Creşterea medie a preţurilor pe total în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni, a fost la finele lunii mai 2013 de 4,7%, calculată pe baza clasificării naționale a mărfurilor și serviciilor (așa-numitul indice IPC), dar de numai 4,3% calculată pe baza clasificării unice europene a mărfurilor și serviciilor ( așa-numitul indice IAPC, unde IPC vine dela indicele prețurilor de consum iar A vine de la armonizat).
De la începutul acestui an, decalajul dintre cei doi indicatori s-a majorat continuu, îndeosebi ca urmare a unor modificări de prețuri pe zona administrată de stat (energie electrică, unde tarifele sunt sub controlul ANRE și tutun, la care cea mai mare parte din preț o reprezintă accizele, supuse unui calendar de aliniere la cele practicate în UE).
Practic, văzută din România, inflația medie anuală a crescut de la începutul acestui an semnificativ mai repede decât se vede din Europa. Asta deoarece Institutul Național de Statistică trebuie să calculeze și să comunice către Eurostat inflația calculată după gruparea europeană unică a mărfurilor și serviciilor, cu ponderi rezultate nu doar din ancheta întreprinsă în gospodării, ci și pe baza conturilor naționale.
Concret, la noi se merge pe împărțirea în trei grupe mari, cu produse alimentare ( inclusiv băuturi alcoolice), produse nealimentare ( inclusiv energie) și servicii. Armonizat la nivel european se face o împărțire pe 12 grupe. Produsele și serviciile incluse în aceste 12 grupe nu reprezintă o împărțire mai fină ci fac parte din grupe diferite la nivelul clasificării naționale ( vezi, de exemplu, grupele 2 și 4)
1.Alimente și băuturi nealcoolice
2.Băuturi alcoolice și tutun
3.Îmbrăcăminte și încălțăminte
4.Întreținerea locuinței, apă, electricitate, gaze și alți combustibili
5.Mobilier, echipament casnic și produse pentru întreținerea locuinței
6.Sănătate
7.Transport
8.Comunicații
9.Odihnă, recreere și cultură
10.Educație
11.Restaurante și hoteluri
12.Diverse bunuri și servicii (îngrijire personală, coafură, echipamente electrice de îngrijire personală etc.).
Nici sfera de cuprindere nu este aceeași, în cazul IAPC intrând în calcul și cheltuielile efectuate de turiștii străini, nu doar de către rezidenți. Ce-i drept, din păcate, acesată influență nu ne afectează prea mult, dat fiind nivelul relativ redusă a turismului în PIB. Dar cea mai importantă diferență este dată de ponderile utilizate, care diferă între IPC și IAPC.
De exemplu, energia electrică, gazele și energia termică figurează cu o pondere de 9,95 % în IPC, dar de numai 5,3% în IPC. De aceea, și scumpirea importantă de la începutul anului la energia electrică, de 10,31%, a influențat mai mult IPC decât IAPC. Invers, la telefonie, unde ponderea este de 4,64% pe IPC și de 6,4% pe IAPC, ieftinirea de 3,37% față de decembrie 2012 s-a văzut mai puțin în IPC decât în IPC.
Interesant este că ambii indici sunt corect calculați, conform metodologiei Eurostat, deși pentru comparații internaționale se utilizează doar IAPC. Semnificația IPC este utilă pe plan intern la aprecierea evoluției veniturilor precum salarii sau pensii și la indexarile necesare păstrării puterii de cumpărare în termeni reali.
Dacă la nivelul gospodăriilor poplației este util pentru analiză IPC, la nivelul indicatorilor macroeconomici pe total economie, este mai util IAPC. Acesta se corelează mai bine cu masa monetară și cu deciziile de profil. Până acum, nu s-a pus problema diferențierii, deoarece valorile celor doi indicatori au fost foarte apropiate.
De altfel, ei se vor apropia din nou, odată cu epuizarea unor măsuri de majorare bruscă a traifelor practicate la resursele energetice și de aliniere a taxării indirecte. Însă, pentru moment, ar trebui să ținem cont de ambele valori în scopurile pentru care au fost creați indicatorii, fără a fi nici o contradicție între ei. La fel ca la fructe, este vorba despre mere ce nu pot fi comparate corect cu pere. Deși aparent substituibile, ambele fructe au specificul lor și sunt la fel de necesare.
