Inflația din ultimii patru ani și evoluția masei monetare nu pot fi puse în legătură directă, potrivit datelor publice ale Băncii Naționale. Teoria clasică recomanda, pe mai mulți ani de zile, acomodarea între cantitatea de bani și majorarea prețurilor în expresie nominală, dar modificările recente de activitate din sectorul financiar și modificarea vitezei de rotație a banilor fac inoperantă o corelare a inflației cu masa monetară consemnată oficial.
De altfel, băncile centrale au renunţat progresiv la finele anilor ’80 şi în anii ‘90 la utilizarea agregatelor monetare ca element central al strategiei de politică monetară. Motivația este că inovaţiile financiare, dereglementarea financiară şi creşterea sofisticării intermedierii financiare au redus substanțial relevanţa agregatelor monetare pentru conducerea politicii monetare.
În România, ţintirea agregatelor monetare a fost utilizată în anii ’90, dar s-a renunţat la această abordare tocmai pentru că relaţia bani-inflaţie s-a dovedit a fi instabilă, ba chiar impredictibilă. De aceea, strategia de ţintire a inflaţiei utilizată de BNR începând din anul 2005 presupune utilizarea ca instrument principal de politică monetară a ratei nominale a dobânzii.
Evoluţia masei monetare continuă să fie monitorizată dar relevante pentru evoluţia pe termen mediu şi lung a inflaţiei sunt doar mişcările pe componente ale masei monetare. Ori, acestea au periodicități foarte diferite, de la peste zece ani la mai puțin de doi ani, ceea ce face identificarea şi izolarea acestora deosebit de complexă și exclude o relație simplistă, de corelație directă, între nivelul masei monetare și inflație.
De altfel, rata anuală a inflaţiei a ajuns la un minim istoric de 1,79% în mai 2012, după care a urcat la 5,33% în septembrie, deși valorile masei monetare sunt practic identice ( 220,6 miliarde lei în mai față de 220,7 miliarde lei în septembrie, trecând printr-un minim de 216,9 miliarde în iunie iar deficitul cererii agregate s-a menținut în mod evident.
Creșterea IPC a fost generată de cu totul alți factori:
o şocul advers de ofertă agricolă pe plan intern şi internațional
o efect de bază nefavorabil pe componenta de prețuri volatile ( legume-fructe-ouă)
o depreciere nominală a leului faţă de euro
o ajustări ale unor preţuri administrate de stat
o trendul ascendent al cotaţiilor ţiţeiului pe plan internațional
Concret, datele oficiale arată că nivelul maxim de monetizare a economiei naționale exprimat ca raport între masa monetară M3 și PIB a fost atins în anii 2009- 2010, după acest indicator care s-a diminuat ușor. Pentru referință, trebuie subliniat că țările occidentale lucrează cu niveluri de monetizare de peste 100%, ceea ce este și firesc dat fiind gradul superior de sofisticare a instrumentelor financiare.
Contrar opiniilor exprimate destul de frecvent, masa monetară în sens restrâns, apropiat de cel clasic și aflată sub un control mai eficient al BNR, s-a diminuat odată cu recesiunea. Ea a revenit lent spre valoarea de plecare din anul 2008, fără a atinge, însă, nivelul de referință al celui mai bun an economic de până acum prin prisma nivelului PIB.
Numerarul aflat în circulație a preluat treptat o parte din diminuarea depozitelor la vedere. Anticiparea unor vremuri mai grele și instabilitatea resimțită de populație au dus la majorarea substanțială a depozitelor la termen, în pofida unor venituri mai reduse pentru o mare parte a populației. Oricum, o bună parte a inflației acumulate a fost generată de deprecierea nominală a leului în raport cu moneda unică europeană.
În fine, nici baza monetară nu oferă indicii clare pentru evoluția inflației pe ultimii patru ani, după cum se poate vedea din raportarea la valorile din anul 2008. Numerarul din afara BNR a crescut ceva mai pronunțat ( fără a atinge nici pe departe creșterile masive vehiculate fără o bază în datele reale ), dar a compensat diminuarea sumelor din contul instuțiilor financiar monetare la BNR.
În timp ce componenta de numerar a urcat în ultimii patru ani de la circa 29 miliarde lei la 36 miliarde lei ( nimic deosebit din acest punct de vedere pentru condițiile din România), sumele cumulate ale IFM la BNR au urcat de la 21 miliarde lei în 2008 până la peste 27 miliarde lei în 2011, dar s-au diminuat în acest an undeva la circa 23,6 miliarde lei la finalul lunii septembrie.
Una peste alta, inflația nu a avut de-a face cu o majorare importantă și deliberată a masei monetare, după cum au procedat SUA sau Marea Britanie în cu totul alte condiții. Necesitățile de finanțare au impus o ajustare a numerarului după calapodul relansării creșterii economice pentru a facilita accesul la creditare, dar ținînd cont de cerințele de păstrare a nivelului de trai și de procesul de încadrare a inflației în criteriile de la Maastricht.
(Dicționar)
M1 (masa monetară în sens restrâns) este constituită din numerarul în circulație și depozitele la vedere
M2 (masa monetară intermediară) este formată din M1 la care se adaugă depozitele cu durata inițială de până la doi ani inclusiv și cele ramursabile după notificare la cel mult trei luni
M3 (masa monetară în sens larg) este formată din M2 la care se adaugă împrumuturile din operațiuni de tip repo, acțiuni/unități emise de fondurile de piață monetară și titlurile de valoare negociabile emise cu maturitatea de până la doi ani inclusiv
Baza monetară este egală cu numerarul în circulație + numerarul din casierieriile instituțiilor financiar monetare ( în total numerarul în afara BNR) + conturile curente ale IFM la banca centrală.
