Odată cu demisia secretarului de stat Gabriel Biriș de la finanțe se îngroapă și proiectul de modificare a Codului fiscal, cel puțin în forma dată de cel care a conceput aceste modificări.
Proiectul nici nu a apucat să intre în dezbatere și să treacă sau nu testul controverselor pe problemele sensibile – cum ar fi creșterea taxelor sociale pentru meseriile liberale (PFA-uri, PFI-uri, drepturi de autor etc) . Cea mai dură dintre prevederile sale pare să treacă neobservată și nediscută: stabilirea unui ”moment zero” în ceea ce privește marile averi neimpozitate, ascunse în diverse conturi îndeosebi din străinătate.
Măsura ar fi condus la crearea unui instrument juridic neechivoc care ar fi permis recuperarea unei părți din aceste averi nejustificate, sau măcar (prin așa numita ”amnistie fiscală) impozitarea lor. Instrument care astăzi lipsește statului român– o demonstrează performanțele la zi înregistrate de Departamentul pentru controlul averilor mari, creat în interiorul ANAF.
Problema sistemului în acest moment cu marile averi nejustificate:
60 de inspectori în 5 ani – 5 persoane verificate, 6 milioane imputate, numai 2 recuperate
Propunerea (aflată la articolul 81 din Proiectul de OUG) care va stârni cele mai complicate controverse se referă, însă, la modalitatea de-a scoate la lumină banii ascunși în ultimele două decenii, a fost concluzia cursdeguvernare.ro la publicarea unei analize a proiectului.
(Citiți și: Document / Cele 3 direcții ale noii filosofii fiscale și controversele lor. Miza din spatele proiectului)
Controversele publice din jurul proiectului au fost împinse pe pista creșterilor de impozite la salariați pentru că nimeni nu se poate opune deschis și fără să se decredibilizeze creării unui instrument care să întoarcă la buget o parte a banilor scoși din România.
În esență, controlul marilor averi s-a dovedit ineficient din cauza faptului că nu există o bază temporală de raportare. O demonstrează statistica Departamentului de control al marilor averi, înființat în urmă cu aproape 5 ani.
(Citiți și: Controlul marilor averi derulat de ANAF – o improvizație)
De menționat: acţiunea de verificare a persoanelor asupra cărora Fiscul avea dubii legate de modul de dobândire al averilor a demarat în fapt la începutul lunii februarie 2015.
La începutul anului 2016, palmaresul acestui departament era următorul:
- 5 persoane identificate și cercetate de inspectorii de Fisc ca deținând averi nejustificate
- 6 milioane de euro imputate
- 1 singură persoană a acceptat să plătească un impozit de 16%
- 4 persoane au acționat în instanță deciziile de impunere
Problema fundamentală: legislația actuală conține noțiunea de prescripție a obligațiilor fiscale
Potrivit informaţiilor furnizate în august 2015, ANAF alocase 100 de posturi şi a înfiinţat 8 servicii distincte de verificări fiscale, în Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Braşov, Galaţi, Ploieşti, Craiova şi Bucureşti. La data respectivă, ANAF a mai anunţat că a selectat primii 60 de inspectori care se ocupă exclusiv de acest program.
Celor 60 de inspectori le-au fost alocat 313 dosare în care trebuie să opereze verificări fiscale prealabile.
Proiectul de OUG: Momentul T zero – de la ”amnistia fiscală” la dez-offshore-izarea României
De precizat că proiectul urma să desființeze inclusiv acoperirea strict contabilă a banilor depuși în offshore-uri drept ”profituri nedistribuite” ale persoanelor juridice.
