Sumele trimise de români din străinătate au crescut anul trecut la 116% în raport cu investițiile străine directe (ISD) față de numai 76% anterior, potrivit datelor publicate de BNR în Raportul privind balanța de plăți.
În timp ce ISD au scăzut cu 39% (de la circa 4,85 miliarde euro net, la doar 2,95 miliarde euro) remiterile către țară s-au diminuat cu doar 9% (de la 3,68 miliarde euro la 3,42 miliarde euro).
Remiterile personale au provenit în principal din Germania, Marea Britanie, Italia și Spania, cele patru țări deținând, ca și în anul precedent, aproape trei sferturi din total.
De reținut, între primele zece țări din care provin banii, pe locul opt apare Ungaria, imediat după Austria și peste Belgia sau Țările de Jos.
Evoluția remiterilor personale pe țări în 2019 – 2020:
Transferurile lucrătorilor (durate mai mari de un an) s-au diminuat în pandemie cu 8,1%, în timp ce remunerarea netă a salariaților, pe durate mai mici de un an, a scăzut cu 15,6%). În structură, pe soldul fluxurilor de intrare și ieșire (raportul dintre acestea s-a redus de la 14,3:1 la 12:1) circa 70% din sume au provenit din transferurile lucrătorilor și 30% din remunerarea salariaților.
Structura remiterilor personale în 2020:
De reținut, datele publicate de BNR se referă la valoarea NETĂ a sumelor încasate de cei remunerați în străinătate, adică din suma brută cuvenită s-au scăzut contribuțiile sociale, impozitele și taxele pe salarii (ambele percepute de țara în care se desfășoară activitatea), precum și banii pentru achiziția de bunuri și servicii.
Eurostat vede o pondere mai mare
Altminteri, dacă se face suma dintre transferurile personale și remunerarea brută, se ajunge la valoarea publicată în analiza de specialitate a Eurostat, unde remiterile personale figurează pentru România ca fiind 6,18 miliarde euro sau 3,1% din PIB pe anul 2020 (218,2 miliarde euro). Valoare cu care ne poziționăm pe locul al treilea în UE, după liderul detașat, Croația (7,3% din PIB) și Letonia (3,2%).
Remiterile ca pondere în PIB, state UE, 2020:
Dincolo de aspectele de metodologie statistică, ce ar trebui reținut este că avem o dependență majoră de munca în străinătate, ceea ce se vede cel mai bine atunci când se face comparația cu soldul contului curent. Capitol la care banii comensurați de Eurostat reprezintă 56% din valoarea minusului din fluxurile financiare cu exteriorul ( 44%, dacă se combină valorile de remiteri oferite la nivel național de BNR și CNSP).
Concret, dacă nu ar fi existat sumele de bani provenite de la românii care lucrează în străinătate, deficitul de cont curent pe anul 2020 ar fi fost nu de 5% din PIB (potrivit CNSP, raportul BNR precizează la pag.401 -5,2% din PIB) ci de 8,1% din PIB. Adică mai mult decât dublu față de cea mai mare valoare admisă pentru echilibru macroeconomic de tabloul de bord european urmărit la Bruxelles.
Contul curent și remiterile în statele UE, 2020:
Reversul medaliei: Mecanismul sărăciei, după munca prin străinătate
Totuși, din punct de vedere al bugetului public, nu ne este totuna unde lucrează românii. Care or câștiga ei în străinătate „la prima strigare” cam 3,1 miliarde de euro brut în cazul salariaților, dar lasă acolo aproape 1,25 miliarde euro taxe și aproape 0,5 miliarde euro pentru consum propriu, după care alimentează cererea internă cu doar cu ceva mai mult de 1,35 miliarde euro.
Pentru referință, sumele adunate în 2020 la bugetul de stat al României din impozitul pe salarii și venit s-au ridicat la circa 24 miliarde lei sau 5 miliarde euro. După care, „căpșunarii” ies la pensie de multe ori cu perioade lucrate ÎN ȚARĂ sub cerințele minime legale. Și încarcă nota de plată a sistemului de asigurări sociale din ROMÂNIA, la care au contribuit prea puțin pentru a avea măcar venitul minim garantat.
***
