La obiect

Prețul carburanților în România: Ponderea taxelor, mult sub media europeană. Marjele benzinăriilor au crescut cu peste 4% în ultimii patru ani

Ponderea taxelor în prețul final al carburanților din România este cu peste zece procente mai redusă decât media europeană în cazul benzinei, respectiv cinci procente… Mai mult

05.12.2019

Evenimentul

NATO – concluziile unui summit sensibil: Cele 3 premiere din declarația oficială și întorcerea ”în cazarmă” a Turciei

Zarva, îndoielile și contondențele dintre aliați au fost atât de mari înaintea summitului NATO de la Londra, încât evenimentul a avut de pus ordine până… Mai mult

04.12.2019

Analiză

Creşterea costului forţei de muncă, triplă față de creșterea economică și în contradicție cu scăderea productivității muncii

Costul orar al forţei de muncă a crescut în trimestrul III 2019 cu 13,18% faţă de aceeaşi perioadă din 2018, potrivit datelor publicate de INS.… Mai mult

04.12.2019

La obiect

Și o veste bună: „Inflaţia industrială” a scăzut puternic

Indicele preţurilor producţiei industriale (IPPI) a scăzut cu peste patru puncte procentuale pe parcursul ultimelor 12 luni, de la 6,38% în octombrie 2018 la doar… Mai mult

03.12.2019

Cronicile

Europa Rețelelor: Influența națională la Bruxelles

de Radu Magdin 20.8.2013

Acest articol este dedicat influentei nationale la Bruxelles, dorindu-se a fi o harta succinta a marilor retele nationale din oras, care stiu sa isi faca lobby la momentul oportun, atunci cand interesele lor sunt in joc. Harta aceasta poate fi de folos oricui interesat de afacerile europene, cu atat mai mult cu cat in 2019 vine momentul cand Romania va putea sa isi arate forta -sau lipsa ei, depinde de noi- in jocul european (detalii aici).
Articolul are in vedere retelele germane, franceze, britanice, italiene, spaniole si poloneze, ca provenind din primele sase state ca marime din Uniunea Europeana. Noi suntem al saptelea stat, iar dupa noi urmeaza un stat cu un lobby national foarte eficient, Olanda.

Sa incepem insa cu inceputul. Iar debutul unui asemenea demers e dat de constientizarea schimbarii: criza economica a schimbat multe in Bruxelles. Pentru un roman care venea “in oras” in 2007, odata cu aderarea, harta influentei arata altfel decat in prezent: nemtii erau puternici si discreti, francezii erau puternici si vocali, britanici scurti, la obiect si eificienti, spaniolii si italienii activi si voiosi, polonezii indrazneti si cu ambitie.

Dupa inceperea crizei, si odata cu prelungirea ei, germanii din institutii sunt omniprezenti, mai puternici ca oricand; francezii controleaza in continuare pozitii cheie din institutiile Uniunii Europene (printre care majoritatea serviciilor juridice) dar nu mai sunt la fel de vocali; britanicii au ramas eficienti dar jocul intern si fortarea ideii de referendum in relatia cu UE, dublate de iesirea conservatorilor britanici din Partidul Popular European, i-a scos putin din ritm; spaniolii si italienii nu mai sunt voiosi si au scazut de cand cu bail-out-urile ca influenta, polonezii fiind prin contrast mai optimisti, mai activi si mai ambitiosi.

Si alte state mai mici au suferit modificari de abordare si de negociere, cazul cel mai contrastant fiind Grecia, unde criza a pus pe “mut” actiunea, de obicei foarte vocala, a Atenei in plan european.

Pentru Romania este greu de facut o evaluare, caci am cunoscut doar un an de “prosperitate” a Uniunii, si nu prea avem cum compara actiunea noastra “inainte si dupa” criza. Cert e ca invatam si, vorba dumei, incepem sa “ne organizam, caci asa nu mai merge”. Ce e insa relevant, la capitolul invatare si apoi mobilizare, e ca, indiferent de modificarile de influenta in timp, e util de vazut cum se misca lucrurile cand un interes national este in joc; avem de invatat din felul in care se mobilizeaza diversele “retele nationale”, exercitandu-si influenta. Aici, sunt mai multe paliere.

