Gabriel Biriș / „The Bahamas” or „The Bananas”? Raportul de asistență tehnică al FMI despre reformarea impozitului pe venit

Așa cum deja știm de la liderii PSD, FMI ne recomandă să renunțăm la cota unică și să revenim la cote progresive, sistem de impunere considerat de experții FMI ca fiind de preferat. Voi analiza, în cele ce urmează, conținutul acestui studiu.

Înainte de analiza studiului publicat pe site-ul FMI (https://www.imf.org/en/Publications/CR/Issues/ 2022/06/29/Romania-Technical-Assistance-Report-on-Reforming-Personal-Income-Taxation-520132), să observăm câteva chestiuni :

1. Pe prima pagină, înainte de cuprins, raportul ne spune că reprezintă asistență tehnică furnizată de personalul FMI, la cererea autorităților din Bahamas! Noi toți înțelegem farmecul unui copy-paste dintr-un alt raport, desigur, însă eroarea asta este oarecum neașteptată din partea unui for extrem de influent.

1. În Prefață, ni se mai spune încă o dată că studiul este rezultatul cererii exprese venite de la Ministerul Finanțelor, după care ni se spune cine au fost membrii echipei și cu cine au discutat, listă care include și numele meu ca parte a grupului de lucru creat la Consiliul Fiscal. În încheiere, i se aduc mulțumiri domnului Liviu Voinea, susținător al cotelor progresive și critic al cotei unice, detaliu interesant și posibil iluminator al concluziei studiului (cotele progresive trebuie să fie viitorul impozitului pe venit în Romania), cât și a modului în care s-a ajuns la această concluzie,  și anume prin solicitarea de asistență tehnică pe subiect de către domnul Câciu/Ministerul Finanțelor. Pro causa este sintagma care îmi vine în minte.

Să revenim însă la studiu, la concluziile lui (unele bune, dar din păcate incomplete) și la modul în care unele din acestea au fost deja anunțate că urmează a fi implementate, capitol cu capitol.

(Citiți și: ”Documente / Codul Fiscal se modifică – principalele prevederi ale OUG”)

Capitolul 1 – Introducere

Autorii ne spun următoarele :

1. Este nevoie ca România să-și crească veniturile fiscale.

Nicio surpriză! Exact același lucru îl spunem, atât eu, cât și alți experți în fiscalitate,  de ani buni. Avantajul tezei venite (și) din partea FMI este acela că va avea mai multă tracțiune în fața guvernului, pe care îl va încuraja în renunțarea la scutiri și fermitatea în combaterea evaziunii. Reforma impozitului pe venit este vitală pentru a susține veniturile bugetare și pentru a elimina inechitățile.

Legislația este un fel de șvaițer, clădită pe privilegii și categorii profesionale favorizate, care fac doar să mărească inechitatea social-economică și să pună în pericol deficitul bugetar (finanțat la dobânzi din ce în ce mai mari).

• Raportul prezintă opțiuni pentru reformarea impozitului pe venit și discută impactul acestora din punct de vedere al veniturilor, eficienței si echității.

Vedem care sunt opțiunile autorilor în cele ce urmează.

Capitolul 2 – Problemele impozitului pe venit

1. Cota de impozit pe venit este mică

Da, este mică și, în plus, are și multe excepții, dintre care doar unele sunt enumerate în Raportul FMI. Ce nu se spune nicăieri în Raport (și asta implică sentimentul că a fost făcut pro causa, adică doar să susțină eliminarea cotei unice) este că introducerea cotei unice de 16% a adus la buget cu 40% mai multe venituri (3,7% din PIB) decât aduceau cotele progresive de 18-40% (2,8% din PIB). De altfel, raportul nu face nicăieri o analiză a evoluției veniturilor și deci nu explică nici scăderea abruptă la 2,1% din PIB a impozitului pe venit, în prezent. 

Să ne aducem aminte :

• Din 2018, reducerea de la 16% la 10% a tăiat 37,5% din impozitul pe venit, mare parte din reducere mergând însă la bugetul de pensii, prin creșterea CAS de la 21% la 25%;
• Din 2019, 500.000 de angajați din construcții au fost scutiți de impozit.

Dacă ne uităm la impactul calculat de autorii Raportului, pentru propunerile lor de introducere a cotei progresive, vedem că este mai mic decât impactul reducerii cotei de la 16% la 10%. Deci, 16% nu era puțin.

• Dar, contribuțiile sociale sunt mari

Știm și asta. Rata efectivă de impunere este de 41,5%, însă numai pentru angajații care nu beneficiază de scutiri. Pentru multe alte categorii de contribuabili, contribuțiile nu sunt deloc mari, dimpotrivă.

