În urmă cu o lună atrăgeam atenția că modificările aduse în Camera Deputaților la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 186/2022 (OUG 186) pot acționa ca un bumerang (https://cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-o-lege-construita-ca-un-bumerang-modificarea-suprataxarii-profiturilor-companiilor-din-petrol-gaze.html) și promiteam continuarea analizei după ce vedem legea în Monitorul Oficial.
Legea nu a apărut însă în Monitor, fiind – oarecum surprinzător pentru unii – retrimisă de Președinte către Parlament, pe 13 aprilie, motivând că unele prevederi „nu sunt îndeajuns de clare, astfel încât să ofere siguranța de a nu genera probleme în aplicare”.
Saga a continuat deci. În data de 2 mai, Senatul a abrogat modificările propuse de senatorul Nazare și a venit cu o alta soluție. Pe 3 mai, legea a mai fost un piculeț modificată și în Camera Deputaților, decizională, care a trimis-o din nou spre promulgare.
Numai că și această variantă – de fapt, cea de-a treia încercare, după cea din decembrie și cea din martie – are destule vulnerabilități, de această dată inclusiv de ordin constituțional.
Înainte de a analiza ultimele modificări, să ne întoarcem puțin la forma propusă de senatorul Nazare, ca să închidem cercul analizei.
Puțină aritmetică nu strică!
Nimănui, nici chiar senatorului și deputaților noștri…
Am explicat, în aprilie, cum dl. Nazare a propus reinventarea regulilor contabile, incluzând în venituri costurile cu materia primă sau valoarea stocurilor, cu scopul evident ca ponderea din activitățile reglementate să depășească, și pentru OMV Petrom, 75%, astfel încât să plătească taxa (numită „contribuție de solidaritate”) de care scăpaseră pentru că, cei trimiși de România la Bruxelles, au dormit în șlapi atunci când s-a scris Regulamentul 1854…
Să vedem deci de unde plecăm și unde ajungem, ca să ducem ideea până la capăt.
- De unde plecăm
– Cifra de afaceri a OMV Petrom este alcătuită din: (a) venituri din combustibili obținuți din rafinare țiței + (b) venituri din vânzare gaz + (c) venituri din vânzare energie electrică + (d) venituri din comercializare combustibili (importați);
– Pentru a vedea dacă se încadrează în prevederile OUG 186, calculăm ponderea:
P = (a+b)/(a+b+c+d)
Din calcule (pe date publice), a ieșit că P = 48%, mult sub 75%. Veniturile din producția de energie au generat cam 12%, restul fiind reprezentat de comerțul de combustibili.
Deci, contribuția nu era datorată, ceea ce evident a generat mult deranj printre cei care nu își făcuseră temele din timp, mai ales că a apărut și veto-ul Austriei cu privire la intrarea noastră în Schengen.
- Unde se ajungea
Conform modificării propuse de senatorul Nazare, în cifra de afaceri se includeau:
(e) „veniturile” din țiței extras + (f) „veniturile” din țiței stocat + (g) „veniturile” din gazul ars în centrala electrică + (g) „veniturile” din gazul stocat.
Pentru simplificare, le notăm cu X (X = e+f+g+h).
Nu știm cât ar fi fost e, f, g sau h, dar putem calcula cât ar fi trebuit să fie X, ca ponderea să crească de la 48% la cel puțin 75%, dintr-o ecuație simplă:
(48 + X)/(100+X)=0,75
- 48 +X=75+0,75*X
- 0,25*X=27
- X=108
Deci, pentru ca modificările senatorului Nazare să producă efectul scontat, „veniturile” adăugate de domnia sa (e+f+g+h) trebuiau să fie de cel puțin 2,25 ori mai mari decât veniturile luate deja în calcul (a+b) de textul inițial al OUG 186.
Și nu erau! Decât cel mult egale, ceea ce însemna că ponderea se apropia de 65%, semnificativ sub cei 75% necesari pentru ca taxa să fie datorată…
Să fi omis senatorul (care a propus) și deputații care au votat că ce s-a adăugat la numărător trebuie adunat și la numitor, că doar de aceea îi zice „pondere”?! Orice e posibil…
Cert este însă că, dacă legea era promulgată și nu ar fi fost trimisă înapoi Parlamentului, amendamentul dlui Nazare i-ar fi pus într-o situație de ridicol extrem atât pe premierul Ciucă (președinte PNL), cât și pe viitorul premier Ciolacu (președinte PSD), dar și pe Președintele țării, modificarea făcută cu mult tam-tam fiind la fel de inutilă ca drumurile la Bruxelles…
Acum, să revenim la ce s-a votat in Parlament :
- Senatul
În prima fază, Senatul a abrogat amendamentul buclucaș al dlui Nazare, pe motiv că „textul prezintă neclarități și dificultăți de interpretare, putând genera situații care ar conduce la nerespectarea legislației europene”.
În faza a doua, Senatul a inventat o nouă taxă, neprevăzută nici în Regulamentul 1854 și, evident, nici în OUG 186 și anume o taxă de 350 lei/t de țiței procesat în activitatea de rafinare, desigur, fără a genera nicio „situație care ar conduce la nerespectarea legislației europene”…
Cum a fost calculată taxa? Nu se spune, dar pare a fi cam 60% din marja actuală de rafinare…
Cine datorează taxa? Ne spune textul aprobat al noului alin. 6 al Art. 1:
“Prin excepție de la alin. (1), persoanele plătitoare de impozit pe profit potrivit art. 13 și de impozit pe venitul microîntreprinderilor potrivit art. 47 (???) din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) care desfășoară activități în domeniile prevăzute de Regulamentul UE 1854/2022 și care desfășoară atât activități de extracție a țițeiului cât și de rafinare a țițeiului, datorează o contribuție de solidaritate”
Sună alambicat? Da.
Inutil de alambicat? Da, nu văd cum ar putea să facă o microîntreprindere și activități de extracție și de rafinare…
Ce companii se încadrează în această condiție (extracție + rafinare)? OMV Petrom. („Decât!”)
De când se aplică? Aici Senatul nu a spus nimic. Legea intrând în vigoare în 3 zile de la data publicării. Cum Constituția este încă în vigoare și prevede că legile (cu excepția legii penale mai favorabile) se aplică doar pentru viitor și intră în vigoare în trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial, rezultă că OMV Petrom ar fi datorat taxa de 350 lei/tonă pentru cantitățile rafinate de la intrarea în vigoare și până la 31.12.2023 (adică vreo 7 luni, nu 2 ani), când taxa (scuze, „contribuția de solidaritate”!) expiră.
- Camera Deputaților
Pe 3 mai, proiectul de lege votat de Senat a fost trecut rapid prin Comisii și trimis la vot în plen, care l-a și votat, cu o foarte largă majoritate. Plus un amendament la același alin. (6):
„(6) Prin excepție de la alin. (1), persoanele (…) care desfășoară activități în domeniile prevăzute de Regulamentul (UE) 2022/1.854 și care desfășoară atât activități de extracție a țițeiului cât și de rafinare a țițeiului, datorează pentru anii 2022 și 2023 o contribuție de solidaritate, calculată conform art. 2 alin. (13).”
Cum așa? Legea poate dispune și pentru trecut? Haideți să vedem ce (știm cu toții că) ne spune Constituția:
“Art. 15 (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”
Vorbim aici de contravenții sau infracțiuni? Nicidecum!
OK, deci deputații au decis că respectarea Constituției este opțională… Acesta este un precedent foarte, foarte periculos!
Constituția este „legea legilor”, adică legea pe care toate legile trebuie să o respecte. Este fundamentul statului de drept, fundament fără de care arbitrariul și abuzurile primesc cale liberă, fundament fără de care nimeni nu mai poate conta pe nimic.
Președintele veghează la respectarea Constituției. Aș fi foarte (plăcut) surprins dacă va sesiza Curtea Constituțională înainte de a o promulga…
***
(Citește și: ”Gabriel Biriș / O lege construită ca un bumerang: modificarea supratăxării profiturilor companiilor din petrol/gaze”)
***
