„Nu toate dosarele înregistrare privesc nişte cauze penale în sine, dar până nu trec prin sistem şi nu îşi găsesc o soluţionare ele sunt înregistate ca atare. Probabil asta este explicaţia cifrei foarte mari.
Până la urmă, fiecare cetăţean este liber să formuleze plângeri, iar dacă s-ar restricţiona foarte mult acest drept pot apărea probleme. Şi aşa o mică parte din infracţiunile comise ajung să fie raportate autorităţilor şi dacă s-ar limita dreptul acesta de a sesiza, de a formula plângeri, partea asta de sub apă a gheţarului ar fi şi mai mare. Deci trebuie văzut exact cum ar trebui să funcţioneze sistemul astfel ca acele plângeri care nu conţin nimic relevant să fi cât mai repede procesate şi să nu atârne în statistici şi în cârca procurorilor.
În orice ţară criminalitatea are două feţe, una raportată şi una neraportată, iar într-un sistem corect de justiţie ar fi ca cea raporatată şi sancţionată să fie în proporţie cât mai mare. Apoi mai este o problemă mare de sistem. Avem o tendinţă de criminalizare a unor fapte care ar trebui să fie doar contravenţii. La noi se dă o lege care spune că orice fel de comportament pe lângă lege, nu foarte grave, ar trebui să fie infracţiuni. Este o suprareglementare din punctul acesta de vedere, foarte multe fapte fiind catalogate ca infracţiuni. Poate şi aici ar mai trebui umblat. Multitudinea de legi speciale care conţin şi prevederi de natură penală reprezintă o problemă pentru că la final conţin şi sancţiuni”.
Diana Olivia Hatneanu este director executiv al Apador-CH
Urmărește-ne pe Google News
