În ultimul deceniu, în rândul politicienilor germani s-a împământenit ideea că Berlinul nu se mai putea baza pe deplin pe SUA în chestiuni de securitate, din cauza faptului că interesele Washingtonului au ”pivotat” dinspre Europa către Asia. Criza care se desfășoară în Ucraina arată însă că și reciproca este valabilă.
Aliații Germaniei sperau că noua coaliție condusă de Olaf Scholz – care include Verzii, critici ai Rusiei – își va reconsidera politicile permisive față de Moscova care au marcat epoca Angelei Merkel. Zilele recente au arătat că un asemenea optimism este deplasat.
Pe măsură ce Washingtonul a încercat să prezinte un front occidental unit împotriva intimidării rusești în ultimele săptămâni, Germania, scrie Politico, se plasează pe o poziție vizibil anormală. Sub influența unui puternic cocktail de interese energetice și comerciale și a unei culturi politice împletite cu un anti-americanism de modă veche, Germania s-a îndepărtat de partea occidentală.
Între vorbe și fapte
Din punctul de vedere al aparențelor exterioare, tema Ucrainei nu lipsește din retorica Berlinului. „După ani de creștere a tensiunilor, a tace nu este o opțiune valabilă”, a spus cancelarul Scholz miercuri, referindu-se la trupele Rusiei masate la granița cu Ucraina, subliniind că Germania a fost și este angajată pentru integritatea teritorială a Ucrainei.
Mesaj complementar livrat săptămâna aceasta de ministrul de externe german Annalena Baerbock, despre acumulările de trupe la frontiere: „Este greu să nu vedem asta ca pe o amenințare”.
Faptele arată însă altceva: în timp ce SUA, statele baltice și Marea Britanie se străduiesc să livreze ucrainenilor tancuri, artilerie, rachete, Germania a refuzat să furnizeze Ucrainei chiar și puști.
Apoi, pe măsură ce criza ucraineană s-a intensificat, oficialii germani s-au opus cu fermitate ca Rusia să fie amenințată cu suspendarea accesului la SWIFT, sistemul de plăți internaționale, un pas care ar face extrem de dificilă angajarea entităților ruse în comerțul internațional.
În timp ce Olaf Scholz a semnalat că oprirea Nord Stream 2 ar trebui „discutată” dacă Rusia invadează Ucraina, el s-a oprit înainte să se angajeze ferm că va face acest lucru.
Posibila soluție germană
Deci, care este planul Berlinului? Soluția Germaniei pentru rezolvarea crizei din Ucraina pare să fie reînvierea unui proces diplomatic latent, cunoscut sub numele de Formatul Normandia. Acesta include Germania, Franța, Rusia și Ucraina, dar nu și SUA.
Politicile economice germane și afinitatea multor elite germane pentru Rusia sunt adesea citate pentru a explica refuzul ferm al Berlinului de a adopta o linie mai dură față de Rusia. Acești factori sunt semnificativi, dar insuficienți pentru a explica de ce Germania nu ia în considerare alinierea intereselor sale cu cele ale SUA și ale alianței transatlantice mai largi.
De fapt, îndepărtarea Germaniei de SUA reflectă o schimbare mai profundă, care a început odată cu Războiul din Irak și care a continuat mai ales în timpul președinției lui Donald Trump.
Conștient de daunele provocate de Donald Trump asupra relației cu Berlin, președintele Joe Biden a făcut o prioritate din a reapropia Germania. El a anulat planul lui Trump de a retrage trupele americane din Germania, a invitat-o pe cancelarul de atunci Merkel la Casa Albă și a renunțat la sancțiunile impuse Nord Stream 2.
Joe Bidena numit chiar germanofili în poziții cheie din administrația sa, exemplul elocvent fiind secretarul adjunct de stat pentru Europa Karen Donfried, fostul președinte al German Marshall Fund, think tank american inițiat de guvernul german.
Combinația dintre plecarea lui Trump și propunerile lui Biden a produs efect aproape instantaneu asupra opiniei publice germane: într-un sondaj efectuat în timpul verii, peste 70% dintre germani au spus că relațiile cu SUA sunt „bune” sau „foarte bune”. Să schimbi însă percepția elitelor este însă ceva mai dificilă.
Noua coaliție a Germaniei a fost vagă în ceea ce privește alinierea la obiectivele NATO de cheltuieli de apărare pentru membrii săi, pe care Germania le-a ratat de ani de zile. Singura concesie pe care noul guvern a făcut-o este angajamentul de a înlocui flota învechită de bombardiere nucleare a țării, o mișcare care este, probabil, mai mult în interesul Germaniei decât al SUA.
De ce SUA au nevoie de Germania
Bruce Stokes, de la German Marshall Fund, care a petrecut ani de zile studiind relațiile transatlantice, a realizat recent peste 50 de interviuri, inclusiv un număr cu germani, despre starea alianței. Rezultatele sugerează că recentele dispute cu privire la AUKUS (noua alianță dintre Australia, Regatul Unit și SUA) și retragerea grăbită a SUA din Afganistan au continuat să distrugă relația Washington – Berlin.
„Anxietatea, scepticismul și nemulțumirea legate de deplasarea centrului de interes al SUA către Asia sunt răspândite peste tot în Europa. Frica este cea care va produce decuplarea transatlantică”, spune unul dintre cei intervievați de Bruce Stokes.
Această perspectivă ar trebui să îngrijoreze Washingtonul. În ciuda tuturor discuțiilor despre necesitatea de a se concentra asupra Chinei, Europa – cu Germania ca punct de sprijin – rămâne esențială pentru prosperitatea Americii.
Când președintele Barack Obama a articulat pentru prima dată interesul crescut al SUA către zona Pacificului, în 2009, el a crezut că Germania va fi în spatele Americii pe continentul european. Dacă ar fi să se uite peste umăr astăzi, nu ar vedea pe nimeni.
Actuala administrație americană pare să fie conștientă de această realitate. Secretarul de stat al SUA Antony Blinken, este așteptat joi la Berlin pentru consultări cu omologii germani și europeni și pentru a susține un discurs principal la un eveniment intitulat „De ce avem nevoie unii de alții – Consolidarea parteneriatului transatlantic”.
