marți

16 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

7 iunie, 2013

Creșterea cursului de schimb cu aproape trei procente în ultimele două zile, până la 4,55 lei/euro a declanșat din nou reflexul facil alarmist. În realitate, nu se întâmplă nimic deosebit. Deocamdată, evoluția monedei naționale nu este de natură să îngrijoreze. Precum un portar la fotbal sau handbal, nu e cazul să plecăm după fentă, dacă vrem să nu luăm gol dintr-un șut oarecare.

Argumentele sunt în analiza cifrelor și nu în impresiile de moment. Se poate observa ușor că leul a pierdut în ultima săptămână doar 3,27% față de euro și 1,64% față de dolar. Diferența nu este de natură să ne mire, deoarece dolarul însuși a pierdut 1,61% în raport cu moneda unică europeană, la care ne raportăm pe motivul întemeiat al ponderii de circa 70% a UE în comerțul nostru exterior.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Mai degrabă am putea observa deprecierea leului în raport cu principalele valute din regiune, colege de regim valutar de flotare controlată. Din această perspectivă, nu apare nimic semnificativ până joi ( 1,03 lei – 1,04 lei zlotul, 1,49 lei – 1,50 lei suta de forinți maghiari sau 0,17 lei coroana cehă ), deprecierea fiind una conjuncturală, concentrată în ziua de vineri, 7 iunie.


Impresia de depreciere poate porni de la nivelul de maxim local al monedei noastre naționale, de 4,32 lei/euro atins marți, 28 aprilie 2013, dar și în acest caz, ar fi vorba doar despre o depreciere de cinci procente. Adică doar o treime din norma de +/-15% impusă prin criteriile de la Maastricht. În plus, suntem încă departe de nivelul de 4,6481 lei/euro, atins la începutul lui august 2012.

Dar hai să vedem la ce trebuia să ne așteptăm acum și la ce ne-am putea aștepta în continuare. Media de curs euro/leu înregistrată pe primele cinci luni din acest an a fost de 4,3747 lei/euro, față de o prognoză utilizată la stabilirea bugetului și la estimarea Produsului Intern Brut de 4,45 lei/euro.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Pentru ca prognoza făcută de Comisia Națională de specialitate să se transpună în realitate, ar trebui ca media cursului euro/leu pe următoarele 7 luni să fie de 4,5045 lei/euro. Ori, chiar și pe prima săptămână din luna iunie, deocamdată avem o valoare de doar 4,4537 lei/euro, în pofida puseului de creștere de vineri.

Să ne reamintim că, perioada scursă anul trecut din momentul în care euro se apropia de 4,65 lei și cel în care s-a dus înapoi sub 4,50 lei a fost de două săptămâni. Sub acel nivel a și rămas până în 13 septembrie, când euro a mai avut o mică sforțare eșuată la 4,58 lei în 23 octombrie, după care s-a scurs spre 4,43 lei la finalul anului.

Totuși, dacă ar fi să ne minunăm de ceva, nu este deprecierea nominală a leului ci aprecierea lui în termeni reali. Anul trecut pe 7 iunie, cursul a fost de 4,4625 lei/euro iar diferențialul de inflație la finele lui mai era de circa 3,8% ( 5,2% la noi, față de 1,4% în zona euro). Dacă ar fi fost să se păstreze raportul de putere de cumpărare între cele două valute, cursul ar fi trebuit să fie pe 7 iunie 2013 de 4,63 lei/euro.

Ceea ce ne spune că leul s-a întărit semnificativ în termeni reali, implicit puterea noastră de cumpărare în euro a crescut. Asta ar fi bine dacă am reuși în continuare să vindem la fel de bine la export cum am făcut-o la finele anului trecut și începutul acestui an. Și să nu importăm tot mai mult cum am făcut-o în ultima perioadă.


Așadar, problema cu care ne confruntăm nu este creșterea cursului nominal euro/leu ci scăderea în termeni reali a acestuia. Altminteri, datele privind salariul pe luna aprilie 2013 față de salariul pe luna aprilie 2012 nu sunt de natură să ne îngrijoreze. Cel puțin prin prisma plății ratelor la credite, stabilite în funcție de cursul euro/leu.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Dacă ne gândim la majorările salariale de care avem cunoștință în țările occidentale pe anul 2013 (!?), cu ocazia noii alarme de ”scumpire” a euro, ar trebui să ne întrebăm ce am făcut și cum a mers economia românească încât am beneficiat de o majorare salarială în euro de 6,85%. Și dacă nu cumva majorarea fictiv redusă ( cu utilizarea cursului de 4,55 lei/euro) la 2,78% este mai aproape de creșterea PIB, de 2,2% (trimestrul unu 2013 față de trimestrul unu 2012).

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

3 răspunsuri

  1. IN istoria postcomunista a JOCULUI devalorizarii si al VALORIZARII monedei nationale numit LEU, trebuie tinut cont de discernamantul, (NE)cinstea, oanarea si demnitatea lui VASILESCU (purtator de glume la telivizor) care indruga povesti de adormit copii si a lui ISARESCU care tace, le coace si le face pentru el AVERE nelimitata. Sistemul BANCAR este mai mult decat dominat politic…..

  2. Cursul euro leu nu reproduce niciodata inflatia vreunei din monede, n-a facut-o cel putin in ultimii 13 ani.
    Altfel, plecand de la 4 lei/euro in 2000 acum trebuia sa avem undeva spre 10 lei/euro, cea ce e ridicol.
    Cursul euro/leu exprima multe chestii, increderea in plata datoriilor exprimate in euro sau leu, valoare adaugata mare a economiei RO, raportul strict cerere oferta de pe piata, sau, cine stie, interese de moment (ca in oct. 2008). Dar nu inflatie!

