Net-Zero Industry Act, document aflat în pregătirea Comisiei Europene, ar putea include măsuri de limitare a produselor de tehnologie curată provenite din afara UE, pe modelul legii americane pentru reducerea inflației (IRA).
Net-Zero Industry Act (NZIA) este de așteptat să fie prezentat de Comisia Europeană marțea viitoare, 14 martie. Obiectivul acestuia este acela de stimula capacitățile europene de producție pentru tehnologiile de energie regenerabilă, ca răspuns la IRA, prin care SUA vor subvenționa producția și vânzarea de vehicule electrice și alte tehnologii produse de industria americană.
Comisia Europeană și guvernele statelor membre au acuzat în mod repetat SUA din cauza prevederilor IRA, despre care au spus că sunt discriminatorii și incompatibile cu legislația OMC.
Cu toate acestea, în proiectul de propunere, Comisia pare să introducă unele clauze cu efect similar, susceptibile și ele că pun sub semnul asumarea și respectarea normelor OMC, scrie Euractiv.
Protecționism deghizat
Pentru achizițiile publice, de exemplu, proiectul de propunere prevede că trebuie luată în considerare „contribuția la securitatea aprovizionării”. Ce înseamnă asta? La criteriile privind securitatea aprovizionării figurează și „proporția produselor originare din țări terțe”. Acest lucru ar însemna că autoritățile publice ar trebui să ia în considerare dacă tehnologia net-zero pe care o cumpără este produsă sau nu în UE.
Este o clauză ce instituie în mod mai complicat obligativitatea unor componente domestice, a explicat pentru Euractiv Ignacio Arroniz, cercetător în comerț și climă la thinktank-ul de climă E3G. Deosebirea de IRA este că cerința europeană, referitoare la conținutul domestic, spune că achizițiile „nu trebuie să fie prea străine”.
(Citește și: „Politico: UE s-a lansat într-o cursă a subvențiilor pe care nu o poate câștiga. Două riscuri în Green Deal Industrial„)
David Kleimann, expert în comerț la think tank-ul Bruegel, din Bruxelles, este de acord că demersul Comisiei ar fi o incursiune periculoasă pe tărâmul cerințelor privind componenta produsă intern. Deși reglementarea prevede că aceasta trebuie aplicată în conformitate cu dreptul internațional, ea recomandă de fapt să se acorde prioritate furnizorilor din UE, în scopuri de securitate a aprovizionării, explică expertul.
Iar acest lucru ar putea plasa propunerea Comisiei Europene în conflict cu Acordul OMC privind achizițiile publice (AAC). Acordul permite specificații tehnice legate de mediu, însă nu protejează și „securitatea aprovizionării”, spune Kleimann. Acesta este de părere că luarea în considerare a „securității aprovizionării” în procedurile de licitație poate avea ca rezultat atribuirea discriminatorie a contractelor.
Protecționism sau diversificare a furnizorilor?
Potrivit lui Arroniz, „mesajul politic este că tranziția noastră energetică nu ar trebui să depindă de țări terțe”. „Dar acest lucru ratează ideea”, a adăugat el, argumentând că o tranziție care este rezistentă la șocurile externe nu este același lucru cu a fi independentă de ceilalți. „Dimpotrivă, UE are nevoie de parteneri de încredere mai mult ca niciodată”, consideră acesta.
Securitatea aprovizionării, invocată și pentru schemele de subvenții – răspunsul direct al UE la măsurile SUA
Noțiunea de securitate a aprovizionării nu apare doar în articolele propunerii referitoare la achizițiile și licitațiile publice , ci și în cel legat de schemele de subvenții ale statelor membre.
Dacă statele membre sau alte autorități publice doresc să instituie scheme de subvenții „ce necesită achiziționarea de produse net zero”, ele „vor urmări” să atingă aceleași condiții de securitate a aprovizionării ca și pentru achizițiile publice, conform draftului.
Acest lucru poate fi văzut ca un răspuns direct la schema prin care SUA a conceput subvenționarea vehiculelor electrice de producție locală. Fie că va fi aplicabilă sau nu, este o propunere foarte îngrijorătoare din partea Comisiei, dacă aceasta este forma finală a documentului, a mai spus David Kleimann, de la Brugel.
***
