Consolidarea fiscala a insemnat scaderea deficitului bugetar de la cca 9% in 2009 la sub 3% din PIB in 2012. Corectia, foarte dureroasa, a fost necesara din cauza marilor deficite externe, a pericolului intrarii in incetare de plati. Acest pericol a provocat solicitarea de asistenta financiara externa. Ca nu au disparut toate arieratele din sectorul public este un argument fals pentru a contesta consolidarea fiscala (oare a crescut stocul acestor arierate cu, sa zicem, 5% din PIB in ultimii ani pentru a vorbi despre alunecarea in deficite cvasi-fscale?). Romania a iesit din procedura de deficit bugetar excesiv alaturi de cateva alte tari din UE. Ce ia ochii este ajustarea deficitului extern, de cont curent, care a inregistrat un excedent pe primele luni. Sunt sanse ca inflatia sa scada sub 4% catre finele anului; deficitul de cont curent va fi probabil la jumatate de cel din 2012. Privind cresterea economica de ansamblu nuantarea aprecierilor are in vedere anul agricol; recolta a tras PIB-ul in 2012 in jos si in 2013 il trage in sus. Exporturile nu pot impinge economia suficient si contribuie mai putin la incasari fiscale; avem o incetinire a platilor in economie si creditul bancar este o mare problema .
Una peste alta, se simte o dezamagire ca economia nu merge mai iute, de vreme ce dezechilibre macro au fost corectate. Unii spun ca prin alte politici s-ar putea ajunge la o stimulare a cresterii economice; se invoca rate de 3-4% anual. Este posibila a asemenea crestere in viitorul imediat? Se impun cateva observatii de bun simt. Economiile mari influenteaza puternic pe cele mici, aflate in vecinatatea lor. Aceasta se simte mai ales in cazul economiilor deschise. Astfel, economia noastra nu poata scapa de ce se intampla in zona euro, unde avem stagnare economica. Este precum in mecanica celesta, unde corpurile mari le atrag pe cele mici. Un grad de euroizare inalt amputeaza spatiul de manevra. Este mult mai simplu pentru Cehia sa practice o politica monetara laxa deoarece euroizarea acolo este nesemnificativa si inflatia este foarte mica.
Merita sa evocam contextul european, valabil si pentru Romania. Dezintermedierea bancara continua, ceea ce impiedica relansarea economica. Transmisia monetara functioneaza precar. Adica rate scazute de politica monetara ale bancilor centrale se vad slab in ratele practicate de banci comerciale cele mai afectate fiind intreprinderi mici si mijlocii. Opereaza capcana lichiditatii, banul nu prea se misca, ceea ce se vede intr-o incetinire a platilor. Apetitul multor gospodarii si firme pentru credite este diminuat deoarece exista supra-indatorare. Chiar daca am admite suplimente de lichiditate in buzunare private este probabil sa nu se vada intr-o crestere a consumului si investitii in mod vizibil. Lipseste increderea, ce este un ingredient esential pentru decizii individuale si de afaceri ambitioase. Poti dubla in aceste conditii o turatie a economiei (a PIB-ului) sa zicem de 1,5-2% cat ar fi o medie pentru 2012-2013 daca facem abstractie de agricultura? Se poate ajunge la o crestere de 3-4% in 2014 printr-o anume combinatie de masuri? Nu vad posibil asa ceva in conditiile date. Politica monetara nu poate contribui in mod semnificativ chiar daca BNR ar duce rata sa cheie aproape de 4% (de la 5% acum) nu peste mult timp. De bine de rau exporturile merg, ceea ce nu ar reclama o depreciere a leului (care are reversul ca ar deteriorara bilanturi bancare si ale privatilor). Drept este ca nu ar trebui sa fie tolerata o apreciere semnificativa a leului.
