Despre odioase datorii si natiuni indatorate.

Poate legislatia obscura care se ocupa cu asa zisele datorii odioase nu ar fi relevanta in zilele noastre si in nici un caz in Europa daca state membre ale Uniunii Europene nu ar fi decazut in datorii imense, greu de explicat, pe care unele popoare vor trebui sa le plateasca cateva generatii. Din nefericire si Romania se afla in randul datornicilor chiar daca nu atat de indatorata ca Grecia, Irlanda sau Portugalia si totusi trebuie ca oamenii acestei tari, civilizati si informati, care traiesc intr-o lume in care informatiile sunt destul de facile sa se intrebe – de ce? Sau, numai noi suntem de vina, cetatenii acestei tari?

Cred ca pentru pentru prima data in istoria economica moderna a Europei trebuie discutata in mod serios teoria juridica cunoscuta sub numele “Datorie Odioasa” (Odious debt). Teoria juridica cu acest nume a fost formulata in 1927 de Alexander Sack si discuta legitimitatea unei datorii publice a unui stat condus dictatorial, oligarhic sau incompetent si care isi obliga cetatenii sa plateasca aceasta datorie din care au profitat altii decat cetatenii statului respectiv.

Datorie odioasa vezi mai sus!

Argentina a trecut printr-o asemenea criza din cauza juntei militare dictatoriale, accelerata de coruptia si incompetenta regimului democratic care a urmat dictatura (Raúl Alfonsín si Carlos Menem). Ecuadorul a trecut o criza bancara in 1998-1999 din cauze aproape identice cu cele pe care le-am resimtit in ultimii doi ani. Nu putem sa nu discutam despre Haiti si Irak, totusi Europa Unita cu o moneda unica si cu reguli bugetare stricte nu poate fi asemuita acestor tari Latino-Americane sau tari din Orientul Mijlociu. Si totusi 3 tari din zona Euro si alte tari membre ale Uniunii au acumulat datorii pe care le vor plati in continuare 2 sau 3 generatii de cetateni ai acestor tari.

Teoria si fundamentatiile economice si juridice formulate in 1927 de Alexander Sack au fost reluate si adaptate situatiei actuale in statele lovite de criza si amenintate de un faliment total. Noii sustinatori ai tezei de mai sus sunt doi profesori americani Seema Jayachandran (University of California, Berkeley) si Michael Kremer (Harvard University) care pe mine au reusit sa ma convinga ca datoriile facute de conduceri dictatoriale, oligarhice sau incompetente trebuie sa aiba o alta rezolvare decat masurile draconice care sunt impuse de creditorii internationali sau de statele bogate care au dus in mare masura la consumul fara limite si fara acoperire economica. Trebuie sa mentionez ca niciunul dintre cei doi profesori nu poate fi considerat socialist, dimpotriva! Pentru cei interesati aveti linkull articolului publicat de ei. Este un articol extrem de important care deja a inceput sa fie discutat.

Adevarul este ca multe organizatii civile si multi cetateni au inceput sa-si intrebe conducatorii alesi democratic cum, unde si cine a avut de castigat din catastrofele financiare ale tarilor lor.

Am impresia ca lucrurile devin in multe societati Europene si in cea americana importante cu mult peste politica cotidiana.

Când un site conservator-libertarian (Free Republic) recenzeaza cu simpatie un eveniment care poate fi interpretat de stanga, lucrurile incep sa fie ciudate. Adevarul este ca evenimentul descris nu este nici de dreapta si nici de stanga, este o incercare de explica altfel decat a fost explicata pana astazi criza datoriilor suverane in general si cea a Greciei in particular. Ma refer la o organizatie civica greceasca, care a produs un film documentar spectaculos pe numele “Debtocraţia”.

Debtocraţia (Debtocracy) este o acţiune politică. Acesta prezintă o perspectivă asupra examinării evenimentelor care au condus Grecia pe malul prăpastiei. Opiniile merg toate în aceeaşi direcţie, fără contrapunct. Aceasta este alegerea autorilor, care îşi dezvăluie punctul lor de vedere din primele minute: „În aproape 40 de ani, două partide, trei familii politice şi câţiva mari patroni au condus Grecia la faliment. Ei au încetat să-şi plătească cetăţenii pentru a-şi salva creditorii”. Despre film si modul de a-l viziona puteti citi (aici) pe Politeia unde voi recenza acest eveniment civic-cinematografic.

O intrebare relevanta si pentru noi – cand si cum ii vom intreba pe cei care ne-au condus la situatia in care s-a aflat si se afla Romania din 1989 si pana astazi – de ce si pana cand?

Theophyle