România pur și simplu nu are și nu va avea bani pentru investiții nici în 2017, după cum promit, sub o formă sau alta, principalele partide aliniate la startul campaniei electorale 2016.
La televizor se aruncă tot felul de cifre abracadrabante și prin fața cetățenilor se perindă grafice colorate, după care se poartă discuții care se vor savante, într-un ritm în care contează mai mult impresia lăsată de fața vorbitorului.
De fapt, pentru a face puțină ordine în acest asalt informațional bazat pe ikebana cu indicatori economici, e suficient să ne concentrăm în liniște pe câteva date incontestabile :
Simplificate, fără virgule și fără complicații cu tot felul de fonduri care încă nu există sau fluxuri nete de la bugetul de stat.
Anul acesta, PIB-ul României va ajunge la 169 de miliarde de euro față de 160 de milioane de euro în 2015. Și, în cel mai bun și bun caz, dacă totul va merge ”zeiss”, putem ajunge în 2017 la cel mult 181 miliarde de euro.
Asta înseamnă o creștere de 5% în lei sau 7% în euro (dacă nu crapă cursul de schimb, ipoteză de lucru obligatorie), fără a face farmacie. Din cele mai vechi timpuri ale tranziției și până azi, nu s-a inventat guvernul care să impună românilor și să colecteze taxe, cu tot ce ne mai dă și UE, astfel încât să trecem de o treime din PIB venituri ale statului, din nou, fără alte virgule.
Simplu de tot, dacă statul ar pune la bătaie fie și toată treimea care rezultă din cele 12 miliarde de euro mult visate pentru anul viitor, ar avea de dat în plus cam 4 miliarde de euro. Dar, din start, numai aducerea punctului de pensie la cota festivă de 1.000 de lei la 1 ianuarie 2017 ar însemna un necesar de 2 miliarde de euro.
La acești bani se adaugă peste 1 miliard de euro impact al majorărilor salariale recent adoptate (a se citi, tot aproximativ, 5 miliarde lei). Povestea livrată în prime-time cu întoarcerea banilor la buget prin taxe și impozite și a impactului bugetar nu de 5 miliarde lei ci numai de 2 miliarde lei, ar echivala cu a spune că factura salarială a bugetarilor pentru anul 2016 nu este de 52 de miliarde de lei ci numai de 20 de miliarde de lei, pentru că restul banilor se întorc și ei la buget.
Buget din care, deși scade TVA-ul, se elimină sute de taxe, se reduce impozitarea veniturilor, vor crește investițiile și subvențiile pentru cei care se apucă de afaceri. Iar statul ar urma să aibă un deficit de 5 miliarde de euro (FMI-ul zice că vor fi mai mult de 6 miliarde de euro gaură la buzunarul statului). Dar care ”cică” nu ar majora datoria publică, care s-a expandat oricum spre 70 de miliarde de euro.
Șmecheria e că ce mi-e dacă raportăm cele 70 de miliarde la PIB-ul de 169 de miliarde din 2016, ce mi-e că mai punem acolo 5 miliarde în plus și împărțim 75 de miliarde la cele 181 de miliarde visate la început, ne dă cam tot vreo 40%. Și, vezi Doamne, datoria, exprimată convenabil în procente, ar sta pe loc.
Dar, cum se spune la ofertele televizate la ore de mai slabă audiență, asta nu e tot :
Tot în 2017 ar urma să se mai aloce în plus pentru investiții încă vreo 12 miliarde de lei (a se citi spre 3 miliarde de euro). Ocazie cu care, dacă adunăm doar cel 2 miliarde de la pensii cu 1 miliard de la salarii și 3 miliarde de la investiții am depășit deja cele 4 miliarde la care ne-ar da dreptul prespusa creștere economică impetuoasă din 2017.
Nu e greu de ghicit cum se va face reglajul înapoi la 4 miliarde : se va tăia din nou de la investiții. Adică toți banii prezumtiv obținuți vor fi băgați cert în consum.
Tot cert ne vom tăia craca dezvoltării infrastructurii și vom majora și datoria publică. Cât despre plata ei, numai de bine, și despre viitor, acesta va rămâne în sarcina urmașilor urmașilor noștri, care vor mai rămâne ei pe aici.
4 răspunsuri
La nevoie se taie si din cofinantarea proiectelor pe banii UE si care sint fonduri rambursabile .
Important sa dam la toti care au greutate in sistem . Adica pensionarii (aia speciali in primul rind ca de aia au fuzionat cu PMP ) si bugetarii (aici primii sint aia cu salarii marete si raspundere zero barat ) .
Dupa care mai da o mana INS cu cresterea PIB pe culmi fara egal 🙂 ca sa ramana deficitul sub limita de 3 % PIB .
Curios , maretele cresteri de PIB (in lei) din anii trecuti nu au prea adus incasari fiscale suplimentare la buget .
E vizibil la deficitul bugetului care a crescut la 10 miliarde lei (anul trecut ) , va fi la 20 miliarde anul acesta si peste acesta cifra anul urmator .
I.1.Banii pentru investitii pot fi furnizati de investitorii straini, fondurile UE si banii bugetului national.
Cita vreme bugetul national trebuie sa suporte costurile bugetare si asa prea mici pentru institutii si asigurarile sociale, avind cele mai mici disponibilitati pentru investitii, ramine MISTER NATIONAL faptul ca singura analiza, concluziile, solutiile si recomandarile, se poarta tocmai pe acesta!
Nimic despre modul si tehnicile de atragere masiva a investitorilor straini, disparuti in neantul lipsei de masuri si politici nationale de atragere a lor dupa 2008.
Nimic despre modul si tehnicile de atragere masiva si utilizare a fondurilor UE!
