Dosarul Revoluției / O nouă acuzație – Infracțiuni contra umanității

Secția militară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a dispus marți extinderea urmăririi penale, in rem, în Dosarul Revoluției, pentru infracţiunii contra umanității. 

„Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare,  vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracțiunii contra umanității prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i și k Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.

Situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc incidente armate cu consecinţele menţionate anterior.

Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui „război civil” în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri.

În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui „război” psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime„, precizează un comunicat al Parchetului General.

Cercetările urmează a fi reluate cu privire la toate faptele care au făcut obiectul dosarului nr. 11/P/2014, inclusiv cu privire la faptele comise după data de 22.12.1989 pe întreg teritoriul ţării, conform dispozițiilor reținute în încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.

Dosarul a fost clasat anul trecut, deși CEDO explicase din 2011 că nu se prescriu crimele împotriva umanității

Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a clasat în octombrie 2015 Dosarul Revoluției, pe motiv că unele dintre fapte s-au prescris sau nu sunt prevăzute de legea penală.

Cele 709 de persoane decedate, 1.855 de persoane rănite prin împuşcare, 343 persoane – rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume – și 924 persoane reținute, sunt fie victimele represiunii ceaușiste (pentru intervalul dintre 16 și 22 decembrie 1989), fie victime ale „derutei şi reprezentării greşite”, fie ale stresului și oboselii participanților la evenimentele de atunci, spunea PICCJ.

Era ultimul dosar în lucru legat de cele întâmplate în decembrie 1989.

De ce s-a clasat partea privind perioada 16 – 22 decembrie 1989

Pentru această primă parte, cu represiunea ordonată de Nicolae Ceaușescu și responsabilii de atunci, explică procurorii, vinovații au plătit deja: “S-a constatat că persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, implicate, în perioada 16-22.12.1989, în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanţilor au fost judecate şi condamnate definitiv, existând în cauză autoritate de lucru judecat.”

Folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deţinea în partid şi în stat, Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, a acţionat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestaţiilor, dispunând implicarea unor forţe supranumerice şi eterogene, aparţinând miliţiei, securităţii şi armatei.

În baza deciziilor şi ordinelor primite de la nivel central, conducerea politică şi militară locală, sub directa coordonare a unor factori de conducere politică şi militară de la nivel central, a luat măsuri pentru punerea în executare a acţiunii de reprimare şi a ordonat intervenţia forţele de ordine, care a avut ca rezultat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea corporală şi reţinerea unui număr mare de persoane.”

De ce s-a clasat partea de dosar care viza victimele de după 22 decembrie

A doua parte a dosarului cuprindea cele întâmplate între 22 decembrie și sfârșitul anului, perioadă caracterizată de derută, haos, panică, stres și oboseală, cum susțin procurorii militari care s-au ocupat de dosar:

“În ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 22.12.1989 şi sfârşitul anului 1989 s-a reţinut că acesta a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos.

Dacă până la momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul C.C. al P.C.R., forţele de ordine au acţionat, în baza ordinelor şi măsurilor dispuse de factorii politici şi militari, împotriva manifestanţilor care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate şi democraţie, după acest moment, în condiţiile în care euforia generală privind victoria revoluţiei a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, cu ajutorul unor forţe fidele, nu a mai existat o acţiune a organelor statului împotriva manifestanţilor ci o acţiune comună îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii.

În acest context, pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea celorlalte forţe aflate în zonă, au creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime. De asemenea, starea de oboseală şi stres acumulată a afectat aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare, existând situaţii în care dispozitive militare, mixte, ori civile au deschis, cu uşurinţă, focul asupra unor imobile, inclusiv asupra unor autoturisme aflate în deplasare care nu au oprit la filtrele organizate, în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective. Pe fondul aceleaşi stări de oboseală şi stres, au existat şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din incinta aceleiaşi unităţi sau între unităţi militare.”

Ce spunea CEDO în 2011

Pe 20 mai  2011 CEDO  a decis condamnarea statului român pentru încălcarea articolului 2 (privind dreptul la viață) și a precizat că nu se poate invoca nici amnistia nici prescrierea crimelor, statul român fiind obligat să finalizeze cercetările în dosar pentru a da satisfacție victimelor.

O sentință asemănătoare s-a dat, de altfel, în 2014, și dosarul Mineriadeidin 1990, unde clasarea s-a produs tot din cauza prescrierii faptelor.

Clasarea a fost infirmată anul acesta

În aprilie, procurorul general interimar  a infirmat decizia de clasare a dosarului Revoluției, considerând clasarea din octombrie anul trecut ca fiind nelegală și netemeinică.

Motivele pentru care s-a decis redeschiderea dosarului fără să mai aștepte hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), unde se judecă contestația Asociației 21 Decembrie, care a atacat clasarea:

• Nu a existat o preocupare reală pentru aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989.
• Faptele au fost încadrate greșit.
• Nu au fost luaţi in considerare factorii externi care au contribuit la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est
• Procurorii nu au luat în considerare toate rapoartele şi mărturiile existente.
• Nu s-a cerut raportul Comisiei senatoriale care a făcut mii de audieri şi a obţinut numeroase documente.
• Deşi SRI a întocmit un document referitor la evenimentele din decembrie 1989, acesta nu se regăseşte în dosar.
• Nu s-au efectuat activităţi necesare stabilirii condiţiilor în care s-a deschis focul în fiecare caz în parte.
• Nu s-au făcut autopsii.
• Nu au valorificat informații importante furnizate de numeroase lucrări, jurnale, cărți, monografii care se referă la acele evenimente.
• Modul în care s-a făcut ancheta nu corespunde normelor Curţii Europene a Drepturilor Omului

Ulterior, Înalta Curte de casație a infirmat și ea clasarea, cerând redeschiderea dosarului.