Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, menit să reducă dependența Republicii Moldova de Gazprom și respectiv de Rusia, a fost finalizat și supus unor teste preliminare de presiune cu gaze naturale în această lună, dar nu a fost, deocamdată, făcută nici o rezervare de capacitate.
Perspectivele folosirii acestei conducte nu sunt favorabile, atât din motive tehnice (presiunea sistemului românesc este insuficient de mare), cât și din motive comerciale (prețurile de pe piața românească sunt mai mari decât în R. Moldova).
Câteva comentarii ale Anei Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie şi infrastructură, companii publice, autorităţi de reglementare, la Expert Forum, aduc mai multe detalii:
- 1. Ca și bucățica Iași-Ungheni inaugurată în 2014, conducta Ungheni-Chișinău s-a permis a fi construită pentru ca, până una-alta, nu poate fi folosită. E nevoie să se construiască încă o conductă în România (Onești-Gherăești-Lețcani) și două stații de comprimare, altminteri conducta n-are fizic cu ce să se umple. Bucata românească e în întârziere, pariul meu e ca nu va fi gata nici în 2021. O să am încredere că s-a dorit realmente interconectarea Moldovei abia când o să vad și bucata de la noi terminată, și nici atunci 100%: va trebui ca piața din Moldova să funcționeze suficient de bine încât furnizorii din România să poată intra. Nu poți concura cu Gazprom dacă el vinde sub cost sau acceptă să nu-și încaseze prețul gazului cu deceniile.
- Aici nu mai știu cum au rămas lucrurile cu sistemul de tarifare. Dacă tariful pentru Iași-Ungheni-Chișinău nu e „socializat” (cum se discuta anii trecuți), adică dacă tot costul conductei se împarte la cantitățile infime de gaz transportate doar pe această conductă, întotdeauna gazul romanesc cu toate tarifele incluse va avea un preț prohibitiv pentru Moldova.
- 2. Dacă se voia ca Moldova să aibă acces la gazul românesc, nici măcar n-ar fi fost nevoie de o conductă nouă. Era nevoie de flux invers pe conducta transbalcanică, cea prin care Gazprom transporta gaz prin Ucraina, Moldova, iarași o bucațică de Ucraina, România mai departe spre Bulgaria. Conducta Isaccea-Negru Vodă aparține Transgaz, nu Gazprom – cu toate acestea, chiar dacă investițiile ar fi minime, de ani de zile se refuză interconectarea ei cu restul rețelei Transgaz și fluxul invers ca să poată fi folosită pentru export în Moldova, Ucraina și Bulgaria. Avem de ani de zile scandal cu UE pe faptul că nu facem niciun pas ca sa folosim această conductă pentru export. Am avut și bani UE disponibili. Dacă s-ar fi vrut, s-ar fi rezolvat. Repet, conducta e a Transgaz, noi suntem țară UE, nu există niciun motiv legitim pentru care să ne comportăm de parcă Isaccea-Negru Voda ar fi conducta Gazpromului.
- 3. Ani de zile, România a refuzat să liberalizeze piața și să facă investiții în interconectări și creșterea presiunii în rețea cu scopul real de a ține aici gaz ieftin la preț reglementat pentru știm-noi-cine, gaz care putea fi ținut aici doar câtă vreme exporturile sunt imposibile. De fiecare dată când s-a blocat liberalizarea și, chiar și la început, când s-a reglementat din nou piața prin OUG 114, efectul real a fost același: putea să aibă acces știm-noi-cine la gaz ieftin (după OUG 114 a ieșit scandal prea mare si nu s-a întâmplat); și nu există pericolul ca Gazprom să aibă concurență în regiune (România, dar și Bulgaria, Moldova, Ungaria).
- 4. Legea offshore, care a blocat investițiile în Marea Neagră, are acelasi efect: Gazprom n-are de ce concurență să se teamă.
- 5. În momentul în care TurkStream o să fie gata, inclusiv cu toate extensiile către piața UE, cred că o să vedem o mică surpriză: iacă minune, gazul va putea curge și dinspre sud spre nord pe conducta transbalcanică, taman ce nu se poate acum sub nicio formă. Pariul meu e că gazul va fi tot doar al lui Gazprom, ca numai pentru el funcționează fizica așa”, spune Ana Otilia Nuțu într-o postare pe Facebook.
