afacere constituită în una din formele expres prevăzute în textul legal general care reglementează materia societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare). C. în sens larg, semnifică orice organizaţie
(v. PIAŢA MONETARĂ) CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR, schimb de mărfuri, mijlocit de bani, prin care se asigură trecerea bunurilor economice de la producător la consumator. Prin intermediul c.m. se
(1847-1938), economist şi profesor universitar american, creator al teoriei productivităţii marginale, teorie care este, în fapt, o continuare a conceptului de rentă diferenţială, aşa cum acesta
prevedere cuprinsă într-un contract, tratat etc. care are drept consecinţă obligaţii speciale pentru o parte sau părţile menţionate. C. poate fi de mai multe feluri: clauza clientului cel mai favorizat,
(v. CLAUZĂ) Clauză contra riscului valutar (v. CLAUZĂ) Clauză de hardship (v. CLAUZĂ) Clauză de indexare (v. CLAUZĂ) CLEARING, tehnică de compensare a obligaţiilor reciproce între doi parteneri constând în compararea creanţelor
organizaţie inter- naţională, fără statut, buget sau sediu, care vizează înţelegerea interdependenţelor globale dintre domeniile economic, politic, social şi natural, caută să elucideze complexul de aspecte care îngrijorează
ansamblul dispoziţiilor preconizate de Fondul Monetar Internaţional pe care ţările membre se angajează să le respecte: convertibilitatea externă liberă a monedelor lor, înlăturarea controlului schimburilor valutare pentru operaţii curente
măsoară riscul sistematic al unui titlu financiar. Pentru titlul financiar j se calculează conform relaţiei: , σ COV β 2 m jm j = unde COVjm este covarianţa dintre
coeficient propus de Ronald Fisher pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatorii: , 3 3 1 1 σ µ = β =
coeficient propus de Karl Pearson pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatoare: , ) ( 2 3 4 2 µ µ =
măsoară gradul în care distribuţia venitului (sau, în alte situaţii, a cheltuielilor de consum) între indivizi sau gospodării în cadrul unei economii, se abate de la
este raportul dintre creşterea stocului de capital într-o anumită perioadă de timp ( ∆K) şi creşterea rezultatelor producţiei ( ∆Q) în acelaşi interval de timp
(1) partea din venitul naţional sau din venitul disponibil cheltuită de populaţie pentru achiziţionarea de bunuri finale. (2) Totalitatea cheltuielilor planificate de către populaţie pentru cumpărarea
(v. COST DE PRODUCŢIE) CHELTUIELI PUBLICE, ansamblul cheltuielilor anuale de natură publică ale ţării, ce se finanţează pe baza resurselor bugetului public. Ele reflectă efortul financiar public pe anul respectiv,
>, ştiinţă generală a conducerii şi reglării sistemelor de acţiuni interconectate. C. porneşte de la existenţa unor principii de funcţionare comune tuturor tipurilor de sisteme complexe din natură, tehnică, economie,
(v. CICLU JUGLAR) CICLU DE VIAŢĂ, teorie care dezvoltă abordările neoclasice şi keynesiene privind comportamentul manajelor ca economisitori. Formulată de R. Harrod şi dezvoltată de F. Modigliani, R. Brumberg, A.
