte rămasă în negura vremurilor. Oradea, Cluj, Alba Iulia, Ciugud, Brașov sunt doar câteva exemple. Puține, dar bune. Cumva trebuie găsite soluțiile de multiplicare, astfel încât ele să nu rămână doar insule.

Orice discuție despre creșteri de impozite fără a avea mai întâi discuții și soluții pentru reducerea risipei nu va face decât să mărească crevasa care se tot cască între establishment-ul politic și restul cetățenilor. Riscul unor derapaje extremiste devine din ce în ce mai real.

Momentul politic pare a fi unul corect pentru ca lucrurile astea să se întâmple. Guvernul are o majoritate solidă. Premierul și Președintele colaborează bine. Dacă cele de mai sus ar fi implementate simultan și integral, deficitul ar deveni excedent încă din 2024, excedent care va reduce semnificativ dobânzile la care ne finanțăm și va asigura resurse pentru ceea ce eu consider că este prioritatea priorităților pentru țara mea: educația – începând cu creșele și grădinițele.

Va exista un cost politic? Posibil ca cei care își vor pierde privilegiile să nu mai voteze nici PSD și nici PNL. Mulți alții vor veni însă la vot și vor compensa.

În lipsa unei acțiuni rapide și coerente vom bălti în neputință, iar analfabetismul ne va sufoca.

***

(Citiți și: ””Înapoi, în improvizație”. Cronicile 82 – Sumar, titluri, autori”)

***