Daniel Dăianu / Când algoritmizarea strică

„Accidente” pe pietele de capital importante au de ce sa ingrijoreze. Se constata erori tehnice in tranzactionarea electronica, pe platforme mari, ce provoaca daune. Programe sofisticate, algoritmizarea tranzactionarii, pot contine vicii nu fara urmari. Esecurile legate de tehologie si utilizarea modelelor (algoritmizarea) sunt de pus in relatie cu o problema ce priveste pietele in ansamblu: interconectivitatea. In conditii de integrare financiara adanca, algoritmizarea poate accentua volatilitatea, miscari destabilizatoare. Volatilitatea accentuata in combinatie cu erori ale programelor si masinilor conduc la evenimente rele, accentueaza riscuri sistemice.

Tehnologia scapata de sub control joaca feste nu numai unor investitori individuali, ci si sistemelor. Joi, 21 august, bursa Nasdaq de la New York a fost oprita cateva ore din cauza unei erori tehnice. Trepidatii s-au simitit pe numeroase piete. Tot recent, banca Goldman Sachs a avut necazuri din cauza unei erori pe platforma sa de tranzactionare. Sa amintim si „Flash crash-ul” din 6 mai 2010 la aceeasi bursa, cand Dow Jones Industrial Average a scazut cu aproape 9% foarte iute. Si exemplele pot continua. Intalnim aici un motiv pentru impunerea de limite la imprumuturi (leverage) la toate entitatile financiare (deci si la sectorul bancar umbra/shadow banking sector), pentru reglementare si supraveghere severa.

Avem de-a face cu un mers al complexitatii sistemelor financiare ce nu ajuta echilibrarea, evitarea unor crize grave. Exista doua fete opuse ale complexitatii: una ce faciliteaza echilibrarea; alta care dezechilibreaza sistemele. Provocarea enorma este cum sa faci ca partea buna, a lui Janus, sa prevaleze. Poate fi influentata evolutia complexitatii in directia buna? Ne intoarcem astfel la carentele tezei ca pietele sunt intotdeauna eficiente (efficient markets hypothesis). Si intelegem limitele modelarii, algoritmizarii. Revin la ideea ca este nevoie sa ne intoarcem la ratiune, la un sistem financiar mai simplu, mai axat pe nevoile economiei reale. Cand Paul Volcker a aifrmat ca singura mare inovatie financiara folositoare a ultimelor decenii este dispozitivul ATM (bancomatul) a exagerat desigur, dar a pus degetul pe rana.

Autoritatile europene in domeniu (ESMA, pentru piata de capital, Eiopa, pentru asigurari si pensii ocupationale private) tot avertizeaza investitorii privind produse derivate complexe, riscante. Problema este ca gama acestor produse este mare si spre deosebire de fumat, unde riscurile sunt prin excelenta individuale, instrumente financiare derivate, nu mai vorbesc de produse sintetice, contribuie la accentuarea riscurilor sistemice. Nu este suficient ca investitorii sa fie avertizati, asemenea fumatorilor, la maniera „trading is dangerous for your wealth” (tranzactionarea de produse derivate este periculoasa pentru averea dvs), ca o parafrazare a lui „smoking is dangerous for your health. Trebuie sa fie intarite reglementari si masuri de supraveghere. In Europa si SUA au fost adoptate masuri legislative in acest scop, dar industria financiara riposteaza parca ignorand rolul pe care l-a jucat in declansarea crizei teribile prin care trece lumea industrializata.

Cele spuse inainte nu sunt un argument impotriva utilizarii noilor tehnologii, a algortimizarii, ci un avertisment fata de cum sunt utilizate, fata de mal-praxis, care poate avea consecinte rele pentru investitori individuali si pentru sisteme. Efectele rele sunt accentuate de conduita frauduloasa a unor actori din piata, fie ca lucreaza pentru firme de brokeraj, fie pentru banci, companii de asigurari, etc.

Concluzia ar fi ca interconectivitatea nu este automat un avantaj pentru pietele financiare; dimpotriva, ea poate diminua robustetea si rezilienta sistemelor. Raspunsul fata de acccidentele, evenimentele rele evocate mai sus reclama cateva trasee de actiune. Unul, formarea de componente de back up (de rezerva), de interventie in cazul inregistrarii esecurilor (as cum exista, de pilda, generatoare de curent ce intervin in caz de pana generalizata). Alt traseu priveste intarirea mecanismelor prudentiale la nivel individual, al entitatilor financiare ca si revederea modelelor algoritmice. In fine, un traseu amplu priveste reconfigurarea sistemelor financiare, prin „modularizare” si intarirea reglementarii. Aceasta inseamna revenirea la sisteme mai simple, la spargerea grupurilor mari (too big to fail), separarea operatiunilor cu risc ridicat si de investment banking de cele comerciale, limite clare la leverage pentru toate entitatile financiare, etc. Cred ca este nevoie sa se revina la o legislatie de tip Glass-Steagall, asemanatoare celei impuse in SUA dupa marea criza din perioada 1929-1933.

Ps. Piata forex poate fi incadrata in aria de tranzactionare a instrumentelor financiare derivate si supusa unor reglementari si unui regim de supraveghere. Numai firme autorizate sa ofere servicii in mod legal si tranzactiile sa fie supuse unor reguli de transparenta si informare obligatorie a clientilor privind riscurile asumate, etc. Dar internetul ingreuneaza demersul de reglementare. De exemplu, daca vrei sa vizionezi o competitie sportiva online te trezesti cu spoturi care invita la tranzactionare forex.

***
Daniel Dăianu este economist, fost ministru de finanțe, profesor la SNSPA, actual prim-vicepreședinte al ASF