Economia europeană – disperată după forță de muncă. O analiză de ansamblu și specificul României

Europa se confruntă cu cea mai gravă lipsă de resurse umane, toți indicatorii importanți în domeniu înregistrând anul trecut recorduri istorice:
cea mai mare mare rată de ocupare și cea mai mare rată a locurilor de muncă vacante (LMV), simultan cu cea mai redusă rată a șomajului.

Situația se va agrava în anii următori, odată cu tranziția verde și cea digitală și necesarul de personal calificat pentru aceste industrii explozive, care au loc pe fondul îmbătrânirii populației, avertizează Comisia Europeană în Raportul Ocupare și Evoluții Sociale în UE, publicat joi.

Veștile bune sunt că, în pofida invaziei Ucrainei de către Rusia, care a dus la o încetinire economică în a doua jumătate a lui 2022, piața muncii din UE a demonstrat o rezistență remarcabilă anul trecurt. Economia UE a crescut cu 3,5% în termeni reali, rata de ocupare a persoanelor cu vârste între 20 și 64 de ani a ajuns la nivelul record de 74,6% (213,7 milioane de oameni angajați), iar șomajul a coborât la minimul istoric de 6,2%.

Șomajul în rândul tinerilor a coborât două pp, de la 16,7% în 2021 la 14,5% în 2022, însă rămâne o provocare majoră.

Locurile de muncă vacante au urcat și ele la un maxim istoric

Informația îngrijorătoare este că la un nivel istoric se află și rata locurilor de muncă vacante, singurul indicator ce reflectă deficitul de personal și care, împreună cu șomajul, arată gradul de tensionare a pieței muncii.

(Citiți și: ”Criza forței de muncă: Un sfert din posturile vacante sunt în industria prelucrătoare. Lipsă mare de specialiști”)

Această rată a crescut constant după criza financiară, de la 1,2% în 2012 la 2,2% în 2019. A urmat o coborâre temporară în timpul pandemiei de COVID-19, până la 1,7% în 2020, moment din care a intrat pe trend ascendent accelerat, ajungând la 2,3% în 2021 și urcând abrupt până la 2,9% în 2022 – cea mai mare valoare înregistrată vreodată.

Această creștere substanțială s-a diminuat în a doua jumătate a anului 2022, rata locurilor de muncă vacante stabilizându-se la 2,9% în T4, conform raportului Comisiei.

Cele mai mari rate LMV au fost observate în Țările de Jos (4,9%), Belgia, Austria (4,8% pentru fiecare) și Cehia (4,7%).

Cele mai scăzute au fost înregistrate, în 2022, de către România, Bulgaria și Spania (fiecare cu 0,9%), singurele din UE cu procente sub 1%, de aproape trei ori sub media europeană, de 2,9%.

Criza de personal a explodat în toată economia eruopeană, dar creșterea deficitului a fost mai pronunțată în sectorul serviciilor (+12,7 pp, la 31,2%), puternic afectat în pandemia de SARS-CoV-2.

Cele mai mari rate s-au înregistrat, însă în sectorul construcțiilor (32,8%, +7,2 pp din 2021) și în industrie (28,3%, +9,9 pp față de 2021):

Interesant este că, deși are cea mai mică rată LMV, România a figurat într-un studiu anterior comandat de Comisia Europeană cu una dintre cele mai ridicate ponderi ale angajatorilor care au raportat că deficitul de forță de muncă a reprezentat un factor major de limitare a producției în primele trei trimestre ale anului 2021 – peste 20 %. Același procent s-a mai înregistrat în Polonia, Lituania, Croația, Grecia și Germania.

Șomajul, la minim istoric

Această creștere a ratei LMV s-a combinat cu o scădere a șomajului la niveluri istorice, ceea ce a complicat situația firmelor, într-o ecuație în care cererea de forță de muncă a urcat, în timp ce bazinul ce poate alimenta această nevoie s-a micșorat.

Lipsa de personal afectează atât companiile, cât și angajații.

Pe de o parte, criza de personal poate duce la salarii mai mari și condiții de muncă mai bune, dar, pe de altă parte, pune presiune pe echilibrul dintre viața profesională și cea personală, întrucât crește volumul de muncă al angajaților.

De asemenea, oferă oportunităță persoanelor care au ieșit din varii motive de pe piața muncii, inclusiv celor descurajați să mai caute un job.

Iar acest lucru este reflectat și de evoluția altor indicatori din domeniu, cuprinși în categoria forței de muncă potențiale, unde s-a contractat atât subcategoria șomerilor de lungă durată (peste 12 luni), cât și cea a șomerilor de foarte lungă durată (inactivi de peste 24 luni).

România, una dintre cele mai detensionate pieți a muncii: o comparatie cu Germania și Cehia

În contextul unui nivel record de ocupare a forței de muncă și al ratelor scăzute ale șomajului, piața muncii din UE a rămas tensionată, cu deficit de forță de muncă ridicat și persistent.

Nu este și cazul Româniai, cu cea mai mică rată LMV și o rată a șomajului sub media UE.