    Dupa criteriile de mai sus nu vad vreun motiv de intarire a leului.
    Avem in 2013-2014 13 miliarde E care pleaca din tara (BNR, Min. Fin. catre troica pe acord 2009, plus bonduri in E de refinantat, vom vedea daca si la ce cost), in 2015 alte 1,8 (parca). Investitii straine (200 mil. in 2012) – practic zero .Exporturile sunt mici, sun penalizate de infrastrustura (Adeplast tocmai s-a mutat in Austria din acest motiv) si se bazeaza pe importuri si oricum au atins un nivel de ~37% din PIB, mai mult ca in Franta, iar RO nu va fi vreodata Cehia. Vor creste doar odata cu PIBul, care era gandit in 2009 de creditorii RO ca va fi 200 miliarde pina la finalul acordului.
    Adica fiecare euro acordat se dubla prin utilizare . Unde suntem acum, se stie. Iar PIBul nu va creste prin consum, ca n-avem lefuri serioase.
    Datoria publica din PIB o fi ea doar ~40%, dar prin prisma serviciului ei e tripla fata de Germania si dubla fata de Franta. Ce-am rezolvat cu asta ? Cea interna se poate eventual refinanta prin tiparnita, dar dl. Isarescu nu va duce dob. de ref. la nivelul din Cehia si nici macar Polonia.
    Deja trendul descrescator al titlurilor in lei s-a intrerupt.

    In concluzie, faptul ca avem totusi un curs cat de cat stabil si acceptabil are legatura mai degraba cu caracterul periferic al pietei din RO.

  3. Buna ziua,as dori sa stiu si eu luna cand se stabileste cursul euro pentru 2013-2014.Stiu ca de acea valoare depind toate costurile.Am tt observat ca ianinte de luna conceiilor sf iulie august in fiecare an euro o ia razna datorita BNR care isi face jocurile pt urmatorul an.In luna august cand pribegitii regimului democratic romansesc se intorc in tara cursul scade drastic cu 20-30 bani ceea ce se simte in buzunarul pribegitilor

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

3 răspunsuri

  1. IN istoria postcomunista a JOCULUI devalorizarii si al VALORIZARII monedei nationale numit LEU, trebuie tinut cont de discernamantul, (NE)cinstea, oanarea si demnitatea lui VASILESCU (purtator de glume la telivizor) care indruga povesti de adormit copii si a lui ISARESCU care tace, le coace si le face pentru el AVERE nelimitata. Sistemul BANCAR este mai mult decat dominat politic…..

  2. Cursul euro leu nu reproduce niciodata inflatia vreunei din monede, n-a facut-o cel putin in ultimii 13 ani.
    Altfel, plecand de la 4 lei/euro in 2000 acum trebuia sa avem undeva spre 10 lei/euro, cea ce e ridicol.
    Cursul euro/leu exprima multe chestii, increderea in plata datoriilor exprimate in euro sau leu, valoare adaugata mare a economiei RO, raportul strict cerere oferta de pe piata, sau, cine stie, interese de moment (ca in oct. 2008). Dar nu inflatie!

    Dupa criteriile de mai sus nu vad vreun motiv de intarire a leului.
    Avem in 2013-2014 13 miliarde E care pleaca din tara (BNR, Min. Fin. catre troica pe acord 2009, plus bonduri in E de refinantat, vom vedea daca si la ce cost), in 2015 alte 1,8 (parca). Investitii straine (200 mil. in 2012) – practic zero .Exporturile sunt mici, sun penalizate de infrastrustura (Adeplast tocmai s-a mutat in Austria din acest motiv) si se bazeaza pe importuri si oricum au atins un nivel de ~37% din PIB, mai mult ca in Franta, iar RO nu va fi vreodata Cehia. Vor creste doar odata cu PIBul, care era gandit in 2009 de creditorii RO ca va fi 200 miliarde pina la finalul acordului.
    Adica fiecare euro acordat se dubla prin utilizare . Unde suntem acum, se stie. Iar PIBul nu va creste prin consum, ca n-avem lefuri serioase.
    Datoria publica din PIB o fi ea doar ~40%, dar prin prisma serviciului ei e tripla fata de Germania si dubla fata de Franta. Ce-am rezolvat cu asta ? Cea interna se poate eventual refinanta prin tiparnita, dar dl. Isarescu nu va duce dob. de ref. la nivelul din Cehia si nici macar Polonia.
    Deja trendul descrescator al titlurilor in lei s-a intrerupt.

    In concluzie, faptul ca avem totusi un curs cat de cat stabil si acceptabil are legatura mai degraba cu caracterul periferic al pietei din RO.

  3. Buna ziua,as dori sa stiu si eu luna cand se stabileste cursul euro pentru 2013-2014.Stiu ca de acea valoare depind toate costurile.Am tt observat ca ianinte de luna conceiilor sf iulie august in fiecare an euro o ia razna datorita BNR care isi face jocurile pt urmatorul an.In luna august cand pribegitii regimului democratic romansesc se intorc in tara cursul scade drastic cu 20-30 bani ceea ce se simte in buzunarul pribegitilor

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Scumpirea energiei electrice a fost amplificată de mecanismul formării prețurilor adoptat în UE („pay as clear”), care promovează alinierea prețurilor angro la cel mai mare cerut pe piață.

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: