Gabriel Biriș / Fiscalitate şi administrare fiscală în programele de guvernare: o analiză - CursDeGuvernare.ro
vineri

22 octombrie, 2021

Gabriel Biriș / Fiscalitate şi administrare fiscală în programele de guvernare: o analiză

24 noiembrie, 2020

Pe 6 decembrie, adică în nici 2 săptămâni, vom avea alegeri parlamentare. Ele ne vor da noul Parlament, iar el la rândul lui ne va da guvernul. Eu unul le consider de departe cele mai importante, aşa că am considerat utilă o analiză a “ofertelor” principalelor 3 forţe politice de azi (PSD, PNL, USR+).

Înainte de a trece la analiză, simt nevoia să fac (i) câteva precizări, dar şi (ii) o aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 4 ani.

Câteva precizări

Sunt antreprenor şi avocat de business, deci îmi doresc ca sarcina fiscală efectivă să fie cât mai redusă cu putinţă. În 25 de ani de experienţă în domeniu am învăţat însă că pentru business stabilitatea şi predictibilitatea sunt la fel de importante şi un nivel redus al fiscalităţii.


Cele 3 obiective nu sunt chiar incompatibile, ele pot fi atinse simultan, dar doar dacă baza de impozitare este cât mai mare şi evident cotele de impunere cât mai mici (bază mare + înălţime mică = corp stabil). Baza de impunere este mare atunci când nu este erodată nici de scutiri şi nici de evaziune.

Nu îmi plac scutirile şi tratamentele preferenţiale, chiar dacă şi eu ca avocat beneficiez de ele. Pe lângă faptul că erodează baza de impunere (ceea ce afectează stabilitatea şi deci şi predictibilitatea), consider că scutirile sunt privilegii, iar privilegiile date unor categorii de cetăţeni contribuabili sunt pe costul celor care nu au privilegii. Asta divizează naţiunea, creează complicităţi între cei care primesc privilegiile şi cei care le acordă. Divide et impera…                                                                                                                                

Aducere aminte: 

Înainte de alegerile din 2016 atât PSD cât şi PNL au avut secţiuni consistente pe partea de fiscalitate. USR nu a avut mai nimic, campania lor fiind centrata pe “fără corupţi”. PSD promitea tot felul de scutiri, PNL făcuse din 16% o idee fixă: 16% TVA, 16% contribuţii angajator, 16% contribuţii angajat. Am atras atenţia atunci că ambele programe erau fantasmagorii care ar fi aruncat în aer orice urmă de stabilitate şi predictibilitate, ceea ce din păcate s-a cam şi întâmplat, deficitul bugetar ajungând la 4,6% PIB în 2019, în condiţiile în care veneam după o perioadă de creşteri economice record, iar investiţiile în infrastructură erau din ce în ce mai mici.

Cei 4 ani care au trecut au fost împărţiţi în 3 perioade distincte:

  • Prima – de doi ani şi jumătate, în care PSD-ul dlui Dragnea a dominat scena politică. Din punct de vedere fiscal, a fost o perioadă extrem de turbulentă. Pe de o parte au fost implementate măsuri de “relaxare”, de genul ridicării plafonului la micro, scăderii cotei unice la 10%, scutirii de impozit pe salarii şi CAS în construcţii, eliminării impozitului pe profit în HoReCa. Pe de altă parte au fost creşteri de contribuţii (plafonarea bazei de calcul a CAS, CASS individuale fiind eliminate), a fost blocată exploatarea gazului în Marea Neagră prin legea offshore, a fost bulversată toată economia cu split TVA (declarat ulterior neconform de CJUE), au blocat pentru o perioadă creditarea prin “taxa pe lăcomie”. Nu s-a făcut nimic pentru informatizarea ANAF şi îmbunătăţirea colectării. Toate companiile au fost obligate să îşi cumpere noile case de marcat, însă MF nu a fost în stare să se conecteze la ele.

Au fost şi câteva discuţii, abandonate din fericire, care au creat extrem de multă îngrijorare. Una – impozitul pe gospodării care ar fi destructurat administrarea fiscală şi ar fi creat riscuri uriaşe în ceea ce priveşte colectarea prin renunţarea la reţinere la sursă şi la trecerea la declararea individuală a obligaţiilor fiscale. Alta – înlocuirea impozitului pe profit cu cel pe cifră de afaceri, ar fi scos pur şi simplu România de pe harta investitorilor serioşi şi ar fi dus la delocalizarea masivă a producţiei. În plus, nici Directivele şi nici Convenţiile privind evitarea dublei impuneri nu ar mai fi fost aplicabile, ceea ce ne-ar fi transformat într-o pată neagră;

  • A doua – ceva mai mult de jumătate de an, caracterizată de turbulenţe politice majore, a început după pierderea europarlamentarelor de PSD şi condamnarea dlui Dragnea. PSD a pierdut guvernarea, PNL a reuşit să o preia singur, după care guvernul Orban/PNL a căzut în urma unei moţiuni şi a revenit. Nu sunt prea multe de spus aici, timpul fiind scurt şi perioada agitată;
  • A treia – ultimele 9 luni, caracterizată de cea mai dură criză medicală şi economică pe care omenirea a cunoscut-o în istoria modernă. Măsurile luate de guvern în această perioadă au fost într-un cu totul alt registru. Au fost amânate la plată impozitele, fără dobânzi şi penalităţi, au fost accelerate rambursările de TVA (inclusiv prin lărgirea semnificativă a rambursării cu control ulterior), s-au rambursat concediile medicale (restante de ani de zile), s-au introdus măsuri simplificate pentru obţinerea eşalonării la plată. Nu au fost modificări semnificative ale Codului fiscal în această perioadă.

Să vedem însă “oferta” de acum, pentru următorii 4 ani.

1- PNL

PNL, principalul favorit la câştigarea acestor alegeri, nu propune niciun fel de modificări de politică fiscală. Se pare că PNL mizează exclusiv pe creşterea PIB prin investiţii publice în infrastructură şi informatizarea statului pentru a corecta dezechilibrele uriaşe din prezent. PNL şi-a numit programul “Dezvoltăm România”, evită orice discuţii despre modificări ale legislaţiei fiscale şi se concentrează pe enumerarea unor obiective de îmbunătăţire ale administrării fiscale (reducerea numărului şi simplificarea formularelor/declaraţiilor, facilitate pentru buni platnici, generalizare rambursare cu control ulterior, facilitate pentru utilizarea ghiseul.ro, implementarea facturii electronice şi interconectarea caselor de marcat, SAF-T).

Deşi înţeleg abordarea (din punct de vedere politic), sper că PNL înţelege că inechităţile induse de măsurile haotice din 2016 – 2019 vor trebui corectate rapid, altfel nu numai că dezechilibrele bugetare se vor amplifica, ci şi frustrările din interiorul societăţii vor creşte. Baza de impunere a fost pur şi simplu spulberată de tot felul de scutiri sau tratamente privilegiate, iar dacă această problemă nu va fi adresată onest, profesionist, după alegeri vom avea cu toţii de suferit!

Pe partea de cheltuieli, mi-a atras atenţia menţinerea creşterii punctului de pensie la 1.840 lei, dar nu din 2021, ci gradual până în 2024. Vorbim de o creştere semnificativă a cheltuielilor cu pensiile, de la aproximativ 80 mld lei în 2020 (incluzând creşterea de 14%), la 113 mld lei în 2024, adică +40% în doar 4 ani… Să nu uităm şi că bugetul de stat a fost amputat în 2018 cu vreo 12 mld lei, sumă ce se regăseşte însă în bugetul de pensii (creştere CAS, scădere impozit venit). Aceasta a creat o aparentă creştere a încasărilor, “creştere” folosită ulterior pentru a justifica creşterea abruptă a pensiilor, translatată integral în deficitul bugetului consolidat. O astfel de creştere a pensiilor poate fi sustenabilă doar dacă PIB-ul creşte cu 50%, iar asta se poate întâmpla doar dacă programul de investiţii şi modernizare va fi implementat “ceas”, ceea ce ţinând cont de istoric este un gând ambiţios, chiar şi în condiţiile în care vedem deja şantiere importante nou deschise şi auzim anunţuri cu privire la semnarea de alte noi contracte.

2- PSD

“PSD ştie să guverneze bine” – aşa îşi intitulează secţiunea de economie şi fiscalitate PSD. Parcă am mai auzit asta… “Să trăiţi bine”? Băsescu?

Să trecem peste titlu şi să ne uităm la conţinut.

Şi PSD vorbeşte de creşterea colectării şi reducerea evaziunii, limitându-se doar la interconectarea caselor de marcat şi ANAF, măsură care – VAI! trebuia să fie implementată încă din 2018, de când toate companiile au fost obligate să îşi cumpere noile case de marcat cu memorie electronică şi modul de comunicaţie. Tot pentru creşterea colectării, PSD propune implementarea directivei europene împotriva transferului profiturilor, directivă însă deja implementată în 2017… Ne mai spune PSD că restituirile de TVA se vor face doar după compensarea obligaţiilor, chestiune care este însă în legislaţie de când lumea.

PSD vine însă şi cu o propunere concretă, şi anume “reducerea impozitării muncii pentru salariaţii cu venituri mici şi cei din clasa de mijloc”, propunere deja depusă ca proiect de lege la Senat. PSD propune o schemă de impozitare cel puţin ciudată, parţial progresivă (cota de impunere creşte pentru salariaţii care câştigă peste 12.500 lei/lună), parţial degresivă (sarcina fiscală scade pentru salariile între 3.000 – 4.000 lei, faţă de salariile mai mici de 3.000 lei). Pentru uşurinţa comparaţiei, am calculat mai jos ratele efective totale de impunere a salariilor, 2020 versus 2021 PSD:

Salariu 2020* 2021 PSD
sub 3.000 37,30 35
3.001 – 4.000 40,30 29,30
4.001 – 5.000 42,50 33,50
5.001 – 6.000 42,50 33,50
6.001 – 7.000 42,50 35,87
7.001 – 8.500 42,50 38,25
8.501 – 10.000 42,50 42,50
10.001 – 12.500 42,50 42,50
12.501 – 15.000 42,50 43,75
peste 15.000 42,50 46

*rată efectivă, ţinând cont că CAS 25% şi CASS 10%, sunt deductibile din baza de calcul a impozitului pe venit de 10%, bază din care se scade şi deducerea personală

Un calcul aproximativ ne arată că această propunere lasă bugetul consolidat fără 10,2 mld de lei. Chiar şi presupunând că toţi aceşti bani merg în consum, la o rată de recuperare de 13% (atât este acum TVA efectivă), rămâne un minus de aproximativ 9 mld lei, minus care se adaugă la deficitul uriaş pe care România îl înregistrează în 2020 (10% din PIB, aproximativ 100 mld lei).

Lista cu “bunătăţi” nu se opreşte aici. PSD supralicitează şi la pensii, promiţând creşterea punctului de pensie până la 2.340 lei în 2024. Impactul pare că nici nu mai contează, acesta fiind de 62 mld lei în plus faţă de 2020 (incluzând creşterea de 14% de la 1 septembrie). În plus, PSD promite o creştere semnificativă chiar din 2021 (1.875 lei), ceea ce ar aduce costuri suplimentare de 34 mld chiar de la anul (3,5% PIB).

Însumând cele două măsuri, ar rezulta un deficit suplimentar de aproximativ 70 mld lei în 2024, deficit care ar putea fi surmontat doar dacă creşterea economică în 4 ani ar fi semnificativ peste cea de 50% prognozată în programul PNL, adică undeva pe la 70%, şi asta în plină criză economică… Chiar şi dacă presupunem că toate aceste sume acordate suplimentar se duc în consum, iar asta generează venituri suplimentare din TVA, minusurile se numără cu zecile de miliarde.

Nu cred că mai e ceva de adăugat…

3 – USR-PLUS

Programul USR-PLUS conţine şi el, aşa cum era de aşteptat, o măsură cu puternic impact bugetar: “Zero taxe pe salariul minim”, o idee foarte generoasă de altfel. De propunerea USR-PLUS ar urma să beneficieze toţi angajaţii, salariile obţinute de aceştia urmând a fi supuse impozitului şi, mai ales, contribuţiilor, doar sumele ce depăşesc salariul minim, în prezent 2.230 lei/lună. Practic USR+ propune o deducere personală de bază egală cu salariul minim (atât la impozitul pe venit, dar şi la CAS, CASS). Ce înseamnă asta?

Să facem un calcul simplu, luând în considerare şi o deducere personală (la impozit) de 500 lei, în medie:

CAS: 2.230*25% = 557 lei

CASS: 2.230*10% = 223 lei

IV: (2.230 – 557 – 223 – 500) = 95 lei

Total: 875 lei (557 + 223 + 95)

Aceasta este suma care ar trebui să rămână în plus, lunar, în buzunarele fiecăruia din cei aproape 6 milioane de angajaţi din România (stat + privat). Impactul anual este simplu de calculat: 875*6.000.000*12 = 63 miliarde. Presupunând că toţi aceşti bani se duc în consum, la buget ar mai urma să ajungă (din TVA) vreo 8 mld lei, deci rămâne un minus de aproximativ 55 mld lei…

Programul USR+ nu conţine nimic despre majorarea pensiilor, deci putem presupune că USR+ este de acord cu actualul calendar de creştere a valorii punctului de pensie, ceea ce adânceşte semnificativ deficitul bugetului consolidat. Ţinând cont că eliminarea sau impozitarea cu 90% a pensiilor speciale ar aduce la buget doar maxim 5 mld lei (astăzi costul total fiind de aproximativ 9 mld lei) şi presupunând un calendar de creştere similar cu cel propus de PNL, impactul cumulat ar fi undeva în jur de 112 miliarde (55 + 62 – 5) până în 2024, semnificativ peste cel al propunerilor de campanie ale PSD.

Din nou, nimic de adăugat…

În concluzie, nimic nou sub soare. Este campanie şi în campanie partidele propun tot felul de năzbâtii. Noi vom decide, prin votul nostru de pe 4 decembrie cui dăm mandat să ne administreze ţara. Nu cred însă că (mai) putem vota absurdităţi de genul celor care ne-au adus în situaţia de a închide 2019 cu un deficit de 4,6% PIB, mai ales că astfel de absurdităţi sunt grefate pe un buget îngenuncheat de criză, la aproape 10% PIB deficit în 2020. Vor veni ani dificili, în care este nevoie de responsabilitate, de profesionalism.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Trebuie să înţelegem cu toţii că sursa de finanţare a deficitului nu este “contul” – aşa cum zicea de curând CCR – ci datoria publică. datorie care va fi plătită nu numai de noi, ci şi de urmaşii urmaşilor noştri!

 

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr