Unul dintre motivele importante din spatele protestelor fermierilor europeni – deși o mare parte din furia lor a fost îndreptată împotriva birocrației Uniunii Europene reprezentate de Green Deal și a concurenței din partea importurilor ieftine – este prețul mic de achiziție impus de marile companii din industria alimentară – „BigFood” – pentru produsele agricole.
Nemulțumirile lor au reaprins o dezbatere politică în Franța, și nu numai, cu privire la garantarea prețurilor minime pentru produsele agricole. Președintele Emmanuel Macron a aderat mai târziu la această idee – atrăgându-și critici atât de la oponenții de stânga cât și de dreapta care îl acuză că a plagiat din inițiativele politice ale lor, se arată într-un articol publicat de Politico.
Dezbaterea aduce din nou în atenție o politică mai veche de susținere a prețurilor agricole care nu ar atenua din dificultățile mediului rural dar în schimb ar stimula și o întoarcere la „lacurile de lapte” și „munții de unt” de altădată. Acestea au forțat Uniunea Europeană să-și reformeze Politica Agricolă Comună, un program de subvenții agricole care consumă o treime din bugetul său.
„Prădător de profit”
Lactalis, compania de produse lactate deținută de discreta familie Besnier, a parcurs un drum lung de la originile sale în anii 1930 de mic producător de brânză Camembert în vestul Franței, până la cea mai mare companie de produse lactate din lume. Ea este privită de fermieri ca fiind arhetipul nemilos al BigFood-ului.
Ultima rundă de proteste agricole din Franța nu a fost diferită. Fermierii au ocupat luna trecută sediul companiei Lactalis. Alții au sechestrat un camion Lactalis și au redistribuit laptele către fermierii locali din departamentul Haute-Saône. Furia a ajuns chiar și la Salon International de l’Agriculture, un eveniment anual, unde protestatarii au atacat standul Lactalis.
„Această companie (Lactalis) a raportat o cifră de afaceri de 28 de miliarde de euro în 2022 și realizează profit. În fruntea ei se află doi frați împreună cu sora lor, toți trei miliardari. Este o companie care nu este de acord să-și plătească fermierii în mod corespunzător, să le plătească un preț care să acopere costul de producție, salariile și protecția socială, dar care înregistrează profituri record”, a spus Stéphane Galais, un fermier de lactate din Bretania și reprezentant al Confédération Paysanne, un sindicat de fermieri de stânga care a organizat demonstrațiile împotriva lui Lactalis, relatează Politico. „Într-o situație de cvasi-monopol, ei dictează prețul”, a mai spus el.
În regiunea sa, micile cooperative de produse lactate au luptat împotriva Lactalis, deoarece compania cumpără acțiuni la cooperativele locale de produse lactate care produc brânză reblochon.
Lactalis se apără
„Nu ar trebui să amestecăm acțiunile sindicatelor agricole cu negocierile care au loc în cadrul unui contract juridic privat cu o organizație de producători”, a spus Lactalis într-un răspuns scris la o solicitare de comentarii din partea Politico. „De îndată ce există un dezacord sau o tensiune între părți, comunicarea este exacerbată, deoarece reprezintă o pârghie în negocieri.”
Lactalis a spus că prețurile au fost influențate de faptul că jumătate din laptele de vacă pe care îl colectează este procesat sau vândut în afara Franței, unde prețurile sunt mai mici – și în prezent în scădere. A mai spus că a crescut prețurile de achiziție cu 30% în ultimii doi ani și a plătit mai mult decât concurenții săi în 2022.
Compania a raportat o scădere cu 14% a profiturilor în 2022 – marja sa netă de profit fiind de doar 1,4% – iar acestea sunt reinvestite în dezvoltarea companiei, a comunicat gigantul lactatelor.
Soluția președintelui Macron
Guvernul francez a încercat, ca răspuns la proteste, să dea vina pe marile companii din industria alimentară, promițând fermierilor o mai bună protecție în negocierile cu procesatorii, producătorii și supermarketurile.
Premierul Gabriel Attal a promis o modificare a legii Egalim – care îi protejează pe fermieri în negocieri – până în vară. Ministrul Economiei, Bruno Le Maire, a anunțat între timp controale mai stricte pentru a se asigura că regulile actuale pentru consolidarea puterii de negociere a fermierilor sunt eficiente.
El a amenințat, de asemenea, că va amenda două platforme centrale de achiziții – prin care comercianții cu amănuntul cumpără la comun produse agricole pentru a obține prețuri mai bune – acuzându-i că nu respectă termenul legal pentru negocierea prețurilor.
