Deja-VU la Mecanismul de Cooperare şi Verificare: Bine pentru DNA şi ANI, rău pentru Parlament şi instanţe

Comisia Europeană critică Parlamentul României pentru blocarea unor investigaţii în cazul deputaţilor PDL Monica Iacob-Ridzi şi Dan Păsat, lipsa sancţiunilor date de justiţie în urma deciziilor Agenţiei Naţionale de Integritate, tărăgănarea proceselor, lipsa unor reglementări pentru responsabilizarea magistraţilor.

Acestea se regăsesc într-un proiect de raport al Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie prezentat, luni, de agenţia Mediafax, cu două zile înainte de publicarea oficială a documentului de către Executivul european.

Şi în acest an, Comisia Europeană laudă progresele înregistrate de Direcţia Naţională Anticorupţie şi de Agenţia Naţională de Integritate şi critică hotărârile judecătoreşti, precum şi piedicile puse de clasa politică actului de justiţie. Anul acesta, şi Consiliul Superior al Magistraturii este lăudat pentru întărirea rolului Inspecţiei Judiciare, însă CE cere Guvernului şi Parlamentului reglementări extinse privind răspunderea magistraţilor, în condiţiile în care CSM se opune unui proiect de lege iniţiat de Ministerul Justiţiei în acest sens.

Ce prevede proiectul de raport:

• – România nu s-a angajat încă într-o reformă profundă a sistemului disciplinar în justiţie. O analiză efectuată de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii pe cazuri de corupţie la nivel înalt, care sunt întârziate în instanţă, nu a dus la constatări semnificative sau recomandări privind practica judiciară.
• – Totodată, arată sursa citată, o importantă reformă a numirilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca scop creşterea obiectivităţii, a meticulozităţii şi transparenţei procedurilor, a fost propusă de către Guvernul român în luna mai şi se află în dezbatere la Parlament.
• – Îmbunătăţirea responsabilizării justiţiei rămâne o provocare importantă. De la ultima estimare anuală a Comisiei, noi reguli de recrutare pentru inspectorii judiciari au fost adoptate şi au fost întreprinse demersuri pentru a îmbunătăţi eficienţa şi transparenţa Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii şi pentru a unifica practica. Oricum, capacitatea de a urmări istoricul realizărilor Inspecţiei nu a fost semnificativ îmbunătăţită.
• – De la preluarea funcţiei, noul CSM a avut câteva iniţiative bune în sensul întăririi Inspecţiei Judiciare şi pentru facilitarea intrării în vigoare a Codului civil.
• – Progresul într-o serie de zone relevante pentru Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) va depinde de angajamentul Consiliului pentru reforma judiciară în următoarea perioadă. Acest fapt ar trebui demonstrat prin decizii de numire obiective şi transparente, întărirea Institutului Naţional al Magistraturii şi progresul în gestionarea resurselor umane.
• – În timp ce istoricul realizărilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în investigarea şi urmărirea cazurilor de corupţie la nivel înalt a rămas convingător, rezultatele obţinute de instanţe continuă să arate o imagine mixtă. Deşi majoritatea cazurilor de corupţie la nivel înalt sunt judecate într-o perioadă de trei ani, un număr semnificativ de cazuri implicând demnitari, se află în prezent pe rolul instanţelor de judecată de peste trei ani, remarcă raportul CE.
• – Mai multe cazuri au ajuns deja în totalitate sau parţial la termenele de prescripţie, iar multe alte cazuri se apropie de termenele limită prevăzute de lege. De la ultima evaluare anuală a Comisiei, România a identificat cauze tipice de întârzieri în cazurile de corupţie la nivel înalt şi a creat un grup comun de lucru pentru a le remedia. Anumite piedici procedurale au fost eliminate din iulie 2010. Alte motive referitoare, în special, la capacitate, organizare internă şi practică judiciară mai trebuie încă abordate în mod efectiv.
• – Instanţele tind să adopte o abordare permisivă şi excesiv de precaută faţă de provocările procedurale ridicate de inculpaţi, cum ar fi cererile pentru expertize suplimentare, amânarea de audieri sau excepţii procedurale. Măsuri fundamentale de management al cazurilor, cum ar fi acordarea priorităţii unor cauze importante sau complexe nu sunt în mod uzual aplicate.
• – În vederea îndeplinirii angajamentelor sale privind lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, România trebuie să ia măsuri urgente pentru a se asigura că deciziile finale sunt luate rapid în cazurile importante de corupţie la nivel înalt, iar prescripţiile să fie evitate în toate cazurile.
• – Este crucial sprijinul politic puternic din partea Parlamentului pentru lupta împotriva corupţiei, susţin ei. De la ultima evaluare a Comisiei, Parlamentul a votat împotriva permiterii unei cercetări sub aspectul infracţiunii de corupţie faţă de un fost ministru şi membru curent al Parlamentului, s-a opus prin veto unei percheziţii într-o altă investigaţie aflată pe rol, refuzând arestarea preventivă a unui alt membru al Parlamentului.
• – Deşi ANI şi-a îmbunătăţit metodologia şi eficienţa investigaţiilor sale, soluţiile aplicate de organele competente judiciare şi administrative sunt adesea nesatisfăcătoare. Au fost aplicate puţine sancţiuni pe constatările ANI, iar cele aplicate sunt nesemnificative. Multe dintre deciziile instanţelor privind conflicte de interese în sfera achiziţiilor publice, în general, vin prea târziu. Mai mult, Comisia de Investigaţie a Averilor înfiinţată prin Legea revizuită a ANI la nivelul curţilor de apel, pare că se pronunţă de facto asupra temeiniciei cazurilor transmise de ANI, deşi nu este parte a misiunii sale. O astfel de procedură nu doar întârzie procesul judiciar de luare a deciziilor, dar şi dublează rolul curţilor de apel, care ar trebui să fie competente să se pronunţe asupra cazurilor ANI. Pentru acest motiv, este necesar să fie luate măsuri pentru a evita practica inconsecventă a Comisiei de Investigare a Averilor, respectiv să fie adus un amendament la lege, care să permită ANI să recureze deciziile acestei Comisii.

