Execuția bugetară pe 2016 – atât veniturile, cât și cheltuielile la cota minimă din ultimii zece ani. Fără banii pe care ne obișnuisem să-i primim de la UE, deficitul a expandat

Bugetul general consolidat a încheiat 2016 cu un deficit pe execuția cash de -2,41% din PIB estimat (circa -18,3 miliarde lei, adică un minus ceva mai mare de 4 miliarde euro la un PIB de 169 miliarde euro), potrivit datelor operative publicate de Ministerul Finanțelor. Rezultatul este mai slab decât în cei doi ani precedenți dar apropiat de performanțele înregistrate în 2012 și 2013, atunci când România reușise să reintre sub limita de -3% din PIB după primii ani de criză economică.

Diferența notabilă, însă, o constituie valorile semnificativ mai mici față de cele din ultimii zece ani, atât pe partea de venituri, unde România a coborât sub pragul de 30% din PIB, cât și pe partea de cheltuieli, unde s-a înregistrat un minim record, sub 32% din PIB. Menționăm că valorile medii la nivelul statelor UE s-au situat în anul 2015 la 45,0% din PIB pe partea de venituri și 47,4% pe partea de cheltuieli.

Ceea ce arată că, în cifre absolute, deficitul nostru de anul trecut seamănă foarte bine cu media europeană de acum doi ani. Seamănă, dar nu răsare, pentru că la noi gradul de acoperire a cheltuielilor cu veniturile realizate a fost de 92,5% iar la nivelul Uniunii de 95%. Asta pentru că sumele aflate la dispoziția statului ne plasează la limita de jos a practicilor UE.

Mai mult, România a trecut brusc de la cel mai ridicat nivel al veniturilor față de PIB din ultimii zece ani la cel mai redus, ceea ce a indus un șoc puternic pe partea de gestiune a banilor publici, unde și veniturile au trebuit să fie ajustate (paradoxal, chiar într-o perioadă de creștere robustă, preliminată la 4,8%) pentru a acomoda ținta de deficit fiscal.

Or, după cum se învață indiferent de orientarea ideologică, existența determină conștiința. Datele de plecare indică faptul că avem un stat slab, care pur și simplu nu dispune de mijloace suficiente în raport cu politicile sociale și de investiții asumate pe model european. Ceea ce știam deja, dar 2016 a arătat o adâncire în această fundătură logică de a promite tot mai mult cu bani tot mai puțini.

Cheltuielile din ultima lună a anului – o dispută fără rost

Datele prezentate la finele execuției arată că disputa din urmă cu câteva săptămâni privind cheltuielile din ultima lună a anului, înainte de schimbarea guvernului nu au o bază statistică.

Deși s-a repetat obiceiul nefast de a cheltui fonduri publice importante ”pe ultima sută de metri”, înainte de se trage linia și a se returna banii (ce nu pot fi relocați de la un an la altul), valoarea de 1,68% din PIB a fost mai mică decât în 2014 și 2015 (vezi tabelul) iar deficitul lunar în valori absolute a fost aproape același ca în 2014.

Precizăm că rezultatele excuției bugetare, atât în sume absolute cât și prin raportare la PIB-ul estimat au fost date pe baza estimării oficiale de 758,5 miliarde lei, utilizată de Ministerul Finanțelor în calculele privind deficitul. De reținut, bugetul de stat a însemnat 45,4% din cel general consolidat pe partea de venituri dar 53,4% din cheltuieli, adică reprezintă mai puțin de jumătate din bugetul public total.

Rezultatele pe 2016, prin comparație cu cele din 2015

Bugetul asigurărilor sociale de stat a avut un gradul de acoperire a cheltuielilor cu veniturile proprii încasate de 71,5%, în creștere de la numai 66,4% în anul anterior ( în 2014 a fost de 74,2%). Simplificat, asta înseamnă că la fiecare cinci lei strânși din impozitele strânse pentru plata pensiilor statul a cheltuit alți doi lei pentru plata lor. Lei diferență proveniți din alte dări precum impozitul pe venit sau TVA, achitate inclusiv de către pensionari.

Bugetul sănătății a avut un gradul de acoperire a cheltuielilor cu veniturile proprii încasate de 86,8%, și el peste nivelul de 82,7 % din anul precedent și față de 2014, când s-a situat la doar 76,5%. Explicația o constituie, și în acest caz, majorarea veniturilor impozabile, implicit a taxelor încasate de stat, dar fără ca aceste sume suplimentare să se concretizeze în servicii mai bune.

Deși reprezintă cam jumătate ca mărime din totalul fondurilor gestionate public, deficitul bugetului de stat a fost mult mai mare decât al bugetului general consolidat, cel pe care îl vedem mai des în comentariile pentru public. Spre deosebire de anul anterior, când deficitul ambelor bugete s-a situat sub pragul de 3% din PIB, în 2016, minusul de la bugetul de stat a trecut binișor de această limită (-3,77%) și a fost doar parțial compensat de mai multe mici plusuri la alte bugete.

Venituri şi cheltuieli

Pe partea de venituri, ar fi de notat reducerea încasărilor din TVA de la 8,0% din PIB la 6,8% din PIB, în urma reducerii cotei legale de impozitare. Ponderea accizelor a scăzut și ea ușor, de la 3,7% la 3,6% din PIB. Ușoara creștere a ponderii impozitelor pe profit (de la 1,9% la 2,0% din PIB) nu a fost însoțită de o creștere similară a impozitului pe salarii şi venit (rămasă la 3,7% din PIB). Componenta cea mai importantă a veniturilor statului, contribuțiile de asigurări, s-a păstrat și ea la 8,1% din PIB.

Sumele primite de la UE în contul plăților efectuate au scăzut dramatic, de 17,2 miliarde lei (2,4% din PIB) la doar 0,95 miliarde lei, ceea ce reprezintă o scădere de aproape 95%. Totodată, cheltuielile pentru proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014 – 2020 au urcat de la 0,1% din PIB la 0,8% din PIB, pe fondul unei creșteri nominale de la 0,50 miliarde lei la 6,35 miliarde lei. Aceste modificări explică integral celebrele zece miliarde de lei ”lipsă” la buget și scăderea de la un an la altul a încasărilor bugetare.

Pe partea de cheltuieli, cea mai importantă a fost stagnarea localizată pe zona cheltuielilor de capital, echivalentă cu 2,5% din PIB. După ce s-au majorat cu circa cinci miliarde de lei, alocările pentru personal au crescut și în termeni relativi (de la 7,3% la 7,5% din PIB), ceea ce a consfințit abandonarea anvelopei salariale pentru bugetari de 7% negociată acum câțiva ani cu FMI.

Sumele achitate în contul cu dobânzilor la datoria publică s-au păstrat în jur de 10 miliarde de lei (interesantă coincidență !) și au reprezentat 55% din deficitul înregistrat per total. Sumele pentru bunuri și servicii s-au diminuat ca pondere în PIB, deși s-au păstrat în termeni nominali. În fine, cea mai imporantă componentă a cheltuielilor statului, asistența socială, a beneficiat de aproape șase miliarde de lei în plus. Ponderea ei în PIB a crescut cu o zecime de punct procentual, de la 10,7% la 10,8%, ceea ce înseamnat o anumită îmbunătățire a protecției sociale.