Potrivit proiectului, în declararea inițială a patrimoniului și impozitarea sumelor ce nu pot fi justificate prin venituri impozabile, la patrimoniul net trebuia incluse și ”profiturile nedistribuite de către persoane juridice înregistrate în jurisdicții în care cota de impozit pe profit este mai mică sau egală cu 10%, la care contribuabilul deține, direct sau indirect, participații, proporțional cu cota de participație deținută;”
Pe lângă acestea, drepturile ce pot fi evaluate în bani mai însumau:
- contravaloarea clădirilor și terenurilor aflate în proprietatea contribuabilului persoana fizică, direct sau indirect, în țară sau străinatate;
- contravaloarea autoturismelor, operelor de artă sau bijuteriilor, aflate în proprietatea contribuabilului persoană fizică, direct sau indirect, în țară sau străinatate ;
- valoarea titlurilor de participație, deținute de contribuabil, direct sau indirect, în țară și/sau străinatate;
- sumele aflate în conturi, deținute direct sau indirect, la bănci în țară sau străinatate;
- valoarea împrumuturilor acordate sau a obligațiunilor deținute de contribuabil;
(DOCUMENT : Descărcați AICI proiectul de modificare a Codului fiscal. Despre offshore-uri și ”T0” la paginile 45-46)
Suplimentar, proiectul de OUG ar fi creat un moment zero de plecare, somând contribuabilii care ar putea avea bani ascunși să îi declare.
- În cazul că aceștia se conformează, vor plăti un impozit de 16% – în asta ar urma să constea amnistia fiscală.
- În cazul că nu se conformează, iar fiscul va descoperi averi și sume nejustificate dincolo de acest moment zero, acestea vor fi impozitate cu 75%.
Specific, prevederile erau:
(1) În cazul în care patrimoniul net definit la art. 1171 alin. (1) lit. a) nu poate fi justificat în totalitate prin venituri impozabile, neimpozabile sau scutite, contribuabilul are obligația să declare suma pentru care nu poate justifica proveniența.
(2) Pentru suma care nu poate fi justificată de către contribuabil acesta datorează un impozit în cotă de 16%. Obligația stabilirii și plății impozitului revine contribuabilului. Plata impozitului se efectuează odată cu depunerea declarației prevăzută la art. 1172 alin. (1) dar nu mai târziu de data de 31 martie 2017.
(3) Contribuabilii care la data de 31 decembrie 2016 dețin un patrimoniu net mai mic decât valoarea de 4.500.000 lei, pot depune declarația de patrimoniu până cel mai târziu la data de 31 martie 2017, fiindu-le aplicabile prevederile alin. (1) și (2).
(4) Pentru obligația stabilită la alin. (2) contribuabilul nu datorează dobănzi și penalități de întârziere.
(5) Ulterior datei de depunere a declarației de patrimoniu prevăzute la art. 1172, după caz, pentru diferențele de sume nedeclarate potrivit art. 1173 alin. (2) și constatate de către organele fiscale prin aplicarea metodelor de control indirect, cota de impozitare este de 75%.”
O culme a sincerității atinsă în mandatul lui Gelu Ștefan Diaconu
Chiar şi Fiscul a recunoscut public în trecut, dar în momente cu audienţă relativ restrânsă, că legislaţia ar trebui îmbunătăţită: directorul ANAF Eugen Șerban admitea la o conferinţă pe teme de fiscalitate organizată în februarie 2015 de PwC că România are nevoie de o legislaţie fiscală clară şi flexibilă care să încurajeze conformarea voluntară în rândul persoanelor fizice cu venituri mari.
Îndoieli legate de calitatea legislaţiei pe baza căreia se derulează controalele ANAF a exprimat încă din 2015 şi Gabriel Sincu, director executiv al EY România.
„Deşi legislaţia există, este <<şchioapă>> şi funcţionează numai pe jumătate. În ciuda faptului că ANAF-ul are această iniţiativă lăudabilă, mă tem că rezultatul nu va fi cel aşteptat. Legea este incompletă, iar inspectorii fiscali nu vor putea pune în scris nişte acuzaţii care să şi ţină în faţa instanţei în cazuri speciale, neprevăzute”, spunea Gabriel Sincu la ZF Live.
(Citiți și: Conformarea fiscală a persoanelor cu averi mari: ce nu funcționează)
”Pentru succesul unui program de conformare voluntară în România este însă nevoie de anumite clarificări legislative, pentru ca acele persoane fizice cu deţineri în străinătate să aleagă declararea acestora autorităţilor fiscale fără a exista riscul unor consecinţe de natură penală sau contravenţională. Suntem convinşi că adoptarea unor astfel de clarificări legislative va stimula apetitul persoanelor fizice cu venituri mari pentru conformarea voluntară şi va duce totodată la creşterea veniturilor bugetare, generând astfel beneficii la nivelul întregii societăţi”, întărea și Mihaela Mitroi, șef al Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC România.