Laura Ştefan (SAR): Trebuie pus în practică proiectul privind sancţionarea abaterilor magistraţilor

Laura Ştefan, expert al Societăţii Academice Române, consideră că o parte dintre problemele constatate de Comisia Europeană ar putea să se rezolve prin adoptarea şi aplicarea proiectului de lege al Ministerului Justiţiei privind sancţionarea magistraţilor care comit abateri.

”E un proiect. Hai să vedem că e adoptat şi că se schimbă realitatea, pentru că aşa, să mai adoptăm o lege… Trebuie pus în practică, adică să înceapă un control al abateilor disciplinare. Până una-alta avem oameni spălaţi, deşi iau dosarele colegilor lor şi le dau altor colegi pentru că le dau termene prea scurte – dosarul Vântu. Nu e nimic acolo, ne spune CSM”, a declarat, pentru cursdeguvernare.ro, Laura Ştefan.

Ea este de părere că principala vină pentru menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare pe Justiţie o au judecătorii – în special cei de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -, precum şi clasa politică.

”Se discută despre tărăgănările fără capăt ale dosarelor care implică persoane importante şi e vorba de dosarele blocate a Înalta Curte – se spune că este un risc foarte mare să se ajungă la prescripţie în aceste dosare –se vorbeşte despre lipsa de voinţă politică în ceea ce priveşte dosare şi se dau exemple cu privire la blocarea investigaţiilor de către Parlament, se vorbeşte despre dificultăţile apărute în zona de confiscare a bunurilor nejustificate”, mai spune Laura Stefan.

De asemenea, expertul SAR crede că deficienţele nu se regăsesc în rechizitoriile procurorilor, ci în deciziile judecătorilor, privind progresele reduse în privinţa condamnării faptelor de corupţie la nivel înalt.

”Importamt este că se pune un pic în context activitatea instituţiilor anticorupţie cu rezultatele obţinute în instanţe, unde avem încă probleme. CE zice că instanţele sunt de vină. Nu văd de ce ar fi vinovat un procuror pentru că instanţa dă 1.000 de termene într-un dosar”, mai afirmă experta SAR.

Referitor la confiscarea extinsă a bunurilor obţinute ilegal de persoane condamnate, ea a subliniat că proiectul iniţiat de guvern în acest sens trebuie aprobat de Parament şi confirmat de Curtea Constituţională – în urma unei eventuale sesizări – pentru a putea fi cuantificat ca progres la capitolul Justiţie.