Deficitul balanței comerciale pe primele două luni ale anului în curs a fost de 563,3 milioane euro, aproape identic (-0,8%) cu cel din aceeași perioadă a lui 2014.
Exporturile au crescut în februarie față de februarie anterior cu 4,9%, în timp ce importurile au avansat cu 9,4%, ceea ce a determinat o dublare a deficitului față de prima lună a anului.
În aceste condiții, gradul de acoperire a importurilor cu exporturile realizate s-a redus la de 97,9%, după ce atinsese conjunctural pragul de 100% la finele lunii ianuarie.
Rezultatul consemnat rămâne unul bun, dat fiind rezultatul de 93,5% grad de acoperire consemnat pe anul trecut. Mai ales în contextul în care există premize pentru continuarea ameliorării performanțelor în schimburile externe.
Partenerii :
Ponderea exporturilor către statele din zona UE a fost de 74,1% din totalul exporturilor, în timp ce 77,7% din importuri s-au făcut pe aceeași relație externă, cu observația că decalajul între cele două ponderi este în creștere.
Rezultatul schimburilor cu statele membre a fost de 133% raportat la deficitul total, ceea ce confirmă un deficit de competitivitate față de statele UE.
În schimb, pe relația non-UE, exporturile au depășit importurile și au îmbunătățit semnificativ rezultatul de ansamblu (+33% raportat la sold).
Structura exporturilor :
În structură, trebuie subliniate poziția net excedentară pe segmentul livrărilor de mașini, echipamente de transport și alte produse manufacturate, care reprezintă 70% față de deficitul consemnat și explică performanța gradului de acoperire.
Alte produse manufacturate aduc și ele un plus în comerțul exterior, la fel ca și produsele agroalimentare, băuturile și tutunul, multă vreme aflate în domeniul negativă.
Din păcate, situația devine tot mai îngrijorătoare la capitolul produse chimice și produse conexe, unde deficitul reprezintă 158% față de cel înregistrat pe total și explică integral soldul negativ din comerțul exterior. Pe segmentul de combustibili minerali, lubrifianți, etc., se mai adaugă aproape un sfert din deficitul comercial, ceea ce face din petrochimie segmentul critic al schimburilor externe.
Problema cea mare :
Per total, România se află în fața unei decizii strategice. Ori ia măsuri pentru a reface, fie și parțial capacitatea de producție într-un sector industrial unde are și tradiție și materii prime (petrochimia), ori găsește alte mijloace pentru a compensa minusul imens și cronic din schimburile externe, dar va rămâne dependentă de exterior și de capriciile cotațiilor internaționale la produsele petrochimice.
În oricare dintre variante, nu trebuie uitate implicațiile privind locurile de muncă din zonele monoindustriale dezvoltate pe baza chimiei cu valoare adăugată mare. Și nici consecințele în privința siguranței naționale, fiind vorba despre produse absolut necesare, de mare volum și care depind de situația căilor de transport.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Problema „si mai mare”, este cea privind variantele concrete (si la indemina statului roman), de a reface „petrochimia”, cita vreme nu poseda un proiect national de reconstructie economica si industriala!
Altfel, minusul cronic din schimburile externe nu are cu ce sa fie „acoperit”, iar dependenta de piata externa si capriciile ei,vor ramine pe mai departe unul din factorii care determina o evolutie haotica, necontrolabila a economiei „din Romania”.
Reconstructia petrochimiei nu sta insa la indemina Romaniei – pina cind acest obiectiv nu devine unul de reconstructie economica si industriala a tarii.Ungaria de pilda – a inteles reconstructia economica nationala, ca fiind de „viata si de moarte” (economica), chiar daca demersurile in aceasta directie sint uneori, la limita permisivitatii din UE…