Ramane politica bugetara. Pe termen imediat conteaza nivelul cheltuielilor bugetare, ca modalitate de a creste cererea agregata, care ar trebui sa se reflecte in productia interna. Pe termen mai lung conteaza structura cheltuielilor: investitii publice de calitate ar intari cresterea economica. Cum functioneaza economia acum inseamna impulsuri bugetare/fiscale firave. Consecinta este ca pentru a realiza o crestere superioara a PIB-ului ai avea nevoie de o suplimentare majora de cheltuieli initiale. Cum este imposibil sa mizezi pe incasari fiscale aditionale mari unii ar putea cere deficite bugetare marite. Sunt doua probleme majore aici. Una, ca pietele ar reactiona imediat negativ la o crestere semnificativa a deficitului bugetar (nu mai amintesc ca am iesi din reguli ale UE)). A doua problema este ca dimensiunea cresterii deficitului bugetar pentru impulsionarea tintita a economiei devine descurajanta. Cu cat multiplicatorul, impactul aseptat asupra PIB-ului, este mai mic cu atat cresterea deficitului ar trebui sa fie mai mare. Daca adaugam reactia pietelor, care s-ar traduce in acces la finantare ingreunat si alte efecte negative intelegem ca o astfel de tentativa este o infundatura, o greseala. Nici taierea masiva de cheltuieli bugetare si scaderi de impozite nu reprezinta o optiune atractiva. Inclinatia spre consum si cea pentru investitii este diminuata serios de criza. In plus, scaderea drastica a cheltuielilor bugetare poate avea un impact asupra PIB-ului mai mare decat efectul scontat prin diminuarea de impozite. Una peste alta am putea avea o scadere a ratei de crestere a PIB-ului.
Absorbtia de fonduri europene mult crescuta pare a fi cea mai eficace masura in circumstantele actuale, pe termen imediat. Ea ar avea si functia de a ajuta ameliorarea utilizarii fondurilor publice in ansamblu. Linii speciale de finantare pentru IMM-uri, care sa insemne costuri substantial inferioare, atragerea de investiti straine sunt alte cai ce pot ajuta economia. Reforma companiilor de stat trebuie sa aiba loc. Dar nu mi se pare realist sa tintesti o rata de crestere a PIB-ului de 3% in viitorul imediat in conditiile descrise mai sus. O tinta de 4% mi se pare fantezista cand Europa se zbate sa iasa din recesiune. Exista legi ale gravitatiei si in economie.
O marea problema, dincolo de reactia pietelor la deficite bugetare crescute, este transmiterea impulsurilor fiscale/bugetare si monetare. Cand mecanismele de transmisie sunt deteriorate, cand banul nu prea circula, cand inclinatia spre consum si investitie este diminuata, stimuli de orice natura au eficacitate scazuta. A dubla rata de crestere economica de la 1,5-2 la 3-4% anual in asemenea conditii devine misiune irealizabila. De aceea, obiectivul pentru 2014, de crestere putin peste 2% este mai aproape de realitate, mai ales ca va interveni si efectul de baza al agriculturii (este improbabil sa fie repetata recolta exceptionala din acest an).
Ramane ca pe termen mai lung sa mobilizam rezerve de eficienta interne si economisirea interna, sa marim absorbtia de fonduri europene, sa atragem capital strain in sectoare care pot ameliora/construi avantaje comparative. Politica monetara poate fi mai laxa daca inflatia merge in jos. Este necesar sa gasim modalitati de finantare alternativa, asa cum am sugerat intr-un text recent. Si sa mizam pe ameliorarea climatului economic in Europa. Pe termen mediu si lung se poate ajunge la rate de crestere reala a PIB-ului de peste 3%, chiar 4% in mod durabil. Miracole nu exista.
Ps. ar exista totusi un ceva extraordinat daca ar fi identificate resurse naturale care ar aduce o bonanza financiara, ce ar permite investitii private si publice mult crescute, saltul pe o alta traiectorie de crestere. Dar este bine sa nu visam cai verzi pe pereti.
***
Daniel Dăianu este economist, fost ministru de finanțe, profesor la SNSPA, actual prim-vicepreședinte al ASF
3 răspunsuri
Daca economia era condusa/administrata activ, ca o afacere,in care actionarii sint poporul roman, iar „administratorii”, clasa politica si guvernul, se puteau invinge legile gravitatiei”,avansind spre dezvoltare.
Daca nu, „consolidarea fiscala” s-a facut cu pretul somnului listit al clasei politice si fostului Guvern si a saracirii deja, prea saracului functionar si pensionar.
Daca Ponta punea la munca si responsabilitati aparatul politic si bugetar pentru realizarea celor 3-4 la suta procente de crestere economica anuala,nu era nevoie de latul sugrumator financiar al firmelor si populatiei, prin impozite si taxe duse mult dincolo de extremul unui nivel suportabil de impuneri.
