Activitatea economică în SUA a rezistat mai bine în faţa pandemiei în comparaţie cu cea a Uniunii Europene, inclusiv ca urmare a măsurilor de lockdown mai puţin dure, iar relansarea va fi mai rapidă în SUA decât în Europa.
Totodată, în timp ce economia chineză şi-a regăsit încă de anul trecut nivelul anterior pandemiei, cea a SUA va reuşi acest lucru în 2021, dar Europa va trebui să aştepte cel puţin până în vara lui 2022, potrivit datelor FMI, analizate de AFP.
Produsul intern Brut (PIB) al SUA ar urma să crească anul acesta cu 6,4%, după o scădere de 3,5% în 2020, în timp ce PIB-ul Zonei Euro își va opri creșterea la 4,4% în 2021, după o cădere de 6,6% anul trecut, conform estimărilor FMI.
Estimările indică un decalaj în creștere față de cel din ianuarie: cea privind SUA a crescut cu 1,3 puncte procentuale în vreme ce estimarea privind Zona Euro cu numai 0,2 puncte procentuale.
Și mai îngrijorător, estimarea privind PIB-ul Zonei Euro este mult mai mică decât cea din urmă cu 6 luni, adică de dinainte ca al doilea și al treile val de COVD-19 să impună noi restricții.
Costul de oportunitate al restricțiilor mai dure în Europa
FMI spune că decalajele Europei față de SUA sunt și rezultatul restricțiilor mult mai dure impuse de cea dintâi.
Și campania de vaccinare mai lentă este una dintre „cele mai mari provocări” ale blocului comunitar și acest lucru a ținut Europa „cu câteva luni” în spatele SUA, potrivit econmisitului șef al FMI, Gita Gopinath, citată de AFP.
Acestea s-au adăugat la „tendințele preexistente și (la) rigiditățile structurale anterioare crizei”, economia Europei fiind considerată mai puțin adaptabilă decât cea a SUA.
UE nu are „cavaleria” SUA
Economiștii acuză insuficiența și întârzierea măsurilor cu care UE a contrabalansat recesiunea.
În timp ce americanii încep să primească cecurile guvernamentale acordate în cadrul politicilor de relansare (1.400 de dolari de persoană sau 5.600 de dolari de familie), statele UE încă nu au ratificat toate fondul european de relansare în valoare de 750 de miliarde de euro.
Programul european a fost negociat cu greu anul trecut, iar implementarea ar putea fi și mau mult întârziată de o decizie juridică din Germania, care îi pune la îndoială legalitatea.
Ministrului francez al economiei, Bruno Le Maire a reacționat în cosecință la această situație: „Cavaleria americană soseşte la timp. Aş dori ca şi cavaleria europeană să ajungă la timp”.
(Citiți și: „Șeful diplomației franceze propune un moratoriu în conflictul comercial UE – SUA”)
UE a amortizat şocul pandemiei prin măsuri costisitoare de şomaj parţial, care au salvat locurile de muncă, „’dar nu avem deloc impulsul indus de politica economică”, spune Philippe Waechter, director de cercetare economică la Ostrum Asset Management.
După planul ajutoarele de 1.900 de miliarde de dolari, Casa Albă propune investiții de alte 2.250 de miliarde infrastructură şi 1.000 de miliarde pentru sănătate, educaţie şi combaterea sărăciei.
Ofensive greu de realizat
Europa acumulează o întârziere care „riscă să fie persistentă”, mai spune Philippe Waechter, care crede că UE menţine un discurs ofensiv despre reformele necesare în diferitele state membre, dar acestea sunt şi mai dificil de pus în practică într-o conjunctură degradată.
„Europa a rămas cu ideea că dacă apasă puţin mai mult acceleraţia, aceasta ar putea crea dezechilibre pe care va trebui apoi să le corecteze”, mai remarcă analistul de la Ostrum Asset Management, citat de AFP și Agerpres.
Liderii europeni au fost deja criticaţi după criza financiară din 2008 pentru restabilirea prea rapidă a rigorii bugetare, provocând astfel o recădere a economiei şi o creştere a deficitelor bugetare, în timp ce Statele Unite, epicentrul crizei, s-au redresat foarte repede.
„Aversiunea faţă de inflaţie, teama de deficite şi problemele de coordonare s-au conjugat pentru ca politica economică să prefere cu regularitate riscul de şomaj şi de pierdere a substanţei economice în faţa riscului unei supraîncălziri a economiei. Aşa s-a întâmplat mai ales după 2008, rezultatul fiind o revenire la recesiune. Ar fi criminal să cădem din nou în aceeaşi lacună”, sublinia recent într-un articol din Le Monde Jean Pisani-Ferry, cercetător asociat la institutul Bruegel.