Am mai explicat despre tratamentele privilegiate de care beneficiază contribuabilii care își obțin veniturile ca PFA/PFI, drepturi de autor sau folosind microîntreprinderi. Situația asta explică și cea de‑a 3-a problemă identificată de autori.

• Venitul bugetar generat de impozitul pe venit și contribuțiile sociale rămâne scăzut, în timp ce inegalitățile de venit («income inequality», nu am găsit traducere mai bună) sunt mari

Ne spun autorii că, în ciuda contribuțiilor foarte mari (cele mai mari din UE), veniturile generate la bugetul consolidat sunt printre cele mai mici din UE (doar Irlanda este sub noi).

Păi cum să nu fie așa, când, pe de o parte, avem cote de CAS și CASS uriașe pentru salarii (multe egale cu salariul minim), fără ca baza de calcul să fie plafonată, iar, pe de altă parte, avem PFA/PFI/Microîntreprinderi/Drepturi de autor (în special la veniturile mult peste medie)? Degeaba vorbim de „Gini” (un preferat al dlui Voinea), dacă nu analizăm cauzele reale ale inechităților…

• Lipsa neutralității și oportunitățile de arbitraj sunt omniprezente

Din nou, nicio surpriză! Am spus și am repetat și noi că e haos. Mulțumim FMI că spune același lucru, poate așa ajunge ideea și la decidenții noștri (deși, văzând recent propusele măsuri superficiale, e clar ca nu a ajuns încă).

• În concluzie, sistemul de impozit pe venit trebuie reformat

Corectă concluzia!

Să vedem însă, cam la ce se gândesc autorii acestui studiu făcut de la distanta, în câteva zile…

înainte de a analiza propunerile FMI, să vedem ce susținem noi, specialiștii «băștinași»,  cu experiență de decenii în meandrele concretului romanesc:

1- Nicio reformă a impozitului pe venit nu poate fi făcută în lipsa unei reforme a contribuțiilor sociale;

2- Atât impozitul pe venit cât și contribuțiile sociale trebuie calculate exclusiv în funcție de mărimea veniturilor, nu de tipul lor;

3- Baza de calcul a contribuțiilor trebuie plafonată la maxim 3 salarii medii (ideal ar fi 1 salariu mediu, dar bugetul ar fi aruncat în aer). Contribuțiile nefiind impozite, ci plăti care implică contraprestații sociale, dacă nu sunt stabilite în sumă fixă (și nu pot fi, trebuie să ne bazam în continuare pe solidaritate), atunci baza de calcul a acestora trebuie plafonată. La CAS, baza de calcul trebuie să includă toate veniturile din muncă (salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, drepturi de autor), iar la CASS toate veniturile;

4- Impozitul pe venit stabilit în cota unică este ușor de înțeles și acceptat de către contribuabil și eficient de administrat de către ANAF, pentru că se poate baza masiv pe rețineri la sursă; de aceea susținem cota unică și nu pe cele progresive, oricât de «blândă » ar fi progresivitatea;

5- Vorbind despre cote, noi susținem fie revenirea la cotele de dinainte de 2018, momentul în care PSD, sub conducerea Dragnea, a bulversat paradigma cu «revoluția fiscală» și OUG 114, și anume : impozit 16% (fără scutiri sau cote reduse), CAS 21%, CASS 8,8% (fără scutiri, dar cu baza de calcul plafonată), fie păstrarea cotelor actuale de impozit 10%, dar fără scutiri sau cote reduse, CAS 25 %, CASS 10% (la fel – fără scutiri, dar cu baza de calcul plafonată). De preferat considerăm că ar fi revenirea la cotele anterioare.

Să vedem și care este abordarea autorilor acestui studiu, studiu cerut de însuși Ministerul Finanțelor.

Capitolul 3. Stabilirea obiectivelor reformei

Autorii pleacă de la următoarele:

1. Distribuția actuală a salariilor, a cotelor de impunere medii și marginale;
2. Analiza  a cum ar putea arăta un sistem de impunere optim la un anumit nivel al veniturilor ;
3. Discuție cu privire la cum ar arăta un nivel optim al impunerii care să aducă și creșterea veniturilor bugetare;

Pentru ca, în final, să vină cu propunerea unor posibile opțiuni pentru reforma impozitului pe venit. Nu o să analizez în detaliu fiecare dintre secțiunile acestui capitol, dar autorii omit o chestiune importantă ce ține de realitatea noastră: orice analiză a distribuțiilor la salarii este distorsionată puternic de faptul că multe din renumerațiile obținute de contribuabili (în special de către cei cu venituri peste medie) nu apar în analiza distribuției salariilor. Am mai văzut un astfel de studiu, prin 2010, făcut de GEA și promovat intens în vreme, de domnul Voinea.