In primul rand, cine defineste interesul national de aparat la Bruxelles.

In al doilea rand, cine exact e reteaua nationala, si cum isi dau componentele ei mana pentru atingerea scopului dorit.

In primul rand, interesul national poate fi definit de clasa politica, de sfera administrativa sau de sectorul privat, care se consulta intre ele (de preferinta), cu privire la directiile strategice de urmat in plan european. Nu de altceva, dar putine lucruri mari se decid in capitalele nationale (70% din legislatia “nationala” vine de la Bruxelles) deci felul cum “jucam la UE” e foarte important. Cine sesizeaza primul pe cine, depinde de la caz la caz. City-ul britanic avertizeaza guvernul de la Londra, agricultorii spanioli executivul de la Madrid, industria carbunelui premierul polonez, dar cateodata Guvernul intelege un joc strategic si il protejeaza (Franta si cazul energiei nucleare).

In al doilea rand, cine exact e reteaua nationala. E vorba de toti cei activi in Bruxelles – si aflati in coordonare- (o retea necoordonata nu e o retea, e o adunatura simpatica si atat), fie permanent aflati in institutiile Uniunii fie ca “prelungiri” periodice in oras pentru interesele nationale. Aici includem Reprezentanta permanenta, europarlamentarii si comisarul, cabinetele lor, alti cetateni aflati in pozitii cheie in institutii, reprezentante ale unor asociatii, federatii, patronate, mari companii, municipii, judete etc. De aici si deducem un lobby national, local, industrial, s.a.m.d., care se poate coaliza sau nu in functie de importanta si relevanta dosarului aflat pe agenda institutiilor europene.

Daca in majoritatea cazurilor, mobilizarea este punctuala, mai exista si batalii periodice date de retelele nationale, fiind vorba prioritar de bataliile pentru putere si bani (desi, puterea de multe ori inseamna si bani). Concret, ne referim la ocuparea de pozitii cheie in institutiile europene (comisarul european, pozitii de directori in Consiliu, Comisie si Parlament, dar si pozitii politice precum presedintia sau vicepresedintia unei Comisii cheie din Parlamentul European) respectiv “castigarea” bataliilor bugetare anuale sau cele pe exercitiile bugetare de mai lunga durata (alocarea de bani de care tara respectiva sa beneficieze, fie in general – “mai multi bani pentru noi”, fie sectorial – “mai multi bani pentru agricultura”, de exemplu).

Nu ne propunem in prezentul articol sa facem o harta a negocierilor bugetare sau a pozitiilor din institutii – un “google” in acest sens, si o studiere a organigramelor institutiilor europene pot oferi o imagine clara asupra influentei germane, franceze, si a altor nationalitati, in oras.

Va propunem insa sa analizam cateva cazuri concrete de lobby national – cand influenta e testata concret, nu doar generic- pentru a vedea cum functioneaza lucrurile, in spatele aparentei birocratii de care sunt acuzate institutiile europene. Practic, specificul lobby-ului la Bruxelles e ca nu poti face, ca la Washington, o operatiune de “lichidare” a propunerii legislative: o poti doar frana/ accelera, dilua sau intari ca si continut, caci odata declansata o propunere a Comisiei Europene, rotitele mecanismului european in dosarul cu pricina nu pot fi decat foarte greu oprite. Vom avea legislatie – cum procedam?

Exemple și dosare

Sa incepem cu hegemonul european actual: Germania. Motorul franco-german are, ca o recunoaste sau nu, ca si Europa, doua viteze. Germania sta mai bine ecoonomic ca Franta si a stiut sa prezinte marile decizii europene ale ultimelor ani in termeni de “eu platesc, faceti, va rog, ca mine”.

Sigur, nuantele au fost de natura diplomatica, dar in esenta Germania stie sa negocieze foarte bine si sa ceara ce e al Cezarului. Asta inseamna si responsabilitate si responsabilizare la un nivel care nu este usor de gestionat. Nu intamplator ministrul german Schaeuble spunea recent ca Berlinul nu vrea o Europa germana (detaii aici): “ne asumăm responsabilitatea de a conduce, alături de prietenii francezi”, a explicat Schaeuble. Frumos spus.

Cert e ca periodic, eficienta retelei germane in Bruxelles duce la tensiuni, in special in dosare in care Berlinul are un interes puternic si e mai putin dispus la compromis. In iulie 2013, au aparut, vizibil, nemultumiri cu privire la jocul german in materie de emisii (detalii aici).

Diplomati din mai multe state UE au acuzat Germania ca a amenintat, intimidat si santajat colegii europeni pentru a diminua puterea legislatiei privind emisiile masinilor noi (“amenintate” ar fi fost Irlanda, Ungaria si Olanda). In acest dosar a fost vizibil un lobby interesant pentru analiza noastra, cel industrial, miza fiind viitorul industriei auto germane, in special Daimler si BMW (detalii aici).Daca aici am avut de-a face cu un dosar “hard” (alt exemplu in acest sens fiind industria chimica – detalii aici), Berlinul se mobilizeaza, la nevoie, si in chestiuni mai “soft”, precum discriminarea pozitiva.

Cancelarul Merkel si ministra familiilor Kristina Schroeder s-au opus – femei fiind – regulilor UE cu privire la cotele de gen in board-urile companiilor tranzactionate public; in plus, Berlinul a facut lobby activ mai departe in acest sens catre alte state pentru diluarea propunerii comisarei Viviane Reding ca cel putin 40% dintre pozitiile neexecutive sa fie ocupate de genul subreprezentat (detalii aici).

Un ultim cuvant despre lobby-ul german: importanta domeniului energiei. Germania are comisarul european de profil, este prezenta in mai toate marile proiecte energetice europene, a fost, in ciuda climei, un lider in materie de energie solara (detalii aici), in acest din urma domeniu jucand inclusiv “extern” (facand lobby la Bruxelles in favoarea Chinei, pentru evitarea unui razboi comercial cu privire la panourile solare – detalii aici).

In ceea ce priveste lobby-ul national francez, el este inca foarte puternic in institutii, desi un sondaj recent in cercurile franceze constata o dezamagire cu privire la scaderea influentei lor in afacerile europene (peste 60% considerand ca influenta lor in Europa a scazut de la criza economica care a cuprins continentul in 2008 – detalii aici).

Lobby-ul francez insa se dovedeste redutabil periodic (cum bine remarca un consultant francez de marca la Bruxelles, lobbyul francez e “bine raspandit, profesionist, si bine organizat” – detalii aici), iar reduta sa numarul 1 a reprezentat-o politica agricola comuna (detalii aici).

Si aici nu e vorba numai de cei peste 500 miii de fermieri francezi actuali: originile protejarii Intereselor franceze in materie de agricultura merg pana in 1965, cand presedintele Charles de Gaulle a practicat political “scaunului gol” in parte pentru a-si manifesta nemultumirea fata de felul in care evolua politica agricola a comunitatii europene.

Reteaua britanica in institutiile europeana are ceva imperial: e discreta, strategica, cu energie folosita punctual cat si unde trebuie. Din pacate, optiunile strategice recente in negocierile cu Uniunea Europeana, si iesirea conservatorilor britanici din PPE, au lasat mai putin influenta Marea Britanie per ansamblu.

