Diferenţele în materie de PIB/locuitor între regiunile României s-au redus de la integrarea europeană dar decalajele între câştigurile salariale ale locuitorilor acestor regiuni s-au majorat, potrivit prognozei publicate de Comisia Naţională de profil.
Mai mult, tendinţa va continua până în 2022 pentru Moldova, Muntenia, Dobrogea şi Oltenia.
Polarizarea la nivel individual a beneficiilor raportate la rezultatele economice concretizate în PIB/locuitor va fi în creşterea semnificativă exact în regiunea capitalei, unde decalajele de nivel de trai în raport cu zona înconjurătoare se vor accentua cu ritmuri dintre cele mai ridicate (-8,9% pentru regiunea Sud Muntenia şi -6,2% pentru regiunea Sud-Est, vezi tabelul).
Benficiare nete în raport cu creşterea performanţelor economice vor fi, conform proiecţiei făcute de CNP, tocmai regiunile cele mai dezvoltate ale României, respectiv:
- Bucureşti – Ilfov (+0,1% faţă de medie la salarizare deşi -9,8% la PIB/locuitor),
- Nord-Vest (+5,6% la venit salarial, la o creştere neglijabilă de rezultate în raport cu media naţională),
- Centru ( avantaj net +4,7%, în condiţii similare) şi
- Vest (cu +3,5% rezultat din scăderea PIB/locuitor faţă de media naţională, corelată cu creşterea retribuirii muncii).
Pe axa sărăciei naţionale ( NE – SV), cele şase judeţe din Moldova care compun regiunea de Nord-Est vor fi afectate mai puţin, undeva la jumătate, în raport cu cele cinci judeţe care compun regiunea Sud-Vest Oltenia. Unde, în pofida celei mai mari îmbunătăţiri relative a PIB/locuitor în intervalul 2017 – 2022 (+5,4%), ar urma să asistăm la o scădere de aproape trei procente în raport cu media naţională a câştigului salarial mediu net.
(Citiți și: ”Noi și grecii: (In)eficiența transferurilor sociale pentru combaterea sărăciei. România în context european”)
Desigur, salariile de referinţă erau departe de a fi corelate cu PIB/locuitor, adică mai mici faţă de „normal” în regiunile mai dezvoltate şi mai mari în cele rămase în urmă. Însă ceea ce va conta în materie de percepţia populară şi pentru deciziile la nivel individual va fi oportunitatea de a câştiga mai mult sau mai puţin faţă de situaţia actuală.
Destrămarea socială a României
Soluţia ar fi un efort investiţional din partea statului, puternic accentuat la Est şi la Sud de Carpaţi prin accelerarea construcţiei unor căi de transport moderne.
Dar o astfel de orientare ar prespune schimbarea filosofiei dinspre consum asigurat de stat către rezultatele mai bune ale sectorului privat, dinspre protecţia socială pe criterii de necesitate spre autoprotecţia prin salarii majorate mai rapid, ameliorate şi nu scăzute la orizontul anului 2022 faţă de media naţională.
Din păcate, pe motiv de profitabilitate ( economică şi politică) imediată, fără viziune din partea statului, coeziunea între provinciile istorice are deja de suferit iar reversarea trendului se anunţă dificilă.
Plecarea spre piaţa unică unică europeană a muncii a celor mai capabili din zonele mai defavorizate ( şi nu numai) va amplifica discrepanţele.
Una peste alta, datele statistice oficiale sugerează că România se află într-un proces de destrămare socială extins în plan teritorial.
Limita de oportunism centrat pe prezent, fără o proiecţie care să întărească coeziunea naţională, în care unii sunt favorizaţi net iar alţii pierzători siguri, s-a cam atins.
Poate ar fi util să strângem rândurile cu soluţii optime pentru toţi şi nu cu încercarea de a flutura maximizarea beneficiilor pe anumite categorii, după interesele de moment.