”Amnistia fiscală” în alte state
În majoritatea statelor europene funcționează, sub o formă sau alta, amnistia fiscală.
Principiul amnistiei fiscale este următorul: autoritățile anunță un interval în interiorul căruia persoanele fizice își pot anunța veniturile nedeclarate, singura măsură posibilă fiind impozitarea. Odată trasă acestă ”linie roșie”, oamenii știu că îi așteaptă închisoarea în cazul în care fiscul constată că își ascund veniturile.
Proiectul lui Gabriel Biriș era ”mai blând” cu cei care refuză să își declare averile, acestea urmau să fie impozitate cu 75%.
SUA sau Marea Britanie aplică periodic această procedură.
Potrivit unei analize a unui grup de experți americani, SUA au recuperat prin această procedură 10,7 miliarde de dolari.
Potrivit unei ”policy paper” a guvernului britanic, Regatul Unit a recuperat prin această procedură aproape 1 miliard de lire sterline.
Italia a aplicat anul trecut această procedură, Wall Street Journal estimând că în acest fel la buget se vor aduna echivalentul a 4,4 miliarde de dolari.
Argentina are în derulare în prezent această procedură, termenul final de depunere a declarațiilor fiind 31 martie 2017.
3 răspunsuri
Se pare că borfaşii au intrat în trepidaţii. Mă refer la cei care au acumulat ilicit. Şi acum şi-ar dori o astfel de, mă rog, amnistie.Mă-ntreb:
– de ce 4,5 milioane lei/ 1 mil. E şi nu o sumă mai mică? de ce să nu intre la amnistie şi micii bişniţari?;
– de ce ilicitul să nu se confişte în totalitate?
Oricum un (cel puţin) mic T0 vom avea la interconectarea bazelor de date ale Fiscurilor din UE.
Răbdare! Lucrurile, încet-încet vor ieşi la iveală. Succes!
Dupa umila mea părere si altora cu care am discutat, nu e nici o simplificare si, in consecinta, nici avantaj pentru instituțiile statului implicate in aplicare; nu e nici mai multa transparenta si claritate si, deci,riscurile de interpretare, cu efecte negative, vizează numai angajatul; avantajele sunt numai pentru angajator!
Aceasta acțiune seamăna cu cea a maimuței, când nu are ce face: se scarpină in c…r, pana ii da sângele!
Admistia fiscala .
E plina istoria italiana de admistii fiscale .
Cote de impozitare ridicole . 5-6 % pentru patrimonii de milioane/miliarde de euro cind in paralel un salariu de muncitor de 1.500 euro net e impozitat cu 23 % pe valoarea bruta .
Evident ca atunci cind ai averi colosale (comparat cu mujicul de rind) ai posibilitatea sa platesti si contabili „cu staif” care stiu ei mai bine cum sa distribuie averea , conturile la adapost de ochii indiscreti (vezi ultimul scandal din o serie lunga numit Panama Papers)
Daca esti o multinationala ca Apple , statul american incaseaza doar maruntis . Ca nu degeaba firma are parcate prin conturi offshore peste 500 miliarde dolari bani gheata. Care ar fi impozitate de statul american dar exclusiv imediat ce ar venii rimpatriate .
Cum la Apple nu sint prosti , prefera sa faca imprumuturi bancare pentru a impartii dividendele anuale actionistilor . Adica creaza datorii cu care impozitarea profitului (declarat in USA si care nu e egal cu profitul general planetar al firmei) e si mai scazuta . 🙂
Si atunci te intrebi , in o lume globalizata unde cohorte de experti in contabilitate planetara muta banii multinationalelor absolut legal si din un colt al planetei in altul, admistia fiscala e pentru PFA Vasile cu 5.000 euro in un cont elvetian sau pentru un ex ministru ca Darius Valcov (un exemplu notoriu , publicizat dar evident doar punta unui iceberg de coruptie bugetara generalizata ) cu numerarul de milioane ascuns bine peste hotare ?