Insa, lobby-ul britanic nu trebuie subestimat, din mai multe motive: comunica foarte bine intern, e mare (13% din grupurile de lobby active in Bruxelles – detalii aici) si e foarte bine finantat in caz de miza mare, precum reforma sectorului financiar si bancar european. Daca britanicii au fost vizibili in materie de energie (fie ea regenerabila – detalii aici– sau clasica – BP fiind un actor cheie in Bruxelles, coordonat cu Londra), protectia datelor (detalii aici), turism (detalii aici), cea mai mare batalia data de Londra recent a fost cea a “finantelor si bancherilor”.

Potrivit Bloomberg (detalii aici) Londra, capitala financiara a Europei, are peste 1 milion de angajati in industria financiara. In consecinta, Autoritatea pentru servicii financiare (Financial Services Authority – FSA) are o greutate considerabila, de altfel lucrand mana in mana cu executivul britanic, pe tot parcursul legislatiei europene de profil, incepand cu proiectul Comisiei Europene, si pana in discutiile avansate din Parlamentul European si Consiliul UE.

Ce este interesant e faptul ca se “joaca” la mai multe capete: lobby-ul financiar sesizeaza autoritatile, dar mobilizeaza in paralel sume impresionante pentru lobby individual, colateral (detalii aici) – de altfel, acesta este unul din marile secrete ale lobby-ului in dosare cheie.

In ceea ce priveste Spania si Italia, traditional, cele doua tari au avut pozitii puternice de lobby la Bruxelles, in materie de fonduri europene, dar si domeniul comercial (pozitiile lor stand de altfel la baza razboaielor comerciale “textile” UE-China in anii 2000 – detalii aici).

In momentul de fata, lobby-urile Madridului si Romei sunt mai putin vizibile, desi nu au pierdut iremediabil din influenta (uneori, sunt tacute si eficiente ca in cazul culturilor modificate genetic – detalii aici). In plus, exista apeluri interne la resuscitare, precum cel recent al ambasadorului italian la UE, Stefano Sannino, care sugereaza o voce mai puternica in afacerile europene pentru Italia “refacuta” (detalii aici). Acesta este un mesaj diferit fata de exasperea unor analisti italieni, acum cativa ani, cu privire la specificul latin -intalnit si la noi de multe ori- de fragmentare a intereselor, si incercarea de promovare a unei noi atitudini: trecere peste “distanta intre a fi prezent si a fi influent” (detalii aici).

Un ultim exemplu util e cel polonez, cu atat mai mult cu cat “fratele nostru” estic, poate constitui, ca stat cu experienta istorica similara, un model de actiune si influenta pentru noi la nivelul UE.

Actiunea poloneza a variat, cand “soft” -precum influenta asupra conturarii si implementarii politicii estice a UE (detalii aici) – cand “hard” precum in domeniul industrial (promovarea carbunelui – detalii aici , dar si diluarea prevederilor cu privire la emisii – detalii aici).

Astfel, polonezii s-au organizat, au fondat si finantat evenimente sub patronajul “Central European Energy Partners” (CEEP), o combinatie de capital privat si statal, si au reusit sa obtina de multe ori ce si-au dorit.

Jocul Europei retelelor este, dupa cum putem observa, mult prea complex pentru a face obiectul detaliat al unui singur articol; insa, esentiala este cunoasterea lui, fie si schematica, imprumutarea modelelor de buna practica, luarea in considerare a specificului national si crearea unui “model romanesc” pe care sa putem conta in bataliile legislative ale anilor care vin.

Trebuie sa ne miscam rapid, cat mai din timp, fara a astepta, pe ultima suta de metri, Presedintia romana a UE, in 2019.

***

Radu Magdin este CEO al SmartLink Communications

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 20.8.2013

3 comentarii

  1. Chirita Calin Catalin
    20.8.2013, 11:06 am

    Interesant articolul.Doresc sa va spun ca pentru a intra in jocurile europene trebuie mai intai sa te prezinti cu oameni respectabili, care sa aiba intotdeauna un punct corect de vedere chiar daca nu intotdeauna corespunde politicii tarii tale la momentul respectiv.Si credeti-ma esti inteles si apreciat.Apoi dupa ce i-ai identificat pe cei 5 sau 6 care decid, iar apoi, toti ceilalti care-i recunosc de lideri , voteza, trebuie sa te aproprii de acestia.Credeti-ma, din acest moment, cuvantul tau conteaza, altfel, nici nu cred ca esti ascultatat, indiferent cata dreptate argumentata ai.

