Definitii

(v. BANI NUMERAR) CASH FLOW, fluxurile în numerar ale încasărilor şi plăţilor unei întreprinderi. Cel mai adesea, c.f. indică, printr-o formă tabelară, totalitatea resurselor şi obligaţiilor de plată ale

o definire larg acceptată dată de Granger (în 1969) cauzalităţii şi care este frecvent folosită (explicit sau implicit) în analizele econometrice. Astfel, o variabilă x este considerată cauza unei variabile

situaţie în care impunerea unui tarif vamal asupra unui import pentru un bun cu cerere inelastică în raport cu preţul declanşează o înrăutăţire a termenilor de schimb.

proces de obţinere  şi apărare a rentei. De exemplu, un întreprinzător sau un grup de întreprinzători exercită presiuni asupra autorităţilor pentru introducerea unor bariere în calea importurilor

un instrument furnizat de către o bancă, prin care se poate ordona băncii emitente (trasul) să transfere o anumită sumă de bani din contul trăgătorului (titularul, împuternicitul)

relaţie de intercondiţionare dintre creşterea preţurilor bunurilor de consum şi indexarea salariilor nominale care accentuează inflaţia. Mărirea preţurilor bunu- rilor de consum atrage după sine necesitatea unor majorări

ansamblu de activităţi realizate în mod sistematic, cu scopul de a dezvolta ştiinţa şi experienţa aplicative sau de a crea noi produse, tehnici şi tehnologii, precum şi de a

ansamblul activităţilor realizate în mod sistematic, cu scopul de a obţine, prelucra şi folosi informaţii  ştiinţifice de natură  să dezvolte şi să aprofundeze cunoaşterea sau experienţa. Prin c.ş.f. se asigură dezvoltarea ştiinţei în

cantitate dorită dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumpărată, într-o perioadă determinată, la anumite niveluri ale preţului.  C. reprezintă un semnal efectiv pentru producători numai dacă dorinţa de

totalitatea cheltuielilor planificate pentru o perioadă determinată, de regulă un an, destinate achiziţionării de bunuri produse în cadrul economiei naţionale. C.a. cuprinde cheltuielile prevăzute de populaţie pentru a

parte a capitalului real formată din bunuri durabile care participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă (depreciază) treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. În

expresie a capitalului social al unei societăţi comerciale evaluat prin valoarea nominală a titlurilor de proprietate emise. În contabilitate, el se regăseşte evidenţiat pe acţionari (sau

formă materială natural- fizică a capitalului utilizat în afacerile unei firme, rezultat din transformarea capitalului bănesc în bunuri-capital. Ca parte a capitalului total utilizat în activitatea firmei, c.p. se regăseşte şi

volumul total emis de o societate comercială sub formă de acţiuni (în cazul societăţii pe acţiuni) sau de părţi sociale (în cazul societăţii de persoane); c.s. conţine valoarea nominală

aportul în bani şi în natură pe care asociaţii sau acţionarii s-au angajat să-l pună la dispoziţia societăţii comerciale, în calitatea lor de proprietari. Societatea comercială este

(1) stocul de cunoştinţe profesionale, deprinderi, abilităţi şi de sănătate, care pot conduce o persoană la sporirea capacităţilor sale creative şi, implicit, a veniturilor scontate a se obţine

(în optică marxistă), acea parte a capitalului productiv al unei firme, destinată cumpărării, pe termen determinat, a forţei de muncă, fiind sursă a valorii noi, inclusiv a

sintagmă folosită pentru a desemna specificitatea mecanismului economico-social de funcţionare a economiilor ţărilor avansate economic. Din punct de vedere economic, c. contemporan se defineşte prin: preponderenţa proprietăţii private asupra mijloacelor

sintagmă folosită pentru a desemna acele metode şi căi de susţinere a afacerilor folosite de marile firme cu tendinţe monopoliste – acceptate de neoliberalismul absolutizant. Prin c.s., libertăţile fundamentale ale

(1) transformarea profiturilor acumulate şi a rezervelor în capital emis; de exemplu, dacă o societate comercială dispune de importante rezerve şi doreşte să se capitalizeze, procedează la emisiunea de acţiuni suplimentare