totalitatea cheltuielilor planificate pentru o perioadă determinată, de regulă un an, destinate achiziţionării de bunuri produse în cadrul economiei naţionale. C.a. cuprinde cheltuielile prevăzute de populaţie pentru a cumpăra bunuri de consum (C), investiţiile economice planificate de firmele din sectorul privat (I), cheltuielile programate ale sectorului public (G), la care se adaugă diferenţa dintre valoarea planificată a exporturilor şi cea a importurilor, adică exportul net (E.). Aşadar, c.a. = C + I + G + E. Ea reprezintă valoarea totală a bunurilor economice cerute în cadrul celor trei sectoare – privat, public şi internaţional. Totodată, ea poate fi evidenţiată în termeni reali, printr-un
indicator macroeconomic, de ex., venitul naţional real. Desigur că, în funcţie de scopul analizei econo- mice, procesul de agregare a cheltuielilor poate să cuprindă numai două sectoare sau numai un sector, cum ar fi cel privat. În acest caz, c.a. = C + I şi este exprimată de venitul disponibil care urmează să fie cheltuit într-o anumită perioadă. Cea mai mare pondere în c.a. o deţine consumul populaţiei. Totodată, de la un an la altul, mărimea acestei com- ponente rămâne relativ stabilă. În schimb, celelalte componente, în special investiţiile economice, înregistrează modificări mult mai importante. Comparativ cu valoarea producţiei naţionale realizate, nivelul c.a. poate fi mai mare sau mai mic. În scopul asigurării echilibrului macroeconomic, nivelul c.a. poate fi modificat prin intermediul politicilor macro- economice, în special prin politica fiscală. Această politică influenţează direct şi indirect toate cele patru componente. În concepţia keynesiană, c.a. are rolul determinant în creşterea economică (v. curba cererii agregate).
