Cristian Grosu / Pentru Dacian Cioloș, de 10 miliarde de euro MTO de la Liviu Dragnea

Nu știm (sau știm?) cum a ajuns chestiunea negocierii MTO (adică un lucru imposibil) în programul de guvernare al lui Dacian Cioloș. Un lucru mult mai de impact și mult mai greu de gestionat decât a da afară un june propus ministru pe un minister greu înainte de-a termina școala.

Știm însă (sau nu cumva nu?) cine ar avea interesul ca sabotajul echilibrului economic din ultimul an (ba chiar al economiei de peste 2 ani) să poată fi cosmetizat nu numai în România, ci și la Bruxelles.

Bunul Dumnezeu a decis ca programul de guvernare al noului viitor cabinet să ajungă la Parlament luni (16 noiembrie) dimineața. În aceeași zi în care Dl. Liviu Dragnea a decis să prezinte bilanțul guvernărilor Ponta.

Între cele două legătura e fatală: iar în această fatalitate și trebuie căutată rădăcina gafei cu negocierea MTO trecută în programul viitorului cabinet.

MTO-ul din economia reală

MTO-ul (Medium Term Objectives) nu-i o filosofie impenetrabilă, bună numai pentru niște economiști care mucezesc prin cabinete cu tavane înalte.

Din indicatorii pe care România și i-a asumat (și, începând cu 2012 – a trecut la implementare) există unul care la ora aceasta riscă să destabilizeze macroeconomic economia în următorii 2-3 ani: Deficitul structural.

Ce legătură are deficitul structural propus spre negociere în programul Cioloș cu bilanțul guvernelor Ponta :

Liviu Dragnea spune că PSD lasă în conturi 10 miliarde de euro. Dar ce sunt acești bani?

Sunt blocarea investițiilor și lipsa de atragere a fondurilor europene (adică banii economiți de la cofinanțare) din ultimii aproape 2 ani, lipsa care ne scade PIB-ul potențial pe anii 2016 și (drastic) pe 2017.

Nu de 10 miliarde de euro avea economia nevoie : ci de autostrăzi, spitale, digitalizarea administrației etc – cu locurile de muncă aferente, care să mai primenească bugetele sociale.

Acești 10 miliarde sunt tocmai diferența de deficit potențial cu care depășim ținta pe 2016 și care se rostogolește – cu marjă de multiplicare – în 2017.
Pentru fiecare miliard, din cele 10, pe care l-ar fi investit Victor Ponta, s-ar fi întors 3-5-7 miliarde – indice de multiplicare a investițiilor sau pur și simplu bani europeni. Acum multiplicarea funaționează invers: pentru fiecare miliard neivestit, zboară niște zeci bune de procente din deficitul structural peste țintă.

A negocia dreptul de-a rămâne subdezvoltat –

căci asta ar însemna, în acest moment, negocierea deficitului structural – admițând că asta ar fi posibil :

Dreptul de-a nu investi, sau a invesit la foc domol, dreptul de-a tergiversa proiecte, dreptul de-a atrage cu țârâita fondurile europene.

Din această perspectivă, bineînțeles că PSD și-ar fi dorit o renegociere: acest act de sabotaj al economiei prin blocarea banilor de investiții ar fi căpătat un parfum de legalitate din perspectiva guvernanței europene.

Cum, deci, să nu trimiți un naiv la negociere în timp ce tu te lauzi cu măsuri proaste cu care ai guvernat în ultimii 2 ani, dar scoase la vopsea – ba, eventual, să mai și râzi, după colț, când Comisia spune răspicat că așa ceva nu se negociază?

Din acest punct de vedere, într-o țară normală, la audieri în parlament, înainte de-a intra echipa lui Dacian Cioloș, ar fi intrat echipa de crocodili a PSD : estimările Comisiei apreciază pentru România un deficit structural de 4% pe anul 2017, adică dublu față de ținta care ne-ar asigura finanțarea fără probleme.

Și mai e ceva: România are, teoretic, ”dreptul” la un deficit structural de 1% (dublu față de alte state – dar, e drept că prost negociat pe vremea lui Emil Boc – alt geniu al finanțelor – din punct de vedere al calendarului). Această veste bună stă, de fapt, sub cea proastă :

România are nevoie de o țintă de deficit structural de sub 1% pentru a intra pe traiectoria solară: scăparea de datorii și, Mai Ales! – asigurarea sănătății creșterii economice : dacă tot vorbim în aceste luni de creșterea peste potențial care se anunță de la mijlocul anului viitor. (Altfel, cât or să mai lungească și cei de la BNR leul pe patul lui Procust fără să-l omoare ?)

Ce ar însemna asta? În programul de guvernare (forma finală) la fiecare trei rânduri ar trebui scris cu roșu și majuscule ”Investiții”. Pe toate sectoarele, la toate ministerele, pe toate axele prioritare, la toate departamentele. Ar fi singura cale de-a ne liniști cu ideea că există viață economică echilibrată și după alegerile de anul viitor.

În rest, totul ține de eroismul viitorului ministru de Finanțe.

Deși …

O știre de ultimă oră, apărută în timp ce scriu aceste rânduri: Și reabilitarea legislației electorale – în sensul ca primarii și președinții de Cj să fie aleși din două tururi de scrutin – va fi scoasă din programul de guvernare, alături de reforma alegerilor și mandatelor parlamentare.

Niște oameni își freacă deja mâinile – iar PNL e în rând cu PSD: cum adică să se reformeze, să se ”reseteze” ? Nimeni nu vrea schimbarea sistemului, ci doar luarea lui în concesiune după viitoarea pereche de alegeri.