Președintele Macron a adoptat trei versiuni ale legilor Egalim cu scopul de a întări poziția fermierilor în negocierile cu cumpărătorii, împuternicindu-i să propună un preț de pornire bazat pe indicatori de referință care reflectă costurile de producție.
Fermierii se plâng că legea nu prevede sancțiuni
Sub presiunea protestelor, Macron a decis să meargă mai departe. În timpul unei vizite tensionate la Salon, el și-a propus să stabilească prin lege prețuri minime pentru fiecare sector agricol la care fermierii să-și vândă produsele giganților din industria alimentară.
Propunerea lui Macron pentru un nivel minim de preț a fost percepută pe scară largă ca o cedare după ce guvernul său a respins în mod repetat propuneri similare din partea opoziției, etichetându-le drept măsuri anti-piață în stil sovietic.
Sunt nemulțumiri în propriul partid.
„Anunțul privind limitele de preț nu a fost foarte util”, a spus un parlamentar din partidul lui Macron, care a acceptat să vorbească sub protecția anonimatului. „termenul (preț minim – n.r.) nu este unul adecvat”, a spus deputatul, spunând că ar fi mai bine să vorbim despre un „indice de preț” pentru a evita asocierile cu politicile viciate ale UE care datează din anii 1980.
„Lacuri” de lapte și „munți” de unt
Deloc surprinzător, lanțurilor de supermarketuri nu le-a convenit propunerea. Michel Leclerc, președintele lanțului de supermarketuri omonim, a numit-o „prostie”.
Experții au obiecții mai mari: „UE a avut un sistem de prețuri minime impuse pentru produsele alimentare între anii 1960 și 1980, ceea ce a dus la crearea de surplusuri de alimente, costuri bugetare ridicate și prețuri de dumping la exportul excedentelor pe piețele țărilor terțe”, a spus Alan Matthews, profesor de agricultură europeană la Trinity College Dublin.
Lacurile de lapte și munții de unt care ar reapărea probabil dacă Parisul va da înapoi ceasul, au avertizat mai mulți experți.
Acest lucru nu ar încuraja doar supraproducția, ci și o agricultură mai distructivă pentru mediu, cu o utilizare mai mare a substanțelor chimice, consum irațional de apă și creșterea intensivă a animalelor. Atunci „ar trebui să distrugem” cea mai mare parte a surplusului de alimente, a argumentat Matthews, „pentru că din 2015 nu mai avem voie să subvenționăm exporturile”.
Negociatorii UE tocmai s-au întors șchiopătând de la conferința ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului de la Abu Dhabi, după zile petrecute luptând cu India chiar pe această problemă. Programul de însilozare împotriva foametei promovat de New Delhi a încurajat supraproducția, extinderea agriculturii și vânzarea de orez și grâu pe piețele externe la preț de dumping.
Câștigătorii nivelurilor de preț sunt adesea mari operatori industriali. Dacă prețul minim este prea mic, micii proprietari dau faliment, în timp ce companiile mai mari îi înghit. Dar dacă este prea mare, atunci cele mai mari ferme obțin profituri mari în detrimentul producătorilor și vânzătorilor de alimente. „Ar fi cireașa uriașă de pe tort”, a mai spus Matthews.
Planul spaniol
Pentru Maison, fermier din Haute-Savoie, Franța ar trebui să se inspire din Spania vecină, care a transformat directiva UE privind practicile comerciale neloiale (PCN) într-un scut important pentru producătorii agricoli.
Versiunea spaniolă a legii PCN este cea mai puternică din Europa. Acesta permite raportarea anonimă a încălcărilor legii, prevede penalități de până la 1 milion EUR, impune o mai mare transparență în contracte și creează observatoare pentru a monitoriza marjele de profit produs cu produs.
„Numai în Spania această lege a fost eficientă și a făcut de fapt o diferență în prețul fermierilor: de fapt obligă fiecare verigă a lanțului alimentar să-și acopere costurile de producție, începând cu producătorii”, potrivit Coordonării Europene pentru Via Campesina (ECVC), care reprezintă micii fermieri.
Comisia Europeană desfășoară în prezent un sondaj printre fermieri în timp ce se pregătește să revizuiască directiva PCN. În timp ce Macron a cerut o versiune europeană a legii sale Egalim, Bruxelles-ul caută idei noi la Madrid.
Este o dezbatere complexă care va reverbera în sălile puterii în timp ce politicienii încearcă să restabilească ordinea într-un lanț de aprovizionare care îi afectează pe fermieri precum Maison
„Dacă am înceta să furnizăm lapte, industria lactatelor nu ar mai exista, supermarketurile nu ar mai exista”, a spus el pentru POLITICO. „Dar există o inversare a convingerilor oficialilor care vor ne facă să credem că distribuitorul și industria sunt cele mai importante.”
***