Asta ar insemna o politica economica „activa”, incit fiecare bugetar sa munceasca pentru dezvoltare si initiativa economica, iar nu sa doarma in parlament si sa-si urmareasca doar afacerile proprii.O clasa birocratica trebuie sa restituie beneficiile si cistigul sub forma de activism si dezvoltare, intr-o economie administrata ca o afacere.
Din pacate, economia este administrata ca o „afacere oligarhica politica” de stinga fie de dreapta, incit beneficiarii sai au obligatii numai catre virfurile lor,iar nu catre „actionarii” economiei nationale:populatia!
Daca parlamentarul, primarul, consilierul impreuna cu instituiile care beneficiaza de salarii si pozitie sociala, nu se intereseaza de investitii, de crearea de conditii de afaceri capitalului strain si national,de aducerea de bani UE, atunci cine sa „invinga” legile gravitatiei, numita „stagnare” economica?
Economia nationala a disparut,lipsesc 5 milioane de locuri de munca,jumatate din salariati au salariul minim pe economie, bugetul nu este alimentat din lipsa de active industriale si agricole, IMM-urile sint in declin, in lipsa de intreprinderi de care sa-si articuleze activitatea, iar Ponta a renuntat la cresterea economica de 3-4 la suta pe an, pe care trebuia – ca lider tehnocrat – sa o „distribuie” fiecarui om politic sau de la stat.
Cum altfel, dezvoltarea poate fi un „mix” intre „politicile publice” facute de Guvernantii de la toate nivelele si „piata(furnizoare de bani pentru investitii)”, daca nimeni nu se zbate, in virtutea obligatiilor politice si adminstrative, sa aduca de pe PIATA, investitori, bani, dezvoltare industriala si agricola,ori bani de la UE?
Cind clasa bugetara, va avea acelasi statut „economic” ca si privatii:sa traiasca dupa rezultate, iar nu dupa state de functiuni politice si administratice?
Desi n-o vedem cu totii, avem deja acea uriasa „resursa naturala” de care vorbeste prof. Daianu, ea fiind constituita de institutiile nationale si persoanele angajate acolo.
Trebuie doar un proiect national, prin care aceasta unica si imensa resursa nationala, formata din oamenii politici si administratie, sa fie condusi ca intr-o „afacere nationala”,primind atributii si raspunderi concrete in procesul de dezvoltare economica, in loc sa fie considerati balast national, numai bun de disponibilizat.
Ei sint unica „bonanza lucrativa”, capabila sa aduca banii UE si investitii straine, daca Guvernantii si clasa politica vor intelege ca cei „enumerati” trebuie sa invinga legile gravitatiei, asa cum n-au facut-o americanii, NATO, integrarea in UE si nici Tatucii mai vechi sau mai noi!
Cu cresterea economica de 3-4 la suta pe an, Ponta ar fi intrat(alaturi de Carol I) in rindul „modernizatorilor” Romaniei, devenind politcianul-tehnocrat, asteptat de 23 de ani. Poate ca o va face ceva mai incolo, acum fiind in concediu…
Daca va face acest lucru, a doua zi va primi „proiectul de aducere a competitivitatii economice”, la nivelul celei din tarile dezvoltate, ca pirghie necesara initierii procesului de scoatere a clasei politice si bircratice, din letargie si a economiei din stagnare.
Daianu a dezamagit mereu.
Cu morga lui de intelectual, a pacalit o tara si mai mult o lume intreaga. Nu am habar de prestatia lui la banca mondiala, dar dupa ce l-am auzit vorbind aiurea am concluzionat ca nu a putut fi in nici un caz o performanta.
Este posibil sa stie ceva carte, dar in planul politic si moral este un zero absolut, facand din pix jocurile economice ale oricui este la putere. Ca un urs care joaca dupa cum i se canta.
Asemenea tehnicieni fara profil moral nu reprezinta o necesitate sociala.
Dar…daca doriti sa vedeti si oameni spalati…priviti-l !
Stimate,
d-le Observator,
Ne aflm pe un teritoriu al discutiei economice, iar nu al rafuielilor personale si a insultelor din partea unor …sa nu spun cui.Un om cu expertiza stiintifica si lucrarile sale, unice in domeniul analizei economice a „postcomunismului” este altceva decit ceeace afirmati, iar murdaria de orice fel nu atinge asemenea persoane.
Este evident, ca v-a picat la vreun examen. (A batut cumva noaptea covorul in scara dvs., fiindca il urmariti mereu, pretutindeni, cu aceeasi exprimare verbala, ca un „predator” de imagine?)