România a continuat și în T1 din 2023 să fie unul dintre satele membre cu cele mai detensionate piețe ale muncii, conform datelor Eurostat. Țara noastră și alte trei state – Bulgaria, Polonia și Spania – se află pe ultimul loc al clasamentului european al ratei LMV, cu 0,9%.

Reamintim că șomajul în luna aprilie a fost în România de 5,6%, sub media UE, de 6%.

Comparativ cu situaţia din primul trimestru al anului trecut, rata locurilor de muncă vacante a crescut în trei state membre, a scăzut în 16 state membre, inclusiv în România, de la 1% în T1 2022, până la 0,9% în T1 2023, şi a rămas stabilă în opt state membre.

În topul LMV se află Germania, cu o rată de 4,1%, care vine în urma Austriei, Belgiei şi Ţărilor de Jos (fiecare cu 4,7%).

România vs. Cehia

În contrast puternic se află Cehia, cea mai tensionată piață a muncii din UE, care anul trecut avea o rată LMV de 4,7%, printre cele mai mari din UE (comparativ cu media de 2,9% a UE), dar și cea mai redusă rată a șomajului, de numai 2,2%, față de media UE – 6,2%.

România vs. Germania

Situațiile contrastante din România și Germania sunt ilustrative pentru legătura relativ slabă dintre creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Criza acută a forței de muncă pe care o înregistrează Germania a făcut ca în T1 din 2022 aceasta să depășească pentru prima dată nivelul de 4% al ratei LMV. La un an distanță, în T1 din 2023, care a consemnat oficial intrarea Germaniei în recesiune tehnică, după două trimestre consecutive cu creștere economică negativă, rata LMV se situa încă peste pragul de 4%, în pofida îngrijorărilor și precauției angajatorilor.

Motivele deficitelor, foarte diferite

Factorii structurali care contribuie la deficitul persistent de forță de muncă variază în funcție de ocupație și sector. Pentru unele ocupații – precum medicii, asistentele medicale, infirmierele și șoferii – condițiile de muncă dificile reprezintă principala cauză a dificultății angajatorilor de a reține și a atrage lucrători.

Pentru alte ocupații, de ex. în STEM, inclusiv ITC, factorul determinat este lipsa profesioniștilor cu astfel de competențe. Programatorii sunt bine plătiți, dar au o mulțime de avantaje, comparativ cu medicii, de exemplu: nu lucrează sub tensiune și în condiții solicitante (fizic și psihic) și au programe de lucru flexibile, inclusiv posibilitatea de a lucra de la distanță.

Provocările Europei – deficitele vor continua să se amplifice

Criza forței de muncă a depășit nivelurile prepandemice încă de la sfârșitul anului 2021 și s-a cronicizat în 2022. De exemplu, deficitele din industria prelucrătoare și construcții sunt acum de aproape trei ori mai mare decât erau în 2012 și s-a dublat în sectorul serviciilor.

Multe dintre actualele deficite – de exemplu, în știință, tehnologie, inginerie și matematică (STEM), în special TIC (tehnologia informației și comunicațiilor), construcții, asistență medicală, HORECA – sunt de lungă durată și probabil că vor fi exacerbate și mai mult de tranziția verde și de cea digitală, mai arată Raportul.

Această lipsă de personal va persista atât în interiorul ocupații cu competențe înalte, cât și în rândul necalificaților, din motive diferite.

Provocarea tranziției

Lipsa forței de muncă în unele ocupații ar putea fi, de asemenea, agravată de evoluția competențelor implicate de tranziția verde. Este de așteptat o creștere a ocupării forței de muncă în unele sectoare/ocupații ce se confruntă deja cu deficit de forță de muncă – de exemplu, transport și depozitare, construcții, comerț cu energie electrică și electronică, dar și în sectoare care acum sunt în plină ascensiune – tehnologii implicate de trecerea la net zero, alimentarea cu apă, managementul deșeurilor și anumite profesii din știință și inginerie.

În contextul tranziției ecologice, nevoile de investiții pentru recalificare, recalificare și perfecționare în producția de tehnologii net zero sunt estimate la 1,7 miliarde – 4,1 miliarde euro până în 2030.

În ceea ce privește necesarul de forță de muncă există mai multe estimări, care țin cont de mai mulți factori:

În ceea ce privește tranziția digitală, raportul constată că aceasta contribuie la deficitul persistent de forță de muncă în rândul profesioniștilor TIC, dar nu pare să fie un factor cheie al penuriei în alte ocupații.

Provocarea demografică

Deficitele vor vor urca și pe fondul îmbătrânirii populației și scăderii populației în vârstă de muncă (15 – 64 ani).

Scenariile indică o scădere a acestei categorii cu 1,3% (3,7 milioane de persoane) până în 2030, comparativ cu 2022 (285 milioane de persoane) și cu 9,9% (28,3 milioane de persoane) până în 2050. Până în 2100, pierderea va depăși 20% (aproximativ 57 de milioane de oameni).

****