evoluţie a vânzărilor unui produs şi, implicit, a profiturilor, ce se încadrează în patru faze: faza lansării produsului (în principal pe piaţa internă); faza creşterii forţei acestora, firma inovatoare fiind prima
formă particulară a ciclului economic scurt (Kitchin), cu o durată medie de cca. 30 de luni (în SUA); decurge din specificul pieţei produselor agricole în general. Oferta se
(Scurt, Minor, Hipociclu), miş- care ondulatorie care pe parcursul a circa 40 de luni afectează ansamblul ramurilor unei economii; se încadrează în interiorul ciclului mediu, între două
ciclu economic, caracteristic producţiei agricole, ce corespunde perioadei de timp în care se obţine produsul agricol. Durata c.a. depinde de particularităţile biologice ale fiecărei specii de plante şi
afacere constituită în una din formele expres prevăzute în textul legal general care reglementează materia societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare). C. în sens larg, semnifică orice organizaţie
(v. PIAŢA MONETARĂ) CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR, schimb de mărfuri, mijlocit de bani, prin care se asigură trecerea bunurilor economice de la producător la consumator. Prin intermediul c.m. se
(1847-1938), economist şi profesor universitar american, creator al teoriei productivităţii marginale, teorie care este, în fapt, o continuare a conceptului de rentă diferenţială, aşa cum acesta
prevedere cuprinsă într-un contract, tratat etc. care are drept consecinţă obligaţii speciale pentru o parte sau părţile menţionate. C. poate fi de mai multe feluri: clauza clientului cel mai favorizat,
(v. CLAUZĂ) Clauză contra riscului valutar (v. CLAUZĂ) Clauză de hardship (v. CLAUZĂ) Clauză de indexare (v. CLAUZĂ) CLEARING, tehnică de compensare a obligaţiilor reciproce între doi parteneri constând în compararea creanţelor
organizaţie inter- naţională, fără statut, buget sau sediu, care vizează înţelegerea interdependenţelor globale dintre domeniile economic, politic, social şi natural, caută să elucideze complexul de aspecte care îngrijorează
ansamblul dispoziţiilor preconizate de Fondul Monetar Internaţional pe care ţările membre se angajează să le respecte: convertibilitatea externă liberă a monedelor lor, înlăturarea controlului schimburilor valutare pentru operaţii curente
măsoară riscul sistematic al unui titlu financiar. Pentru titlul financiar j se calculează conform relaţiei: , σ COV β 2 m jm j = unde COVjm este covarianţa dintre
coeficient propus de Ronald Fisher pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatorii: , 3 3 1 1 σ µ = β =
coeficient propus de Karl Pearson pentru măsurarea asimetriei legii de repartiţie a unei variabile aleatoare: , ) ( 2 3 4 2 µ µ =
măsoară gradul în care distribuţia venitului (sau, în alte situaţii, a cheltuielilor de consum) între indivizi sau gospodării în cadrul unei economii, se abate de la
este raportul dintre creşterea stocului de capital într-o anumită perioadă de timp ( ∆K) şi creşterea rezultatelor producţiei ( ∆Q) în acelaşi interval de timp
(1) partea din venitul naţional sau din venitul disponibil cheltuită de populaţie pentru achiziţionarea de bunuri finale. (2) Totalitatea cheltuielilor planificate de către populaţie pentru cumpărarea
(v. COST DE PRODUCŢIE) CHELTUIELI PUBLICE, ansamblul cheltuielilor anuale de natură publică ale ţării, ce se finanţează pe baza resurselor bugetului public. Ele reflectă efortul financiar public pe anul respectiv,
>, ştiinţă generală a conducerii şi reglării sistemelor de acţiuni interconectate. C. porneşte de la existenţa unor principii de funcţionare comune tuturor tipurilor de sisteme complexe din natură, tehnică, economie,
(v. CICLU JUGLAR) CICLU DE VIAŢĂ, teorie care dezvoltă abordările neoclasice şi keynesiene privind comportamentul manajelor ca economisitori. Formulată de R. Harrod şi dezvoltată de F. Modigliani, R. Brumberg, A.
evoluţie a vânzărilor unui produs şi, implicit, a profiturilor, ce se încadrează în patru faze: faza lansării produsului (în principal pe piaţa internă); faza creşterii forţei acestora, firma inovatoare fiind prima
formă particulară a ciclului economic scurt (Kitchin), cu o durată medie de cca. 30 de luni (în SUA); decurge din specificul pieţei produselor agricole în general. Oferta se
(Scurt, Minor, Hipociclu), miş- care ondulatorie care pe parcursul a circa 40 de luni afectează ansamblul ramurilor unei economii; se încadrează în interiorul ciclului mediu, între două
ciclu economic, caracteristic producţiei agricole, ce corespunde perioadei de timp în care se obţine produsul agricol. Durata c.a. depinde de particularităţile biologice ale fiecărei specii de plante şi