  2. PRICEPUTU
    20.8.2013, 12:38 pm

    HAIDETI frati romani sa nu mai VISAM cai verzi pe pereti si sa fim cat se paote de RATIONALI si cu DICERNAMANTUL lucid. Jocul retelelor de influienta la Bruxelles este, nu numai complex ci si cu multe riscuri generatoare de consecinte grave.“Modelul romanesc” poate fi descris cat se poate de NEGATIV in primul rand de comisarii europeni care ne-au controlat, asistat si monitorizat in prioada preaderarii si dupa pana in prezent. NEGATIVA este si reprezentarea Ro in Parlamentul European de catre tot felul de IMOSTORI, TRADATORI si RETARDATI.In aparatul administrativ de la Bruxelles Ro are numai bezadele ale fostilor si actualilor securisti sau nomenclaturisti nimic valoros ca material uman, numai secaturi. In aceste conditii de unde sa vina binele general, de orice natura atat de necesar Ro? Trebuie sa implementam printre alte principii in actul de reprezentare; responsabilitatea, competenta, moralitatea, experinta, exigenta, seriozitatea, etc…..

  3. Doru
    20.8.2013, 1:09 pm

    Interesant cum mai toti publicistii romani sint gaga dupa Polonia. Polonezii nu fac decit sa calce apa, sint plasati cum e mai rau, intre Germania si Rusia, care le-au facut bucata mereu. Cum spunea macelarul meu, un neamtz sudet – astia nici n-au fost tara sute de ani.

Lăsați un comentariu


Stiri

Salariile unor bugetari, reduse fără acordul Guvernului. Ministrul muncii suspectează un sabotaj

Razvan Diaconu

Premierul Ludovic Orban a anunțat, vineri seara, în ședința de guvern, că de la fondul de rezervă al Guvernului va fi alocată o sumă pentru… Mai mult

Stiri

SUA renunță să mai impună Chinei noi tarife suplimentare și le reduce pe cele existente

Iulian Soare

Un înalt oficial al Administrației Trump a declarat pentru Associated Press că un anunț al Washingtonului privind China este iminent. ”Suntem aproape de un acord”,… Mai mult

Stiri

Salariul minim brut crește cu 150 de lei de la 1 ianuarie 2020

Vladimir Ionescu

Guvernul adoptă în ședința de vineri creșterea salariului minim brut, de la suma de 2080 de lei, la 2230 de lei, începând cu data de… Mai mult

Stiri

Activele participanților la fondurile de pensii private au crescut cu 24% în 9 luni din 2019

Adrian N Ionescu

Valoarea activelor totale aflate în administrare de sistemul de pensii private a ajuns la 61,53 miliarde de lei (12,95 miliarde de euro), la 30 septembrie… Mai mult

Stiri

Guvernul modifică OUG 114: Dispar taxa pe activele bancare și cerințele de capital impuse pensiilor private

Vladimir Ionescu

Modificarea OUG 114 / 2018 cât și OUG 19 / 2019 va include şi eliminarea de anul viitor a taxei pe activele bancare, potrivit unei… Mai mult

Stiri

CNSC blochează afacerea tramvaielor turcești pentru București

Vladimir Ionescu

Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor a anulat decizia de atribuire prin care compania turcească Durmazlar urma să furnizeze Primăriri Municipiului București 100 de tramvaie, conform… Mai mult

Stiri

Lucrări PNDL la decontare / Guvernul refuză plăți de 150 milioane lei și alocările cerute de Gabriela Firea

Vladimir Ionescu

Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (MLPDA) a decis respingerea de la plată a unor facturi 146 de milioane de lei pentru obiective de investiţii… Mai mult