Romania are nevoie de un „proiect de tara” care sa raspunda cerintelor de a atrage si utiliza prin cele doua resurse straine pentru dezvoltare cca. 25 de miliarde de Euro anual. Ele sint unicele resurse de investitii, nelimitate de nevoia cresterii salariilor si contributiilor sociale, intr-o tara in care 3 milioane de salariati cistiga minimul pe economie, iar o treime traieste sub minimul de subzistenta materiala si sanitara!
Din pacate, investitorii straini fac alergie si cind se gindesc la a investi intr-o tara ca Romania, in care zecile de blocajele contra bunei functionalitati economice au adus indicele de competitivitate/functionalitate economica la dezastruosul indice 74.
Afara de strategii si alte surogate economice punctuale, pur teoretice si fara concretitudine PROGRAMATICA, nimic nu anunta constructia unui „proiect de tara”, care sa aiba ca obiectiv reconstructia economica si industriala a tarii, pe baza celor doua resurse inepuizabile aratate.
II.1.Un „proiect de tara” trebuie sa cuprinda tehnicile si instrumentele de atragere masiva a fondurilor UE, a investitorilor straini si ai banilor „nationali” spre investitii in cuantumul aratat, pentru aparitia a cca. 250 de mii de noi locuri de munca anual.Numai cu strategii teoretice nu se poate asigura intoarcerea migrantilor si incetarea plecarii fortei de munca.
Orice altceva, de genul strategiilor de domeniu sau nationale, sint surogate care vor sa creieze falsa impresie, ca Romania are o directie economica si un proiect national care o realizeaza.
2.Un proiect national trebuie sa cuprinda metodele si tehnicile concrete de aducere a competitivitatii/functionalitatii economice nationale sub indicele 30, intr-un termen cit mai scurt.
In lipsa acestei „performante programatice”, nici un investitor strain nu se apropie de Romania, afara de supermarketurile straine.Ele nu aduc „dezvoltare” si locuri de munca fiindca nu construiesc obiective de productie ci transfera in exterior salariile noastre si locurile de munca, „contra” marfii adusa/vinduta in tara noastra.
Ele desavirsesc transformarea tarii in PIATA DE DESFACERE pentru produsele tarilor dezvoltate.
3.Ele sint principalele contributoare la falsa crestere (accelerata) economica si a PIB, pe cind cresterea industriala, de servicii din Romania este inexistenta, iar comertul romaneasc este in cadere libera, sufocat de supermarketuri.La fel de inexistenta este cresterea incasarilor bugetare, odata cu aceasta (falsa) crestere economica de care se mira toata lumea, desi cunoaste bine cauzele.
4.In naivitatea sau iresponsabilitatea lor economica, politicienii au legiferat obligatia supermarketurilor ca jumatate din cifra de vinzari sa o reprezinte produsele agricole si alimentare romanesti, dar nu au „insotit-o” de un proiect national, a carui „parte” sa fie cresterea masiva a productiei agricole, prin masuri adecvate.
In consecinta, aceasta legiferare va fi urmata de efecte economice „perverse”, ducind la cresterea preturilor la supermarketuri si la tot felul de inginerii (mincinoase) pentru a dovedi ca produsele vindute sint din Romania.
.
III.1.Acum citiva ani, in lucrarea „Reindustrializarea Romaniei – „Politici si strategii”, eminentul economist Liviu Voinea arata starea economica grava a tarii, determinata de „criza economica profunda, de sistem si de model de dezvoltare”.
El constata ca reindustrializarea Romaniei este imposibila, „in contextul in care statul roman mai detine o pondere relativ mica a activelor industriale si are relativ putine pirghii de interventie.Astfel ajutorul de stat este limitat, politica comerciala este de competenta UE, politica monetara este restrictiva, politica valutara pare pusa in slujba politicii monetare, iar politica fiscala si bugetara are constringeri impuse de FMI.Mai mult, Romania traverseaza o criza ECONOMICA profunda, de SISTEM si de MODEL DE DEZVOLTARE (citat pag. 125).
Criza economica profunda este datorata disparitiei locurilor de munca si activelor industriale care sa le asigure (facin Bugetul slab alimentat cu impozite), cea de sistem este datorata disparitiei „sistemului economiei si industriei nationale” odata cu eliminarea drastica a comertului romanesc de supermarketurile straine.In aceasta situatie, resursa nationala pentru dezvoltare este inexistenta, Bugetul sustinind sistemul bugetar sub nivelul de avarie.
3.Criza de „model de dezvoltare” se datoreaza incapacitatii intelighentiei economice nationale de a iesi din modelul Bugetar de dezvoltare, catre modelul de dezvoltare sustinut financiar de investitorii straini si fondurile UE, pentru a elimina/suplini „criza se sistem”, adica a numarului mic de active industriale!
Modelul de dezvoltare economica bazat pe fondurile UE si investitorii straini nu are nici o restrictie UE – alta decit surogatele economice:strategiile teoretice si masurile de schimbare punctuala in locul „proiectului national de reindustrializare”.
2.Solutia nu este atitudinea anti-UE sau R-exitul ci un proiect de tara, care sa aduca competitivitatea economica nationala sub indicele 30, sa asigure logistica, structura industriala de perspectiva, tehnicile de articulare a investitiilor viitoare cu structurile industriale existente, iar elementele materiale,tehnologice, tehnico-stiintifice, de inventie-inovatie, organizatorice, comerciale. etc. din avalul si amontele lor sa sustina reconstructia industriala.Acest model de dezvoltare este caracteristic „tigrilor asiatici” si nimic nu ne impiedica sa-l „reconstituim” si utilizam pentru atragerea investitorilor straini si a banilor UE.