Vedem totuși că, în capitolul următor autorii vin cu câteva observații interesante.

1. Atunci când analizează impactul creșterii deducerii personale pentru angajații cu venituri mici, atrag atenția că 1 milion de salarii minime provin de la angajați ai microîntreprinderilor, ceea ce, cuplat cu faptul că, pentru a beneficia de cota de 1%, acestea au nevoie de un angajat: în general asociatul, ar putea însemna că acestea sunt, în fapt, contracte deghizate și ar aduce o creștere a costului creșterii deducerii la salariul minim (pct. 33 din studiu);
2. Din 600.000 de microîntreprinderi, 350.000 au angajați  doar în zona veniturilor mici (până în 52.000 euro/an), majoritatea microîntreprinderilor nu au angajați. Firesc, la astfel de venituri, câștigul ce poate fi obținut din aplicarea cotei de 1% (față de 3%) este contrabalansat de faptul că CAS și CASS la minim sunt mai mari decât diferența de 2% (anexa 3).

Capitolul 4. Opțiunile pentru reforma impozitului pe venit

Concluzia principală, ca nu cumva să se piardă printre rânduri tema de lucru, este expusă chiar din subtitlu :

„Un nou prag de impunere moderat poate duce la creșterea semnificativă a veniturilor fără a avea impact la majoritatea contribuabililor”.

Adică, un impozit progresiv în 2 trepte (10% / 20% pentru ce depășește 10.000 lei/luna) ar afecta doar 10% din contribuabili, dar aduce bani mai mulți la buget. Cine sunt cei 10% afectați? Profesioniștii care au investit în educația proprie, care desfășoară activități înalt calificate, și care mai au și inspirația discutabilă de a munci eficient. Aceștia sunt în focusul studiului FMI și al celor care au cerut studiul în sine.

Mai sunt prezentate și alte câteva opțiuni :

1. Creşterea deducerilor pentru cei cu venituri mici;
2. Există puține justificări pentru aplicarea scutirilor de la impozitul pe salarii (IT, construcții, agricultură) și pentru costul de aproximativ 0.6% PIB implicat de aceste scutiri;
3. Scutirile sectoriale creează îngrijorări și ar trebui abolite, ele creând un precedent și pentru alte sectoare profesionale. În plus, atrag atenția că modul de operare al scutirii nu este clar și pare că scutirea este mai degrabă utilă angajatorului pentru a scădea salariul brut, decât angajatului în a obține un salariu net mai mare;
4. Luarea în considerare a unui sistem de stimulare a cercetării – dezvoltării prin deduceri suplimentare pentru investițiile făcute.
5. Administrarea cotelor progresive va obliga la întărirea capacității de administrare a ANAF, numărul de declarații de impunere anuale fiind mult mai mare față de cel depus în cazul cotei unice.
6. Reforma ar trebui să țintească reducerea non-neutralității fiscale. De ce nu obținerea neutralității ?
7. Cotele de impunere ar trebui calculate astfel încât să se asigure neutralitate. Așa explică și introducerea cotei de 20%, ca fiind aproximativ egală cu impozitul pe profit (16%) plus impozitul pe dividende (5%), iar dacă impozitul pe dividende ar crește la 10%, atunci cota rezultată ar fi 24,4%.
8. Persoanele care obțin venituri din activități independente ar trebui să plătească contribuții sociale la întregul câștig, posibil cu un plafon. Bun! Dar de ce plafon doar la venituri din activități independente? Si cum facem cu cei care obțin venituri și din salarii și din activități independente? Nu avem răspuns de la autori…
9. Regimul microîntreprinderilor trebuie reformat pentru a închide breșele.

Parțial, în linie cu ce spunem și noi, băștinașii, de mulți ani, fără însă să propună o abordare completă a rezolvării problemelor. De așteptat și alte studii, presupun.

Evident, decizia este politică și aparține coaliției ce guvernează România. Am văzut și recent propusele măsuri superficiale, din care cea mai controversată și criticată (modificarea bazei de impunere la locuințe, în funcție de valoarea din grila notarilor) pare a fi scoasă tot dintr-un studiu făcut recent de FMI la cererea guvernanților din The Banana Republic of Romania. Guvernanți care fac din actul de consultare cu mediul de afaceri local și cu experții români doar un exercițiu mediatic, nu și unul de guvernare.

***